Patru pereţi
Înmuiaţi la capete în alt beton .
Ironic, perpendicular îi înţeapă
Un tavan şi o podea.
Încadraţi într-un cub ce îi formează ca întreg
Uniţi prin simpla contopire de continuu,
Apare-un colţ.
În laturi se limitează la a încadra întinderea
Şi îşi caută margini pentru a se afla .
Schimonosită în mult prea multe paradoxuri
Se distinge mişcătoare o cutie ce tot creşte .
Poleită cu un strat de consistenţă materială
Îşi ascute vârfurile exterioare înghiţind aer
Şi înlocuieşte într-un final pentru nimic nimicul .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu