Pensée de la semaine

         Avem dorinţe pe care de cele mai multe ori le uităm din cauza obligaţiilor. Aş vrea să spun că cunosc o persoană care face doar ceea ce îşi doreşte şi nu o face din obligaţie, dar nu pot pentru că încă nu am avut această onoare. O prietenă avea o vorbă care suna cam aşa: „Ne naştem, mergem la şcoală, ne căsătorim, lucrăm, facem copiii şi murim” şi tind să-i dau dreptate. Parcă toţi urmăm un tipar bine stabilit de acum sute de ani, diferenţa este că acum putem alege cu cine ne căsătorim şi avem dreptul la o educaţie, însă în rest lucrurile stau tot cam aşa. Chiar dacă încerci să faci lucrurile diferite mereu va exista cineva care să-ţi spună ce trebuie să faci şi cum, iar aceste lucruri ne sunt spuse de când suntem mici pentru că asta este datoria noastră de fiinţe umane.
         Da, ştiu că este alegerea noastră să facem toate acestea, dar dacă nu suntem asemănători cu restul atunci suntem consideraţi nişte pária care nu ar trebui să existe. Societatea funcţionează după nişte concepte greşite care nu permit o interpretare individuală. Spunem că ne dorim libertatea sau că suntem liberi, dar de fapt nu suntem. Atâta timp cât ne lăsăm conduşi de aceste principii nu suntem liberi, ci suntem conduşi de obligaţii. A fi liber înseamnă să faci ceea ce vrei fără să te temi de ce vor spune ceilalţi. A fi liber înseamnă să faci ceea ce simţi tu că ar trebui şi nu ceea ce spun ceilalţi că trebuie.
         Oare vom trăi vreodată cu adevărat liberi fără să ne temem de gândurile celor din jur? Oare ne vom permite vreodată acest lux de a fi ceea ce suntem şi nu ceea ce ar trebui să fim?
         P.S: „Libertatea este sănătatea sufletului.” de Voltaire.