Dosar de Modă: Riccardo Tisci II

         Tisci a recunoscut că a găsit perspectiva de design inițial descurajatoare. „La început, ca să fiu sincer am fost super-speriat”, a delarat pentru Dazed Digital în Ianuarie 2011. „M-am întors și am făcut un pas înapoi și am spus: ‹‹Sunt aici să învăț››, și simt la fel și astăzi. Trebuie doar să învăț de la acești oameni pentru că ei fac couture de 30 sau 40 de ani, așa că învăț în fiecare sezon”.
         De la numirea sa, designerul a ajutat la creșterea vânzărilor în mod considerabil. „Când am venit am avut cinci clienți. Acum avem 29”, a spus el pentru New York Times în 2007.
         Tisci a provocat agitație în media, în mai 2010, când a adus primul model transgender pe podium – acum bine cunoscut, Lea T.Lea a lucrat pentru Tisci înainte ca asistent înainte ca acesta să o roage să participe la prezentare. „Ea este foarte feminină: spuer-fragilă, foarte aristrocratic. Ea este parte din familie”, a declarat pentru WWD.
         În august 2011, el a realizat un album pentru Jay-Z și Kanye West.
         În februarie 2012, Tisci a colaborat cu Madonna realizându-i costumul pentru Super Bowl. Inspirat de arhiva Givenchy, Tisci a creat ținutele pentru reprezentația de 12 minute a Madonnei – acestea au inclus cape de aur brodate manual, o rochie mini neagră purtată cu o curea de împânzit în mână.

Dosar de Modă: Riccardo Tisci I

            Riccardo Tisci este directorul de creație de la Givenchy, una dintre cele mai respectate case de modă franceze. De la numirea sa, în 2005, el și-a creeat o etichetă proprie – adăugând propria sa melancolie, de multe ori gotic și, uneori fetisist.
            Tisci s-a născut în Taranto, în sudul Italiei, în 1974. Are opt surori, ceva ce uneori i-a influențat estetic stilul lui.„Îmi place romantismul și senzualitatea, poate pentru că vin dintr-o familie cu opt surori”, a declarat pentru New York Times în 2007.
            La vârsta de 17 ani, el a plecat din Italia pentru a studia designul la Central Saint Martins în Londra.
            După absolvire, în 1999, s-a întors în țara natală – unde a lucrat pentru câteva branduri inclusiv: Antonio Berardi, Coccapani, Puma și Ruffo Research.
            În Septembrie 2004, el a înființat o etichetă omonimă, arătând prima lui colecție la Milano pentru sezonul toamnă/iarnă 2005-06.
            La scurt timp după aceea, în februarie 2005, el a fost numit director de creație la Givenchy, înlocuindu-l pe Julien Macdonald. „Sunt încântat să mă alătur celor de la Givenchy și foarte mândru de a fi capabil să-mi aduc viziunea pentru această casă de modă franceză, a cărui istorie mă inspiră”, a spus Tisci la momentul respectiv.
            Deoarece Hubert Givenchy s-a retras în 1995, au fost numeroși succsori – John Galliano în Ianuarie 1996, urmat de Alexander McQueen în Octombrie 1996 și apoi de Julien Macdonald în Martie 2001.

Dosar de Modă: Miuccia Prada

           Miuccia Prada, născută la Milano în 1948, este una dintre cele mai influente femei din lumea modei. A dezvoltat firma creată de bunicul său, Mario Prada, în 1913 și a transformat-o în unul din cele mai puternice imperii din moda internațională.
           Împreună cu soțul său, Patrizio Bertelli, a construit brand-ul Prada, unul dintre brand-urile de lux cele mai cunoscute din lume. Astăzi poate rivaliza chiar și cu un grup ca LVMH, având în protofoliu brand-uri precum Helmut Lang, Jil Sander și Azzedine Alaia și fiind cotat la bursă încă din 2007. Miuccia spune că dacă nu l-ar fi cunoscut pe soțul său probabil ar fi renunțat la afacere sau nu ar fi fost în stare să o conducă la fel de bine.
           Miuccia Prada, doctor în științe politice, moștenește de la mama sa afacerea de familie, chiar dacă nu era extrem de interesată de lumea modei. Cu toate astea în 1985 desenează o colecție de genți negre, fără niciun fel de etichetă, dintr-un nylon foarte fin (care semăna cu cel folosit la fabricarea parașutelor). Această colecție va avea un succes răsunător iar gențile vor fi cerute în toată lumea. Criticii de modă le-au considerat accesorii de top iar manechinele le-au purtat și promovat intens.
           În 1989 Miuccia prezintă la Milano prima linie de pret-a-porter, în totalitate în alb și negru. În 1992 a apărut linia inspirată de garderoba doamnei Prada numită Miu Miu (porecla Miucciei), care se adresează femeilor tinere și are prețuri mai accesibile, iar începând cu anul 1992 Prada a prezentat la Milano câte 2 colecții pe an.
           Miuccia Prada a primit, de-a lungul carierei sale, nenumărate premii și distincții pentru creațiile sale elegante și austere, rafinate și minimaliste. Printre acestea, The International Award of the "Council of Fashion Designers of America" în 1993, Wallpaper Design Award în 2007 și premiul Leonardo Qualita Italia în 1998.
           Prada este de asemenea legată de lumea artelor. Din anul 1993 începe să activeze Fundația Prada, un spațiu dedicat noilor proiecte artistice, care organizează expoziții și evenimente de renume internațional.

Dosar de Modă: Tom Ford IV

          Când Grupul Gucci cumpără casa Yves Saint Laurent, Tom este instalat pe postul de Creative Director şi aici, înlocuindu-l pe însuşi Yves, care îl critica adesea. Însă metoda sa provocatoare, celebrând sexualitatea, funcţionează şi readuce casa în atenţia maselor, scuturând-o practic de aerul sobru, clasic ce nu mai era atractiv în nebunia anilor ’90. Divergenţele cu conducerea grupului devin tot mai dese, iar Tom simte nevoia de a deţine controlul absolut. Aşa că în 2004 decide să părăsească grupul. A mărturisit în interviuri că a fost un moment devastator, pentrucă şi-a dedicat 15 ani acelui nume. Dar va găsi un alt refugiu creativ în lumea filmului: îşi deschide o casă de producţie în 2005 ce îi va produce debutul regizorial de succes din 2009, „A single man”.
          Filmul însă e doar o aventură sau un nou fel de a spune o poveste, pentru că în 2006 Tom lansează brandul Tom Ford de menswear, cosmetice şi accesorii. Din 2011, Tom revine şi pe podium cu colecţiile de womenswear şi devine mai puternic cu fiecare colecţie, ajungând la aproape 100 de magazine proprii în lume.
          Dacă anul trecut creatorul părea să fi avut o obsesie pentru pielea neagră, pentru aceast sezon, a revenit la strălucirea şi fastul caracteristic, cu o oarecare opulenţă şi exagerare: cizmele lungi ce trec de genunchi, până la coapse, paiete disco şi blană colorată glam.
Pentru sezonul viitor de primăvară-vară, Tom dovedeşte că, dacă i se oferă frâiele, el poate zbura până la soare. Mult mai încrezător în sine, mult mai autentic şi inspirat de ce îi defineşte estetica de designer, el propune o siluetă a naibii de sexy, fără menajamente, luxoasă şi care intrigă prin jocul acoperit-dar-de-fapt-descoperit. Aici este geniul său, acum şi mai matur decât în etapa Gucci.
          Piesele sale sunt sexy nu pentru că ar arăta multă piele dezgolită, ci tocmai pentru că echilibrează zonele acoperite, transparente. Folosin aplicaţii precum cioburi de oglindă sau dantelă tip pânză de pianjen, Tom şi-a permis să se joace cu o altă dualitate caracteristică: un simţ al comercialului, dar unul de bun-gust, echilibrat de luxul şi opulenţa lascivă.
          Colecţia a fost unanim declarată ca marcând un nou început, un nou capitol din povestea Tom Forn. Şi se anunţă a fi un bestseller.

Dosar de Modă: Tom Ford III

      Odată instalat la Gucci, Tom se dezvoltă ca designer, dar şi ca om de business. Rolul său în companie devine critic, iar în ’92 e numit director de design. Ceea ce înseamnă că se ocupă de parfumuri, imaginea şi campaniile de advertisting ale casei, până şi de vitrinele magazinelor.
      La început deşi muncea şi 18 ore pe zi, meritul încă nu îi este recunoscut. Abia în ’94, când devine director de creaţie al casei, culege laurii pentru reuşita de a readuce glam-ul înapoi în modă. Cizme puternice dintr-un material ce imita strălucirea metalică de la maşini, cămăşi skinny din satin, corsete, toate erau o întoarcere la un basic instinct oglindit în fashion. Da, ACEL basic instinct devine laitmotivul folosit de Tom ani la rândul: sexualitatea făţişă, puterea de seducţie, şolduri expuse, pantaloni scurţi şi mai scurţi. Când lumea modei promova lookul de lady sofisticată prin fustele-creion din tweed şi poşete structurate, Tom decide să şocheze fotografiind pentru reclamele casei un model dezbrăcat cu podoaba pubiană rasă în forma unui G mare. Subtilitatea nu i-a stat, aşadar, niciodată în fire, cum o dovedesc şi ultimele sale colecţii. Explicaţia pentru succesul său e simplă: lumea devenea din ce în ce mai obsedată de celebrităţi şi de statut, iar ideea fundamentală a tot ce creea Tom era: „Poartă Gucci şi vei deveni un superstar”. Similar cu Andy Warhol în anii ’60, şi Tom avea o înţelegere superioară a ce anume făcea unii oameni celebri şi îşi folosea acest principiu în favoarea sa. Madonna, Kate Moss, Bianca Jagger, chiar şi Prinţesa Diana, toate vedetele momentului purtau Gucci.

Dosar de Modă: Tom Ford II

       Înainte de a abosolvi la Parsons, Ford lucrează timp de un an şi jumătate pentru casa Chloé. Şi, deşi munca sa înseamnă că se ocupa de hainele pe care casa le împrumuta pentru diverse şedinţe foto, pasiunea sa pentru design şi modă se aprinde, aşa că, întors la New York, în ultimul an de Parsons studiază moda.
       Ca proaspăt absolvent, Tom îşi caută de lucru exclusiv în lumea modei, dar înfrumuseţându-şi un pic CV-ul. Ascunde faptul că la Chloé nu lucrase de fapt în echipa de design, iar că studiile sale la Parsons nu erau, iarăşi, în design per se. Totuşi, este insistent şi, în ciuda lipsei de experienţă, designerul american Cathy Hardwick, pe care o sunase în fiecare zi timp de o lună, îi oferă o şansă. Şi o face doar pentru că la interviu Tom este inteligent şi şarmant. Cathy povesteşte cum l-a întrebat în interviu cine sunt designerii lui preferaţi şi Tom i-a răspuns „Giorgie Armani şi Coco Chanel”. Câteva luni mai târziu, întrebându-l de aceşti doi designeri, Tom a recunoscut că o văzuse purtând Armani, aşa că nu mai era de mirare că primise jobul. Va fi asistent de design pentru următorii doi ani; în 1988 se mută la Perry Ellis, tot pentru doi ani, căci începe să simtă nevoia unei schimbări de peisaj mai ridicale. Cum mărturisea într-un interviu pentru New York Times, îi ajunse lucrul în America: „Dacă voiam să ajung un designer bun, trebuia să plec din America, unde propria mea cultură mă inhiba. O doză mai mare de stil în America, unde propria mea cultură mă inhiba. O doză mai mare de stil în America e considerat prost-gust, vulgar şi, drept urmare, e desconsiderat ca fiind prea mult. Europenii apreciază stilul.”
       Gândul evadării în Europa devine o realitate în curând, când primeşte oferta de a se alătura casei Gucci, aflată atunci în pragul falimentului. Era 1990 şi nimeni nu mai voia să poarte Gucci, ceea ce pune o presiune imensă pe umeri lui Tom, încă un anonim pe atunci. „A fost un risc ca designer american să mă mut în Italia pentru o companie ce era deja departe de a mai fi un brand de succes.”, mărturisea Ford. Însă poate riscul în sine a fost ceea ce l-a atras, căci se mută la Milano împreună cu partenerul său de viaţă, jurnalistul de modă Richard Buckley.

Dosar de Modă: Tom Ford I

       Biografia sa captivează de la prima propoziţia: Tom Ford un designerşi un regizor american. Această dualitate indică din start un talent ce îmbină două arte ale ramurei vizuale, dar şi nevoia de control atât de caracteristică regizorilor. Cât timp ambele sale creaţii au succes, nimeni nu îi critică, iar cei 15 ani dedicaţi rejuvenării brandului Gucci sunt dovada pasiunii sale pentru modă şi a unei viziuni sănătoase.
       Însă înainte de vastul capitol Gucci, Tom mai are câteva scene interesante de povestit. Născut în inima Texasului, se mută cu familia la 11 ani în New Mexico, unde îşi petrece adolescenţa. Începe un colegiu, dar renunţă după un an ca să se mute la New York pentru a studia istoria artei la NYU. Renunţă însă şi la această după un an, preferând să joace în reclame. Fizicul şi şarmul îl fac destul de popular încât la un punct apărea în 12 campanii publicitare în acelaşi timp. Schimbă colegiul şi se mută la celebrul Parsons The New School for Design, unde au studiat şi alte nume celebre din modă precum Marc Jacobs, Donna Karan, Anna Sui, Alexander Wang sau Jason Wu. El nu alege însă moda de la început, ci arhitectura, cum îi scrie şi pe diploma de absolvire.
       Iar noaptea frecventează faimosul Studio 54, unde Tom îşi seama că este gay. În plus, clubul în sine va avea o influenţă majoră în estetica sa ca designer, prin fabulosul decorurilor, luminilor, extravaganţa celor care îl frecventau şi mood-ul vesel.

Cum iau naştere tendinţele în modă?

         Te-ai întrebat vreodată cum se întâmplă cadesignerii să creeze în acelaşi sezon piese vestimentare similare? Ne-am putea imagina că oamenii din industrie se întâlnesc în cadrul unor conferinţe "topsecret" conduse de Anna Wintour pentru a decide viitor modei, dar evident, acesta nu ar fi răspunsul corect.
         Designerii nu au aceleaşi idei simultan, dar trăiesc într-o lume în care informaţia circulă cu viteza luminii şi inevitabil ajung să fie influenţaţi de aceleaşi filme, expoziţii de artă, streetstyle, muzicieni sau actori. Ideile pentru colecţii pot veni din cultura pop a entertainment-ului, cum ar fi costumele purtate de actriţe în filme sau direct din cultura străzii.
Şi totuşi, care este răspunsul? De ce sezonul acesta numeroşi designeri au propus paltoane supradimensionate în culori pastel, rochii tip-lenjerie sau cizme peste genunchi?
         De fapt, tendinţele în modă iau naştere printr-un proces lent. Ele sunt rezultatul unei analize profunde a unor factori diverşi: noile dezvoltări tehnologice, schimbările în artă şi arhitectură, schimbările politice, sociale şi economice şi nu în ultimul rând comportamentul consumatorilor. Toate aceastea sunt atent analizate de către experţii în domeniu, care ulterior îi consultă pe designeri înainte de a începe procesul de creaţie.
         Câţiva designeri ajută acest proces de formare a tendinţelor, deoarece colecţiile lor sunt mereu cu un pas înainte şi au curajul să creeze look-uri noi şi inedite. Miuccia Prada, Marc Jacobs, Phoebe Philo şi Nicolas Ghesquiere sunt consideraţi a fi designerii care dau tonul şi a căror creaţii sunt apoi copiate de brand-urile de mass-market. Prada este apreciată pentru faptul că reinterpretează piesele clasice, iar Jacobs pentru stilul cu influenţe vintage.
         Un alt factor care determină apariţia tendintelor îl reprezintă materialele existente pe piaţă. Majoritatea designerilor îşi cumpără materialele pentru viitoarele colecţii de la aceiaşi producători, foarte puţini având posibilitatea să comande materiale exclusiv create pentru ei.
         Nu doar procesul de creaţie are un impact asupra tendinţelor, ci şi redactorii de modă joacă un rol în formarea acestora. Cu 5-6 luni înainte că hainele să apară în magazine, presa participă la prezentările de modă şi selectează piesele pe care ei le consideră a fi interesante pentru cititori, transpunându-le în look-uri ce vor deveni “trendy”.
         În concluzie, un trend se naşte atunci când se adresează unei largi audienţe în aşa fel încât să fie profitabil pentru designeri şi retaileri. De aceea unele piese vestimentare sunt mereu prezente indiferent de anotimp: jeanşii, clasicul tricou alb, pantofii stiletto basic, puloverul sau rochia LBD. Sunt piese atractive pentru un public larg, indiferent de vârstă sau siluetă, care nu vor dispărea prea curând din modă.
         Nu în ultimul rând consumator este cel care decide. Popularitatea unui trend depinde de tine, dacă alegi să cumperi sau nu un anumit obiect vestimentar.