1.Strazile labirintToti cei care au citit Luna Noua si-o amintesc pe Jane.....Sau macar isi amintesc de darul ei....Dar oare cine era Jane inainte de a deveni vampir?
29 mai 1789
-Mama,Alec mi-a distrus rochia cea noua!isi pari Jane fratele mai mare.
Jane era un o fata de 16 ani care traia in nordul Angliei alaturi de familia sa.Era destul de mica de statura,slaba si cu un par blond care ii curgea pe umeri,spre neplacerea tatalui ei care tinea la traditia care spunea ca fetele nemaritate nu trebuie sa isi arate parul.
-Alec,aceea era rochia pentru bal a surorii tale!De ce ai facut acest lucru nechibzuit?
-Mama,Mary o sa fie si ea la bal...stiti ce o sa faca Jane...
-Asta nu e o scuza pentru ce ai facut,tinere!interveni domnul Congreve,tatal gemenilor Jane si Alec.
-Dar,tata,stii prea bine ce s-a intamplat data trecuta cand Jane a vorbit cu Mary! Jane a indrugat tot feluri de neadevaruri despre mine care aproape au facut-o pe Mary sa creada ca sunt nebun!
Alec facu o pauza sa raspire.
-Va rog,e tot ce imi doresc...a terminat el.
-Jane,Mary e foarte importanta pentru Alec,dupa cum vedem cu totii si nici nu ai o rochie adecvata pentru bal.In seara aceasta vei sta in casa si o vei ajuta pe Katherine sa pregateasca bucatele pentru maine.
-Dar,mama...
-Jane,intelege,seara aceasta e importanta pentru Alec.Sunt sigura ca si el ar face la fel pentru tine!
-Bine..accepta Jane spusele mamei sale,pentru ca un plan mai bun ni se infiripa in minte.
Dupa cateva minute in care Jane doar se uita pe fereastra,fata se hotari sa iti scrie in jurnal:
Jurnalule,
Alec mi-a distrus rochia de bal si a convins-o pe mama ca ii voi distruge seara cu Mary,asa ca in aceasta seara voi sta in casa...
Niciodata nu mi-a placut de Mary.
Este inalta si zvelta.Are un par de culoarea abanosului strans in cele mai sofisticate coafuri.
Frumusetea ei a ceea ce il orbeste pe Alec si il opreste sa ii observe caracterul...
Oricum,am de gand sa il aduc pe Alec cu picioarele pe pamant.
Dupa cina,am sa pretind ca sunt obosita si voi merge in camera mea.
Voi iesi pe fereastra,asa cum ieseam cand eram mai mica...
Nu te speria,Jurnalule,nu e periculos,nu sunt mai mult de 5 picioare pana jos!
Am de gand sa ma imbrac in rochia de duminica...
O voi lua pe scurtatura si intr-un sfert de ceas voi ajunge la bal.
Scartaitul scarilor au trezit-o pe Jane din facutul planurilor.
-Am plecat ! striga Alec.
-Ai grija de tine!il ruga doamna Congreve.
-O sa am mama!promise Alec si pleca catre casa membrilor fondatori unde se tinea balul.
-Mama...spuse Jane cand aceasta intra in camera mamei sale.Sunt destul de obosita,ma duc la culcare,noapte buna!
-Noapte buna, draga mea!
Jane inchise usa camerei sale si se imbraca nerabdatoare cu rochia de duminica.
Deschise cu grija fereastra si isi propti pantofii in stucatura casei.Asa era sigura ca nu o sa cada.
Cu grija,cobori pana cand se afla pe iarba plina de roua din fata casei.
Merse pe strazile principale,dar auzi ceasul batand ora noua si stiu ca trebuie sa se grabeasca,asa ca o lua pe strazile pietruite,ca niste tunele care se legau intr-un labirint.
Daca fata nu ar fi stiut strazile ca-n palma,s-ar fi ratacit sigur,pentru ca strazile pareau identice .
Insa de odata,raspiratiei fetei si pasilor ei li se adaugara un zgomot apasat de pasi.
''Inca un pic si ajung pe strada principala'' se gandea Jane,nelinistita de sunetul pasilor ce se auzea tot mai aproape.
-Nu trebuie sa te ascunzi de mine!se auzi o voce de inger in spatele lui Jane.NU POTI sa te ascuzni de mine!se corecta vocea.
Jane vroia sa fuga,sa tipe,insa stia ca e inutil.
Orice ar fi fost creatura care ii tinea maine stranse,era invincibila.
Fata ingeruli se apropia de gatul lui Jane.Jane putea simti respiratia ingerului pe pielea gatului ei.
Dintii ingerului strapunsera pielea fetei si focul i se raspandi in corp.
Ingerul,oricine ar fi fost el, a lasat-o pe Jane sa se transforme in vampir,acolo,pe una din strazile labirint din nordul Angliei.
Jane si-a dat seama ce este si a vrut sa fuga,insa soarta a facut ca Alec sa ii iasa in cale.Insa era un Alec diferit de cel pe care il vazuse cu o saptamana in urma.
Avea si el pielea alba,impenetrabila,ochi rosii si cearcane bine conturate.
-Aveai dreptate,recunoscu Alec intr-un final,Mary nu era buna pentru mine.In seara balului,am iesit la o plimbare in gradina.I-am oferit un trandafir si m-am intepat in timp se il rupeam.Nu a rezistat tentatiei de a imi gusta sangele,dar cand si-a dat seama ce a facut,a fugit,lasandu-ma sa ma descurc cu ceea ce sunt...Scuze Jane...
-Hai sa mergem,Alec.Nu putem sta aici.Hai sa mergem departe,sunt sigura ca vom mai gasi de ai nostri undeva prin lume...
-Haide...sopti Alec,si tinandu-se de mana,frate si sora,intrau intr-o lume noua .
O lume care se asemana izbitor cu strazile labirint...
Sfarsit
2. O ceartă conjugală
Viata de vampir nu e usoara, mai ales cand traiesti o eternitate. Apare rutina si plictiseala iar Rosalie Cullen stie asta prea bine. Ajunsese la capatul rabdarii! Esme si Carlisle erau plecati in vacanta pe Insula Esme iar Alice si Jasper nu dadusera niciun semn de aseara. Cobora scarile sperand ca sotul ei sa o inteleaga si sa-i imbuneze ziua.
Emmet statea confortabil in canapeau mare si alba din living cu ochii tinta spre plasma din fata sa. Degetele i se miscau cu o viteaza uimitoare pe controller-ul de la Playstation 3. “Ce altceva putea sa faca decat sa se joace” a gandit Rose in timp ce isi dadea ochii peste cap.
- De as putea sa am ocazie sa ma lupt in realitate cu Mike Tyson. Ar fi mult mai distractiv, in 2 secunde ar fi jos! Vorbea de unul singur Emmet. Buna, iubire! Isi saluta el sotia fara sa isi ridice privirea din joc. Rose nu ii raspunse, se auzea doar zgomotul facut de saldalele cu toc de 12 pe podea. Stai ca ceva nu e bine, Rose nu dadea din picior decat cand era nervoasa. Ai patit ceva iubire?
- Emmet Cullen! Ai de gand sa te mai ocupi si de sotia ta? Sau tipul ala din joc e mai important decat mine? Tipa blondina deja plictisita de aceeasi discutie pe care trebuia sa o duca cu Emmet.
- Ce s-a intamplat? Si normal ca nu e mai important dar uite, mai am putin si imi dobor propriul recordul de 20 de secunde.
- Ce s-a intamplat?! Ma plictisesc Emmet! M-am saturat sa stau in casa si sa nu fac nimic.
- Du-te si stai cu Nessie, o indemna el.
- Poti sa iti iei ochii din joc si sa te uiti la mine ? Parca vorbesc cu peretii!
- Biiine. Lasa fara tragere de inima controler-ul si isi indrepta ochii spre Rosalie – care arata demential,ca de obicei. Blugii negrii si stramti in scoteau in evidenta corpul micut si picioarele drepte si era sigur ca fundul ei arata la fel de bine – pacat ca nu il vedea acum. Poti sa te intorci putin iubito? Bluza lila, putin larguta si decolteul potrivit o faceau delicioasa.
- Poftim? De ce?
- Arati divin! Si isi linse botul.
- Nu ma lua iar cu complimente ca nu mai merge,il avertiza scuturand din cap scumpa lui sotie.
- De ce nu esti cu Nessie? Incerca sa amelioreze situatia uriasul.
- Renesme e cu Jacob azi, spuse nervoasa iar acum buzele ii erau stanse intr-o cuta care insemna doar dispretul ei pentru varcolac.
- Trebuie sa i intelegi si tu , doar sunt sufletele perechi.
- Ma rog, si isi dadu ochii peste cap. Emmet vreau sa mergem in vacanta!
- Ceee? De abia ne-am intors din luna de miere de 200 de ani. Inca o luna pe o insula pustie si ajung la nebunii. Tu stii cate meciuri am pierdut eu in alea 2 luni?
- Iar tu stii cat de plictisita sunt eu? Tu ai ce sa faci, te joci pe Wii sau PS3, de parca ai avea 7 ani, te uiti la meciuri si mananci. Eu nu am ce sa fac ! Si se bosumfla. Stia cat efect are asupra lui Em boticul ei mic,suparat si ochii tristi.
- Hai vin-o inacoace ! Se ridica Emmet de pe canapea si imediat era langa ea, tinand-o in brate. De ce nu te duci cu Alice la cumparaturi?
- Pentru ca Jasper sta cu ea!Ea are ce face. Eu insa nu am norocul asta, si un marai isi iesi printre dinti.
- Bella?
- Edward sta cu ea, petrecea timp cu ea chiar si cand era om. Pun pariu ca acum nu se plistisesc. Eu de ce sunt singura care se plange ?
Iar aducea vorba de Edward. Isi iubea fratele si noua sora insa aia doi erau mereu lipiti, parca nu se mai saturau unii de altii de cand devenise Bella vampir. Desi trecusera atatia ani – ei erau tot bot in bot mereu. Inainte ca Emmet sa spuna ceva in apararea lui Alice cobora dansand pe scari cu Jasper de mana.
- Buna copii! Nu-i asa ca e o zi numai buna de cumparaturi? Spuse fara griji sora lor hiperactiva.
- Da, perfecta, spuse fara haz Emmet.
- El de ce poate merge la cumparaturi cu Alice?! Izbugni Rose sarind din bratele lui.
- Poate pentru ca el are o putere si o poate controla pe Alice?
- Jaz nu isi foloseste puterea pe mine, raspunse Alice. Eu as vedea asta,nu crezi? Si un zambet micut de victorie ii aparu pe chip.
- Haide Em, nu esti in stare sa o scoti pe Rose din rutina ? spuse chicotind Jasper.
- Nu pune si tu paie pe foc. Se duse spre el. Auzi, nu poti sa o calmezi putin ? si ii facu cu ochiu.
- Jasper Hale, nici sa nu indraznesti! O sa zbori pe geam tu si toate strategiile tale de razboi!Spuse inflacara Rosalie in timp ce mainile i se odihneau in mijloc, ca semn de dominatie.
- Asta e teren mort, frate! Nu ma bag! Hai, iubito! Isi lua sotia de mana, o saruta pe obraz si pornira cu viteza umana spre usa.
- Succes,Emmitza! Il incuraja Alice in timp ce ii dadu un pumn in piept.
Emmet se rezuma doar la o grisama si inghitii in sec, asteptandu-se la ce e mai rau. Stia cat de rau dadea de belea daca se supara Rose pe el. Pe langa faptul ca nu vorbea cu el cateva saptamani bune, mai era si bine cunoscuta pedeapsa ‘fara SEX’ – iar asta era crima!!
- Rose,iubito imi pare rau! Se apropia de ea si facu ochii de catelus.
- Te inseli amarnic daca crezi ca o sa scapi asa! Se indeparta de el cativa pasi.
- Pai si atunci ce ar trebui sa fac? Intreba el nesigur.
- Nu stiu, insa eu nu te mai iert asa, cu una cu doua! Si imediat iesi pe usa cu viteza vampirica.
- Uff, Rose ma bagi in pamant! Spuse Emmet punandu-si palmele in cap.
...................................................................
Trecusera deja 2 ore si Rose nu aparea. “Am dat de dracu’!” gandi acesta in timp ce facea curse prin sufragerie. Daca ar fi fost om l-ar fi durut picioare de la atat mers in cerc. Auzii cativa pasii pe scarile din fata casei si in cateva milisecunde era la usa deschizand-o ! Insa soarta nu era de partea lui.
- A, voi erati, spuse dezamagit.
- Ce s-a intamplat unchiule? spuse copila cu parul de culoarea mahonului care era la bratul lu Jacob, acum aproape il intrecea pe Emmet in inaltime.
- Aaa, Rose... Hai intrati! Si le facu loc pe usa.
- Omule e un meci de rugby la TV, trebuie sa fi inceput. Hai sa ne uitam.
- Nu, mai bine nu.
- Cuuum? Ai refuzat tu un meci? Rase Renesme uimita.
- Nu mai rade pitico! Am probleme mari. Nessie se apropie de el sa il descoasa in timp ce Jake era deja cu ochii la meci.
- Cred si eu. Ne-am intalnit mai devreme cu matusa Rose si nu arata prea bine.
- Deci stiai,nu? Spuse Emmet scotand un marait din gat. Parca nu stiai ce s-a intamplat!
- Eeee, ma jucam si eu cu tine. Ce ai facut? Si se cocota pe masa de bucatarie de langa aragaz.
- Nici nu stiu, si se indrepta spre frigider. Il deschise insa nimic nu ii facea cu ochiul, si il inchise la loc cu putin mai multa putere decat fusese nevoie. Zgomotul o facu pe Renesme sa tresara si se uita la el ingrijorata.
- Hai ca nu poate fi asa de rau!
- E plecata de mai mult de doua ore si de obicei ii trece destul de repede. Mi-a spus ca e plictisita.
- Nu stiu, spuse Nessie dand din umerii, eu nu ma plictisesc cand sunt cu Jake. Am si eu momentele mele in care nu mai support sa il vad numai in fata televizorului uitandu-se la cine stie ce meci insa reuseste sa ma impace – face ceva romantic si imi trece.
- Ce romantic? Si ridica o spranceana.
- Da, si sari jos, putina drama, vorbe dulci si o seara romantica rezolva totul. S-a aprins beculetul acolo sus? Chicotii si iesi din bucatarie.
- Jake hai la mine! Emmie are o sotie de recuperat.
- Mersi copii!spuse in timp ce acestia ieseau pe usa. Si aveti grija! Auzii rasul de clopotei al lui Renesme si rase in sinea lui de gluma sa.
..................................................................
§ Lumina stinsa? - avem.
§ Lumanarii? - avem.
§ Vin? – avem.
§ Filmul preferat al lui Rose? – avem.
§ Casa goala? – avem.
§ Patul pregatit si plin de petale de trandafiri? (La ce le-o trebui?Ai patu! Nu ajunge?) – avem.
§ Il avem pe Emmet Cullen imbracat bine(adica cum a zis Alice)? – avem.
§ Rose? – n-avem!
Parul lung si blond i se imprastia in spate. Era aproape miezul noptii si de abia astepta sa il vada pe Emmet, sa-i vada moaca ingrijorata si apoi zambetul lui mare cand ii va sari in brate. Fusese ingrijorat,asta era sigur: cat timp statuse la Bella, Edward radea din 2 in 2 minute cand mai auzea cine-stie ce ideei ii mai trecea prin cap sotului ei. Insa la un moment dat a plecat de la casuta lor, indreptandu-se spre mall, unde avea sa se intalneasca cu Alice si Jasper. La fel ca si Bella, Alice ii spusese ca exagerase si ca nu trebuia sa reactioneze asa. Intr-un fel aveau dreptate. Daca Emmet nu ar fi fost asa cum este acum, cu siguranta relatia lor nu ar fi ajuns pana aici. Era adevarat ca dadea impresia ca nu ii pasa si ca mereu e pus pe glume insa tot el era cel care ii inspira incredere si langa care se simtea im permanenta protejata. Furia ii trecuse si acum se gandea numai la orele de impacare ce urmau.
Ajunsese in fata casei , insa ceva nu era bine: imensa casa alba era in bezna. Simtea mirosul lui Emmet insa nu intelegea ce se intampla. Simtea de asemenea miros de trandafiri, albi. Ajunsese Alice acasa si schimbase florile deja? La ora asta? Trebuia sa ia cina cu Jasper in Seattle – macar ei faceau ceva romantic. Urca scarile cu viteza umana si deschise usa. Brusc nu isi mai recunoscu casa: totul era in penumbra, cu o multime de lumanari parfumate pe jos... Era mirific insa nu intelegea nimic. Parterul era gol asa ca se indrepta spre etaj. Cu viteza vampirica trecu peste bai, dormitoarele lui Esme si Alice, si peste vechea camera a lui Edward care acum era a lui Renesme si se opri in fata dormitorului ei. Usa era intredeschisa si domina aceeasi atmosfera intunecata,plina de acel miros de trandafiri. Iar camera era si mai minunata. Podeaua, masuta ei de machiaje si celelalte obiecte de mobilier cu rafturi erau plina cu lumanii mici,rosii, parfumate. Patul era plin de petale de trandafir rosii iar cea mai mare surpriza era asezata pe pat. Emmet era imbracat elegant insa era trist: statea pe marginea patului, cu coatele pe genunchi si mainile in cap. Nici nu ii observase prezenta in camera. Se apropie de el incet,incercand sa nu faca zgomot.
- Rose, ai venit? Spuse cu vocea tremuranda Emmet. Era asa de dragalas.
- Da, iubitului,am venit si...
- Rose, se ridica si o luase in brate strans, imi pare rau pentru ce am facut, stiu ca nu sunt asa cum vrei tu insa promit ca mai lucrez la asta. Uite , o sa iesim in oras mai mult, o sa mergem in vacante mai des si o sa petrecem mai mult timp impreuna insa nu mai fugi cum ai facut acum,da? M-ai speriat atat de rau!! Daca nu era Bella si ceilalti care mi-au zis sa nu te caut fii sigura ca te aduceam acasa pe sus.
Rosalie nu se mai putu abtine si chicoti. Emmet se uita la ea cu o spranceana ridicata.
- Ce ti se pare asa de amuzant?
- Tu! Esti atat de dragalas, imi vine sa te mananc. Se retrase din stransoare lui de urs si il impinse pe pat. Se urca peste el si incepu sa il sarute. Imi place cand esti romantic, cand ma faci sa ma simt speciala si iubita. Insa tu esti tot ce am nevoie si ce vreau.
- Ma bucur ca aud asta, si o saruta si mai pasional. Avem vin,nu vrei?
- Lasa detaliiele astea minore, eu vreau partea cea mai buna din impacarea noastra.
- Imediat, doamna mea, spuse uriasul in timp ce ii desfacea sutienul. Semnez un contract pe viata in care sa fiu de acord sa ne certam de ori pe saptamna daca avem numai astfel de impacari.
- Deci iti plac certile cojugale? Spuse Rose gafaind.
- Mai degraba festinul de care am parte dupa.
Sfarsit
3. Si ingerii pot plange
(Totul se petrece dupa ce Edward pleaca si o lasa pe Bella in New Moon )
Da , asta este singura cale . Nu pot sa mai traiesc . E mult prea dureros . Apa arata atat de imbietoare , iar valurile care se spargeau de stanci parca spuneau ,, Hai , sari Bella ! ,, . Cu siguranta sinuciderea nu era o alternativa la care sa ma fii gandit inainte dar prea multe lucuri oribile s-au intamplat . Toate fintele pe care le iubesc nu mai sunt . Deci , de ce sa mai traiesc ? Charlie , Rene si Phill au murit la prabusirea avionului cu cativa km inainte de a ajunge in Phoenix . La ce le trebuia lor sa mearga in Phoenix ? Tata nu mi-a spus decat ca merge sa o viziteze pe mama ininte de a pleca, iar mama nu a comentat nimic. Decat l-a luat pe Phill de brat , m-a imbratisat si a plecat . Si acum acea excursie i-a costat viata . Simteam cum mii de lacrimi fierbiti se varsa pe obrajii mei . Cu o zii inainte de accident Jacob m-a anuntat ca se casatoreste impreuna cu o fata , Damaris , si ca se muta cu ea in Mexic deoarece de acolo era ea . Si-a cerut scuze si mii de scuze , ba chiar a vrut sa vin cu ei dar nu sunt atat , si subliniez atat , de proasta incat sa nu-mi dau seama ca as fii ca o musca-n lapte asa ca am refuzat si ne-am promis ca o sa ne sunam zilnic . Totusi asa de mult am tinut promisiunea ca el incat inca crede ca sunt cu Charlie si ma distrez de minune in Forks . Si ca sa fie mai bine , la trei zile de la accident Tanya , asa mi s-a prezentat , mi-a facut o vizita dandu-mi o invitatie la nunta ei cu Edward . In momentul ala am simtit ca inima mea se rupei n mii de bucatele . Aerul mi s-a terminat si am alunecat pe canapea . Atunci Tanya a plecat fara sa mai spuna nimic lasandu-ma pe mine in abisul care ma curpinsese . Edward , singurul care-mi mai ramasese se casatorea , De ce ? De ce ? La naiba cu voi toti ! Am tipat dupa care am mai aruncat o rpivire spre marea care inca ma chema . De ce sa mai traiesti cand nu ai pentru ce ? Asa ca , un picior l-am dus in prapastia din fata mea dupa care am tipat ,, Adio viata de rahat ! ,, si m-am aruncat . In cadere am simtit ca zbor . Ma aimteam libera ! Dar am facut contact cu apa si dintr-o data mi s-a luat aerul . Era atat de rece . Imi simteam tot corpul amortit . Am incercat sa ma ridic la suprafat gandindu-ma sa gasesc o cale mai putin dureroasa de a ma omora dar un val a venit si ultima imagine pe care o stiu sunt niste stanci apoi negru .
Incet , incet am inceput sa-mi simt corpul . Am dat sa deschid ochii dar nu puteam asa ca am pipait in jur, Era atat de placut ce simteam . Era acelasi sentiment pe care-l aveam cand imi asezam mana pe iarba din poienita noastra . Si mirosul , era acelasi miros de flori de camp . Ooo , ce dor imi e de ea . Dar fara Edward poienita nu ar mai fi fost la fel . Atunci am simtit ceva cald mangaindu-mi fata si dintr-o data mi-am amintit ultimele secvente din viata mea si mi-am deschis ochii
- Nu pot sa cred ! am spus si lacrimile au dat navala pe fata mea . El era acolo . Stand deasupra mea .
- Bella ! Bella mea ! a spus el si am vazut cum lacrimi i se preling pe fata . M-a luat in brate iar eu mi-am pus capul pe pieptul lui . Era asa de bine sa fiu din nou in locul unde apartin .M-a tinut asa cateva minute si am putut auzi cum plange . Stai putin ! Plange ? Dar vampirii ...
- Da Bella . Vampirii nu pot plange . Dar acum nu mai sunt vampir . De fapt , nici nu stiuce sunt , a spus el ridicandu-mi barbia si uitandu-se in ochii mei .
Atunci mi-am dat seama ca de fapt eu am murit si sunt in rai . Dar Edward ce cauta aici ? El nu trebuia sa fie la nunta cu Tanya ?
- Bella , stiu ca sunt cel mai mare idiot , prost , tampit fost vampir de pe planeta si am de dat niste explicatii . De fapt am de dat mai mult de niste explicatii . Nunta cu Tanya a fost doar un plan de al ei pentru a te face pe tine sa ma urasti . De fapt eu nici macar nu am vazut-o pe Tany de cand , si s-a oprit meditand la uramtorul cuvant , de cand te-aam parasit ca un mizerabil ce sunt . Dar vreau sa stii ca in tot acest timp te-am iubit mai mult decat vei intelege vreodata si am facut asta doar ca sa te protejez . Era prea periculos sa fii cu mine Bella . Atunci cand Alice a vazut ca te-ai aruncat de pe stanca a fost prea tarziu eu fiind in celalalt capat al lumii . Crede-ma Bella , a fost cea mai grea propozitie pe care am auzit-o in viata mea si nu stiu nici acum daca pe moment am inteles semnificatia cuvintelor ,, Bella e moarta ,, .Din fericire n-am mai trebuit sa ajung la Volturii ca sa ma omoare findca am intalni-to pe Victoria pe drum care a fost foarte bucuroasa sa faca treaba in locul lor . Bella , sunt atat de fericit ca esti din nou cu mine .
-Edward , am spus dupa care o multime de lacrimi au inceput sa cada pe obrajii mei .Am rememorat ce a spus Edward . M-a iubit ! Intotdeauna a facut-o ! Nu m-a parasit pentru Tanya ! S-a omorat pentru mine ! A renuntat la viata lui pentru mine ! Dintr-o data Edward a inceput sa rada ! Ce dor mi-a fost de rasul ala . Dupa ce s-a oprit s-a uitat la fat mea cu o mimica serioasa .
- Bella , viata mea esti tu . Ti-am spus-o de atatea ori si sunt dispus sa ti-o mai spun inca de un milion de ori . Esti viata mea Bella . Vei putea vreodata sa ma ierti ?
Atunci m-am apropiat de buzele lui si le-am lipit de ale mele tragandu-i capul mai aproape . El s- lasat pe spate adancind sarutul . Sper ca intelesese msajul . Era atat de bine sa-i simt buzele in nou .
- Apropo , spus el printre saruturi , acum pot sa-ti citesc gandurile , dupa care am continuar sarutul iubindu-ne in eternitate in poienita noastra .
Sfarsit
4. The Real Nightmare
I`ve made a mistake,and now I`m paying for that.But..I want you to forgive me.I know it`s hard,but try.Please?
Smurdul,poliția,ambulanța.Toate aceste unități erau în jurul meu,iar eu stăteam în genunchi ținând mâna celei mai bune prietene de la plecarea lui Alice:Angela.Sângele curgea ușor din gâtul ei,ochii îi se învârteau constant până mi-au zărit chipul.Un zâmbet mic și gingaș,dar ușor obosit,luă viață pe buzele ei palide acum.
-Bella...-trase adânc aer în piept.
-Shhh,Angela.Sunt aici și totul va fi bine. –am încercat s-o liniștesc dar nu cred că am convins-o.
-Bella...nu te păcăli.Știm amândouă că voi muri.
-Nu!!Refuz să cred așa ceva.
Trase din nou aer în piept.Băgă ușor mâna în buzunar și scoase un lănțișor subțire...foarte subțire.Avea un medalion în formă de inimă.
-Poftim!Acum trebuie să-l ai.Eu mi-am făcut treaba.
-Ce treabă?Angela!!
-Nu te da bătu-tă.
Acestea au fost ultimele cuvinte până să închidă ochii pentru vecie.Angela,fata deșteaptă și drăguță din școală.Singură fată care mi-a luat apărarea în fața răului și a colegilor.Singura din școală care mi-a fost alături atunci când vampirul meu a plecat.Mda...Edward.Și era din vina mea...eu l-am făcut să sufere.Ultimele lui cuvinte înainte să-și ia avânt spre ieșirea din Forks au fost ”Vei regreta cei mi-ai făcut..dar mereu te voi iubi”.
Lacrimi fierbinți și sărate au început să curgă din ochii mei.Curgeau închet pe obrajii palizi până ajunseseră la buzele mele roșii.Ochii mei de ciocolată deveniseră dintr-o dată negri,negri că și cărbunul.Durerea fugea prin corpul meu,iar inima mea era prea slabă pentru a suporta o asemenea durere.
Am întors lănțișorul și am citit inscripția de pe spate.
”Mereu al tău,mereu a mea!Întotdeauna va exista un noi.Edward”.
Am strâns lănțișorul în pumn și am zâmbit.Un zâmbet plin de tristețe.Aceste cuvinte vroia el să mi le spună când ne întâlneam în fața altarului.Dar,acel moment,niciodată nu a mai venit.
”Eu mi-am făcut treaba.”
”Nu te da bătu-tă”.
”Vei regreta...”
Toate aceste vorbe se auzeau ca un ecou în mintea mea.Inima bătea ca o nebună,respirația îmi era accelerată iar eu simțeam că pierd contactul cu lumea.Am căzut pe spate,dând cu capul de asfaltul rece.Ochii mi se închideau încet,încet.Am reușit să văd chipurile medicilor,doar atât.Am închis ochii,iar apoi chipul frumos apăru în fața mea.Edward.
”Îmi pare rău” îi șopti subconștientul meu imaginii.
”Voi încerca” șopti ea.
”Te vei întoarce?”
”Te iubesc!”
”Te vei întoarce?” am repetat.
”Trăiește pentru mine”.
”Te vei întoarce?” am spus a treia oară.
”Mereu!”
”Tu ai făcut asta?” am întrebat vrând să știu adevărul.
”Nu.La revedere”.
Și de atunci nu am mai știu nimic.Totul devenise negru,vorbele doctorilor erau ca niște soapte care se pierdeau,iar vorbele lui Edward răsunau în continuu în capul meu.
”Trăiește pentru mine”
”Trăiește pentru mine”
”Trăiește pentru mine”
”...pentru mine”
..............................................................................................................................................
Când m-am trezit mă aflam pe un pat alb,într-o cameră albă.Am ajuns în Rai?Totul era alb în jurul meu.Am examinat camera cu privirea.Bipăitul m-a făcut să realizez că sunt într-un spital.M-am uitat la persoana care sforăia lângă mine.Charlie.
L-am mângâiat ușor pe cap.S-a foit puțin și apoi s-a ridicat speriat.
-Cine?Ce?Unde?Cum?La pămânnnnnttttttt!!!!
Când i-am văzut fața speriată și când am auzit ce a spus am început să râd în hohote.Era atât de șod când se speria.S-a uitat la mine confuz,apoi s-a uitat la ușa,apoi la mine.
-Oh!Bella,draga mea.
-Charlie,adică tată,iartă-mă că te-am speriat.Nu am vrut.
-Nu-i nimic.Sperieturile sunt bune..cred.
Am râs din nou.Am văzut cum a zâmbit încet.Îmi plăcea când îl vedeam pe Charlie zâmbind.El nu prea zâmbea,mai ales de când a plecat mama.Avea aceiași expresie morocănoasă.
Trecuseră deja 3 zile de când eram în spital.În fiecare oră doctorii veneau la mine și mă consultau.Spuneau că am suferit un mar șoc din cauza morții prietenei mele.După acele trei zile de luminițe în ochi,tetoscopuri,injecții și perfuzii am fost eliberată din închisoarea pe care unii o numesc Spital.
Când ajunsesem acasă,camera mea miroasea a aer proaspăt.Patul era făcut și aranjat.Era curățenie și pe noptieră era o tava cu suc și biscuiți.M-am uitat la el,Charlie,și doar a ridicat din umeri afișând un mic zâmbet pe buzele lui.
M-am dus și m-am așezat pe pat.Charlie făcu salutul milităresc și părăsi camera.M-am aplecat și mi-am scos laptop-ul de sub pat.Am deschic mailul şi....
....aveam 30 de mailuri de la necunoscut.Apoi mailurile săptămânale de la Jessica,una din aşa zisele mele prietene.Apoi cereri la întâlniri.Chiar nu aveam nevoie de mailurile astea.Le-am selectat pe toate și am dat delete.Când a apărut acea căsuță în care scrie ”Are you sure you want to delete these items?” mi-am amintit de mailurile de la necunoscut.Mă intrigau!Așa că am dat ”No” și m-am dus la cele primite de la ”Unknown”.
”A fost foarte bună.Hmm...Prietena ta a fost minunată.Nu are rost să mă ascund...
Bună Isabella!Cred că m-ai uitat.Sunt Tanya.Mda...știi ce înseamnă ceea ce am făcut acum?Răzbunare!Și...nu-ți fă griji,vor fi mult mai multe.Vei regreta pentru că l-ai rănit pe Eddie.”
Am deschis fiecare mail și toate erau la fel.Tanya,Tanya,Tanya Denali.Știu că Edward mi-a spus mai demult de o fată pe nume Tanya și care era,într-un fel obsedată de el.Abia atunci când am terminat firul gândurilor am realizat ceea ce spusese în mail.
”A fost foarte bună.Hmm...Prietena ta a fost minunată.....”
Ea a omorât-o pe Angela.Ochii începeau să mă ardă,sângele curgea nebun prin venele mele și simțeam ceva acolo la inimă.Am stat puțin să mă gândesc..și mi-am dat seama ce era acel sentiment.Acel sentiment care te umple de venin și adrenalină.Care îți face sângele să fugă nebun prin vene.Ura.
Am auzit mașina lui Charlie plecând după alee.Deci..eram singură.Fără să gândesc coerent,am luat telefonul și am cautat numărul lui Alice în agendă.Știam că nu l-am șters.Nu am șters numărul nimănui din familia Cullen.
L-am găsit.Am apăsat nerăbdătoare pe butonul verde și fosforescent.Am dus telefonul la ureche și ascultam tonul.După vreo 20 de secunde de așteptat căsuța vocală intră.Aș recunoaște vocea aceea spontană și veselă dintr-o mie.
”Bună acolo!Sunt Alice și momentan probabil sunt ocupată sau nu sunt în preajmă.Lăsați câteva vorbe după beep”.
Beep-ul nu se lăsă așteptat.Mi-am dres vocea și am înghițit sec.
-Alice,știu că ești acolo și nu vrei să-mi răspunzi.Aș vrea să justific ceea ce am făcut,dar se pare că nu pot.Sau nu știu cum.Dar,te rog,dacă mai ții câtuși de puțin la mine spunei Tanyei să-mi lase dracului prietenii în pace.Să vină după mine dacă vrea,dar să-mi lase prietenii în pace.A omorât-o pe Angela,Alice.Angela!Și doar Dumnezeu știe cine va urma. –am spus după beep.
Timpul nu mă lăsa să spun mai multe așa că am închis telefonul și l-am aruncat pe pat.M-am dus la fereastră și m-am uitat la copacul din fața camerei mele.Vedeam acolo ceva.Ca o flacără galbenă.O flacără de aur,apoi am văzut ceva căzând pe pământ.
Mi-am mijit ochii încercând să văd puțin mai bine,dar nu vedeam.Am auzit telefonul vibrând pe pat.M-am dus să văd cine era.Normal că ea era!Alice!Dar nu-i voi răspunde...Vreau să văd ce spune dacă va crede că nu sunt să aud telefonul.
”Bella!Bella nu ieși afară!Suntem în drum spre tine,dar nu ieși afară!Tanya a înnebunit sau ceva de genu.Vrea să-ți omoare toți prietenii și toate persoanele la care ții.Încuie toate ușile și stai ascunsă!”
Și trebuia s-o cred?Dacă mă păcălea?Dar dacă nu o făcea?M-am uitat atent pe fereastră și am văzut uniforma de poliție.M-am aplecat puțin să văd mai bine și....NUUUUUUUU!!!!!!!!Era chipul tatălui meu.
Am auzit zgomote în casă.Am deschis încet fereastra.Defapt...ce fac eu?Mi-e prea frică să merg pe acoperiș dar nici viața nu vreau să mi-o pierd.
-Bella!Ooo,Bella!Hai la Tanya ,Bella!Vino să vorbim. –se auzea de la parter.
Hotărâtă am trecut de cealaltă parte a geamului,decisă să fug.Am auzit telefonul sunând,dar nu aveam timp să merg înapoi după el.Căsuța vocală intră din nou și se auzi vocea lui Alice.Era speriată.
Pașii se auzeau din ce în ce mai aproape.M-am lăsat în jos sub geam și am stat lipită de perete.Aveam noroc cu pervazul care mă ascundea în totalitate.
”Bella!Bella ești ok?Bella răspunde dacă ești ok!Bella fugi de Tanya!E nebună!FUGI!!” spuse Alice.Apoi vocea aceea cunoscută și îndrăgită de mine se auzi: ”Bella,iubito!Pleacă de acolo,te rog!Fă-o pentru mine!”
Am auzit pașii Tanyei în camera mea.Se pare că răspunsese la telefon.Totuși,puteam auzi ce vorbea Edward.
-Oh,Eddie!Ce dor mi-e de tine,dar în curând totul se va termina și vom fi doar noi doi așa cum ți-ai dorit mereu.Tanya vine acasă în curând.
”Tanya,las-o în pace pe Bella!Hai acasă,unde o să fim doar noi doi.”
-Dar Eddie!TE-a rănit și Tanya nu permite așa ceva.Nimeni nu-l rănește pe Eddie al meu.
”Tanie,nu e mai bine să vii acasă.Se va ocupa Alice de Bella.Vom trăi în pace pe vecie așa cum își dorește și Tanie”
-Nu,nu,nu,nu,nu,nu,nu!Tanya trebuie s-o omoare ea pe Bella.L-a furat pe Eddie de la Tanya.Și nu am încredere în pițipoanca de Alice.Pa,Eddie!
”Tanya!!”
Tanya chiar a înnebunit.Niciodată nu credeam că se poate întâmpla așa ceva,dar după felul în care a vorbit..brrr.Am auzit-o apropiindu-se de fereastră.Mi-am ținut respirația.
-Oh,Belli!Tanya are să-ți spună ceva..Belli,vin-o la Tanya!
Femeia asta,dacă o puteam numi așa,a înnebunit complet.Așa vorbește doar o mamă nebună.Îmi provoca mii de fiori în corp.
-Unde dracu ești Isabella?!Te pot simți,uiți?
După câteva minute de tăcere și în care eu m-am chinuit să-mi țin respirația,nu am mai simțit prezența Tanyei.M-am ridicat încet să văd dacă mai era în cameră.Nu era nimeni și ușa era închisă.Am intrat în cameră și am fugit la ușa și am blocat-o cu un scaun.Am încuiat geamul și am tras perdeaua.
M-am băgat sub pat și am luat telefonul cu mine.Am căutat Alice și am dat apelare.
”Bella?Mulțumesc Dumnezeului că ești în viață!”
-Alice,mi-e frică.Tanya a înnebunit complet.Alice vă rog grăbiți-vă.Alice....
Ceva împingea ușa.Mai bine spus cineva.M-am uitat să văd cât de mult mai rezistă ușa și am vorbit repede.
-Alice dă-mi-l repede pe Edward!
”Bella,scumpo?”
Am zâmbit auzind vocea catifelată a frumosului vampir.
-Edward,îmi pare rău.Te rog,ajută-mă.
-Bella,crezi că o ușa blocată mă oprește pe mine? –vorbea Tanya din pragul ușii.
-EDWARDDDD!!!!!!
Am strigat în timp ce simțeam mâna Tanyei pe piciorul meu și trăgându-mă de sub pat.
”Bella,rezistă!Ajungem în curând!”.
Tanya mă întorsese s-o privesc în față.Arăta de-a dreptul cumplit!Părul ei era ciufulir și era toată neagră în jurul ochilor.De parcă ar fi plâns și i-ar fi curs rimelul.Dar vampirii nu plâng.
-De ce Bella?Cu ce ți-am greșit?Ți l-am lăsat pe Edward și l-ai făcut să sufere.Nu crezi că era mai fericit alături de mine?Îi puteam oferi orice vroia el.Puteam să-i satisfac poftele sexuale,ceea ce cu tine îi era frică.Cu mine nu trebuia să se abțină să mă omoare.Cu mine avea fericire eternă.Cu tine,ce dracu a avut?Și ce naiba a văzut la tine?Chiar nu înțeleg.Ești urâtă ca dracu și nu arăți ca și mine.
Auch!Asta a durut.Două lacrimi se prelinseră pe obrajii mei.Mă durea!Știam că era adevărat ceea ce spune.Și mă durea adevărul și profunzimea cuvintelor spuse de ea.Poate fi nebună,dar spune adevărul.Cu mine,Edward trebuia să se abțină să nu sară asupra mea.Eu nu-i puteam satisface poftele sexuale pentru că-i era frică să nu mă omoare.Cu mine nu putea avea fericire veșnică pentru că atunci când eu voi avea 70 de ani și voi fi într-un scaun cu rotile cu asistente care să mă ajute cu orice și probabil singură cu vreo 5 pisici prin casă,el ar fi același băiat frumos de 17 ani.
-Te doare adevărul nu?Te doare când am dreptate nu?Și recunoaște că am dreptate.
Am întors capul de rușine.Mult mai multe lacrimi începură să curgă pe obrajii mei roșii de furie.Eram furioasă pentru că știam că spune adevărul și pentru că nu puteam face nimic pentru a-l schimba.
Îmi puse degetele mici și subțiri pe bărbie și mă obligă să mă uit la ea.Una din mâinile ei era pe piciorul meu și îl presa puțin cam tare.
-Spune Belli..Nu am dreptate?
Am înghițit sec și am încercat să șterg durerea adevărului din mintea și din inima mea.Îi voi plăti cu aceiași monedă.Îi voi spune ce nu vrea să audă,adevărul dureros.
-Da,Tanya!Ai mare dreptate.Tu poți să-i oferi tot ce-și dorește,pe când eu nu-i pot oferi mai nimic.Dar crede-mă că mă iubește mai mult pe mine.
Am văzut fața ei crispându-se.Planul meu funcționa.Mâna ei făcu mai multă presiune pe piciorul meu.Am simțit oasele pocnindu-mi.Voi suporta,doar pentru a o distruge în interior.Vreau s-o văd murind,teoretic vorbind,în fața mea.Vreau să văd cum inima ei de mult adormită,sau poate care nici nu exista,se crapă puțin câte puțin și cum cad părticele din viața ei.
-Și nu ai avut în totalitate dreptate.Am făcut sex și a fost minunat.Îmi striga în continuu numele și gemea de plăcere.Era atât de pasional.În fiecare zi îmi spunea cât de mult mă iubește și cât de fericit e cu mine și avea de gând să mă facă ca și el pentru a trăi mereu împreună.
-Minți!!! –strigâ ochii arzând de furie.
-Nu minte deloc!Hmm..încă îl văd pe Edward cu mine în pat.
Oasele piciorului meu se zdrobiră complet.Durerea cumplită pe care o simțeam în acel moment nu se compara cu nimic.Agonia pe care o suportam era enorma.Am simțit o mână pe gâtul meu și simțeam cum mă ridic de pe pământ.Apoi ultimul lucru pe care mi-l amintesc erau multiplele locuri goale din spatele meu,durerea din picior,focul mare din curte și chipul lui Edward.
Toate momentele fericite mi-au trecut prin fața ochilor.Chiar nu credeam când se spunea că atunci când mori îți amintești de momentele fericite,dar se pare că acum acele spuse mi le pot confirma chiar eu.
”Ochii lui de caramel mă priveau intens.Simțeam cum amețesc și cum mii de lovituri ieșeau din acea privire minunată.M-am așezat pe scaun și m-am uitat în față pe tablă.
-Bună!Nu am avut ocazia să mă prezint săptămâna trecută.Sunt Edward Cullen!Tu ești...Bella?
-Îhâm.”
Aceasta fusese prima noastră conversație dacă-i poți spune așa.Ora de Biologie.Era colegi de bancă.
”-Nu mamă!Cum te poți gândi la așa ceva?
Stăteam cu caietul de notițe pe picioare gând am văzut silueta minunată a lui Edward venind grațios spre mine.
-Mamă,trebuie să închid...a-a-am multe teme de făcut!
Am închis telefonul și m-am dus mai aproape de el.Era prima noapte în care știam că era vampir și că acum e prietenul meu.În acel moment eram absolut sigură de faptul că-l iubeam necondiționat și irevocabil.
-Vreau să încerc ceva.Doar...doar stai nemișcată.
Se apropie încet de mine.I-am ascultat sfatul până când buzele lui făcură contact cu ale mele.Hormonii mei o luară razna.Mi-am infipt mâinile în părul lui de bronz și am început să-i devorez gura cu sălbăticie.”
Multe alte amintiri și momente mi-au trecut prin fața ochilor.Acea zi în poiană când ne uitam unul la altul,soarele ivindu-se din spatele norilor și făcând pielea lui Edward să lucească precum diamantele.
Am zâmbit inconștient.Dintr-o dată am simțit o arsură groaznică fugind prin venele mele.Vroiam să strig dar nu puteam spune nimic.Vroiam să mă mișc dar nu puteam.Nu puteam face nimic.Suportam în interior.Când eram mică,mama mereu îmi spunea cât de puternică dar sensibilă sunt.
Parcă îmi povestise Edward de acest sentiment.Sentimentul când veninul fuge prin venele tale făcând inima ta să-și dea duhul.Dar până la urmă,dacă ești norocos,te vei trezi.Stai puțin...
Venin,inimă care se oprește,dacă ești norocos te trezești.Durere și agonie.Arsură în gât și prin vene.Mă transformam.Edward mă transforma în ceva ce vroiam să devin.Acum voi putea să-i ofer lui Edward tot ce vrea și voi putea trăi alături de el o eternitate,asta dacă el vrea.
După 4 zile
M-am trezit pe un pat.Aveam privirea îndreptată spre minunata pădure din Forks.Cunoșteam acea priveliște.Eram în casa lui Edward.Am încercat să mă ridic încet,dar mă cuprinse o amețeală dureroasă.Nu simțeam durere în picior sau acele mici bucăți lipsă din spate.M-am refăcut.Eram îmbrăcată într-o rochie albă de mătase.
-Edward?
-Bella!Ești trează.
-Sunt ce cred eu că sunt?
-Da.
-Wow.
-Alice spune că ești deja vegetariană.Așa vede ea ziua de mâine.Te vei hrăni doar cu animale.Încearcă să te abții dacă cumva ești ispitită.
-Dar,mereu vei fi tu acolo pentru a-mi spune ce să fac.
-Nu,Bella.Eu nu voi mai fi cu tine.
-Poftim?Dar,credeam că mă iubești și că mă poți ierta.
-Te iubesc la nebunie Bella.Mai ales la cum arăți acum.Ești cea mai frumoasă femeie din lume și te-am iertat.Doar că am nevoie de timp să mă gândesc.
-Adică,ne luăm la revedere?
-Din păcate,da.
-De m-ai salvat atunci?Dacă oricum niciodată nu vom fi împreună.
-Cine spune asta?Poate destinele ni se vor întâlni din nou.
-Dar dacă nu se va întâmpla așa ceva?
-Atunci,vei găsi pe cineva care să te facă mult mai fericită.
Nu am mai spus nimic și am zburat pe geam.Simțeam privirea lui Edward privindu-mă intens.S-a terminat?Totul?De ce dracu mai sunt în viață dacă totul s-a terminat?Dacă nu-l pot avea pe Edward ce rost mai are să trăiesc?Mai are viața un rost?Mai bine spus,mai are eternitatea nu rost?Pentru că acum voi fi o eternitate singură.
De ce m-a lăsat să plec așa?Nu m-a ajutat cu nimic.Nu m-a ajutat să mă antrenez.Nici nu mă trezesc bine și sunt gonită din acea casă blestemată.Dar totuși,iubirea rămâne în inima mea moartă.De dracul lui Edward Anthony Cullen voi încerca să mă fac fericită.
Am simțit ceva curgând pe obrajii mei.Vampirii nu pot plânge.Mi-am pus mâinile pe obraz și am luat o monstră din acel lichid ciudat.Sânge.Îi puteam simți mirosul.M-am uitat împrejur.Fugisem în continuu fără să mă opresc și fără să am o direcție anume.
Plângeam cu sânge?Atât de tare m-a rănit faptul că m-a respins încât plâng cu sânge?Dracu să te ia Edward!Nu am vrut să sune așa.Nu am vrut să spun asta.Dar am spus-o.
-Vampirii plâng cu sânge –spuse o voce din spatele meu.
Nu simțeam miros de om.Am intrat în devensivă și m-am întors în spate.Acum eram față în față cu un frumos vampir.Era bine făcut,avea părul blond,la fel ca aurul.Era foarte frumos îmbrăcat și ochii lui erau de culoarea caramelului.Îmi amintea de Edward.
-Am venit cu gânduri pașnice! –spuse ridicând mâinile.
-Scuze.
-Eu sunt Jeimy.Tu ești?
-Bella.Unde sunt?
-Chiar nu știi unde ești?
-Nu.
-Uită-te în jur.Ce vezi?
-Alaska?
-Da.Deșteaptă și frumoasă.Ești un nou-născut nu-i așa?
-De unde știi?
-Mirosul și...instinctul.Te voi ajuta dacă accepți.Și nu-ți face griji.Poți avea încredere în mine!
Așa zisul instinct de vampir îmi spunea că totul era bine.Am acceptat oferta lui Jeimy și am locuit cu el cam 4 ani.
După 4 ani
Mă plimbam liniștită prin acel ținut minunat unde locuiam.Jeimy mă mai supraveghea din când în când,dar știa că putea avea încredere din mine.Am aflat multe despre lumea în care mă afla de abia 4 ani.
-Jeimy,putem face o călătorie până în Forks?
-Unde stă Edward?
Îi povestisem absolut totul.Părea foarte impresionat de povestea vieții mele incredibile.Când i-am spus ceea ce îmi făcuse Tanya,era în stare să meargă să-i rupă capul,dar era moartă deja.
Am început să fugim spre ținutul verde și răcoros al Forksului.Deja puteam vedea granița dintre zăpada din Alaska și verdeața din lumea în care trăisem până acum.Forks era aproape.Parcă îi simțeam mirosul.
Intrasem în pădurea minunat de verde a Forksului.Simțeam prezența altcuiva înafară de Jeimy.M-am uitat în stânga și dreapta intrând în defensivă.Am simțit mâna lui Jeimy pe umărul meu și spuse că mă lasă singură cu domnul din față.Îmi arătă cu degetul silueta cunoscută.Am încuviințat și l-am privit plecând.
-Văd că nu ați plecat –am spus încet.
-Eu nu,ceilalți da.
-De ce?
-Te așteptam,Bella.
-Știai că vin.Alice..
-Nu!Știam că vei veni într-o bună zi.Simțeam asta.
-Ce vrei Edward? –am încercat să fiu rece,dar dragostea reînvie.
-Să vorbim.Îmi pare rău.
-Și mie,dar asta nu mai rezolvă nimic acum.
-Am putea face ceva să fie totul ca înainte?
-Nu știu Edward.M-ai izgonit!M-ai lăsat singură și știai cât de greu îmi va fi în această lume nouă fără ajutor.Nu ți-a păsat dacă voi muri sau nu.Nu ți-a păsat de mine și acum vii și-mi spui că vrei să rezolvi totul și să fie cum a fost înainte?Nu e posibil Edward.
-Greșești!Mi-a păsat enorm de mult de tine și în fiecare zi mă gândeam dacă am făcut bine ce am făcut.Lăsându-te pe tine să pleci singură era ca și cum m-aș fi supus pe mine la tortură.
-Atunci de m-ai lăsat Edward? –am strigat simțind din nou lacrimile de sânge curgând pe obrajii mei.
-A trebuit s-o fac.Nu puteam trăi văzându-te pe tine așa cum ești,pentru că ești așa din cauza mea.Dacă nu aș fi plecat și dacă nu aș fi luat în seamă ceea ce ai spus într-un moment în care aveai o criză de nervi,nu ai fi acum un vampir.Ai putea avea din nou acele frumoase nuanțe de roșu în obraji când te complimentează cineva.
M-am apropiat de el așa încât acum eram față în față.Am afișat pe față un zâmbet plin de sarcasm și tristețe.
-Și a fost mai ușor să pleci? –am spus două lacrimi eliberându-se.
-Nu,dar...tu plângi? –spuse nervos.
-E unul din multiplele mele daruri.Când sunt tristă,plâng cu lacrimi de sânge.
-E numai vina mea! –spuse strângând pumnii.
-Nu!E vina mea!E vina mea pentru că te-am rănit,apoi Tanya a înnebunit și era normal să vină după mine.
-Bella,iubita mea!
Nu mai rezistam.Am sărit cu mâinile în jurul gâtului său și mi-am pus buzele peste ale lui.Limba mea îi exploata gura,iar el nu se împotrivea.Ne-am sărutat îndelung spunându-ne prin acele săruturi cât de mult de iubim și cât de dor ne-a fost de celălalt.
-Mereu a ta,mereu al meu!Întotdeauna va exista un noi! –am spus după care l-am sărutat din nou.
Sfarsit
5. 1 Aprilie
Living among stupids!
M-am intors. Ma uitam in ochii ei. Blana straluce in lumina difuza a zapezii. Stateam nemiscata si o priveam, la fel de amenintator cum ma privea ea. Mi-am adanci un deget in pamant, aplecandu-ma in fata. Ochii mi se umpleau de venin. Eram doar eu si ea. M-am repezit inainte cu dintii scosi apre puma pe care urma sa o macelaresc acum. Eram absorbita de vanatoarea mea. Ceea ce m-a facut sa nu fiu atenta la faptul ca prada mea disparuse pur si simplu. Setea nu era foarte mare, dar senzatia competitiva era arzatoare. M-am intors uitandu-ma uimita si enervata imprejur.
In spatele meu, Emmett arunca puma moarta si fara sange langa mine, apoi incepu sa rada ca un isteric.
Am alergat spre el, sarind si trantindu-l cu capul de pamant.
- Emmett! Am tipat eu. Esti un tampit! Jur, Emmet, ca daca te mai bagi peste mine cand vanez, ti-o tai, e clar?
Se uita la mine si incepu sa rada si mai tare.
- Aphhh… atunci nu am de ce sa ma tem!
M-am dat jos de pe el si l-am ridicat de gat.
- Nu ar trebui sa te temi daca te-ar ameninta Edward, Emmett! Dar nu stiu ce pot spune in cazul meu!
Am plecat spre casa, incercand sa ma calmez. De ce a trebuit sa aiba Edward un frate Emmett si o sora Alice! Probabil ca acum as fi fost hranita si nu as fi alergat prin padure pe tocuri stupide de 15 centimetrii!
- Uite Bella! Imi pare rau! Doar ca stii ca imi place sa fac misto de tine! Pari asa… prostuta…
M-am intors uitandu-ma la el nervoasa.
- Heeey!!! Doar stii ca glumesc! HaHaHa! Rasul lui ma zguduia. Simteam pamandul cum se clatina sub picioarele mele, ca si cand as fi tremurat din toate incheieturile.
Calm, Bella! Calm! Nu o sa ii rupi gatul chiar acum, o sa i-l rupi maine, poimaine sau oricand alt candva. Am inceput sa merg din nou, cu ochii inchisi, incercand sa nu il omor chiar acum.
Am mers asa ceva timp, apoi am simtit doua brate in jurul meu, care ma ridicau de pe pamant.
Ah, gata! M-am intors si l-am aruncat in raul de langa casa, in noroiul adanc de jumatate de metru.
Am inceput sa rad tare, dar am fost oprita de rasul lui Emmett, care se afla chiar langa mine. M-am intors cu fata la el, uitandu-ma ca este chiar aici, apoi am fugit spre rau ca sa aflu ca tocmai ii facusem lui Edward un tratament facial (sau mai bine zis corporal) cu namol. Macar era mai ieftin decat sa il cumperi.
- Oh, Doamne! Imi pare rau! Am spus incercand sa imi inghit hohotul de ras. Insa fata lui ma facea sa renunt sa ma fortez. Asa ca m-am lasat pe spate razand si tinandu-ma de burta. Lumea exterioara parca disparuse si ma aflam in propriul meu univers insignificant.
Dar am fost intrerupta repede, fara sa imi dau seama, Edward se apropie de mine sa ma ia in brate si sa ma murdareasca, asa ca m-am ridicat cu viteza vampireasca de pe pamantul inghetat si am pornit spre casa, unde aveam sa ma salvez, caci Esme nu il va lasa niciodata pe Edward sa intre in casa asa.
Alice statea in fata usii uitandu-se dupa mine si strigandu-mi numele. Am trecut pe langa ea, fugind in sufragerie. Ea se intoarse sa vina dupa mine, dar exact in acel moment, am fost amuzata de privirea ei ucigatore, cand Edward se lovi de ea, umplandu-i hainele mereu stralucitoare si noi cu noroi.
Acum cred ca ar fi momentul sa fug. Nu vreau sa fiu de fata cand Alice va exploda. Am fugit in camera mea si al lui Edward, unde am deschis larg cele doua geamuri. Briza racoroasa de iarna din Forks era mereu
bine-venita pentru mine.
M-am intins in pat, uitandu-ma la firicelele de praf care se adunasera in plasa baldachinului. Le numaram, uitandu-ma la structurile lor firave.
Usa se deschise usor, trezindu-ma din visul meu fara sens. Nu mi-am intors capul sa vad cine este, dar mirosul lui minunat imi amintea mereu. Pasii lui apasau usor podeaua si apoi se aseza pe margiea patului, cu fata la mine.
- Esti curat! Am exclamat ironica.
Nu spuse nimic, doar imi atinse fata cu degetele lui, lasandu-mi o dunga arzatoare pe piele.
- Phhh… de ce faci asta? Am intrebat suparata.
- Asta… ce? Intreba uimit, cu ochii aiuriti.
- Ma surprinzi tot timpul.
- In sens bun… sau…
- Nu am idee! Dar imi place mereu!
- Asta pentru ca nu stii ce vrei. Spuse zambind strengareste.
- De ce nu poti fi niciodata serios, Edward! Am exclamat exasperat de cheful lui continuu de glume.
- Incepi sa semeni cu Emmett… deja ma tem sa ma gandesc.
Se uita la mine razand.
- Nuuuu… Emmett niciodata nu va fi la fel de normal ca mine, iubit-o!
Ma bufni rasul, uitandu-ma la fata lui talamba.
- Nu ma face sa te contrazic. M-am indepartat de el, si am pasit spre fereastra.
L-am simtit in spatele meu, pasind aproape de mn. M-am intors si fata lui era foarte aproape de a mea.
Ma fermeca cu respiratia apetisanta. Isi freca odata buzele de ale mele si ma stranse in brate.
- De ce nu poti sa razi, Bella? Intreba el.
- La ce te referi?
- Ma refer la tot, la glume, la Emmett, la mine…
Ne apropiam mai tare, mai tare de geamul larg deschis.
- E 1 Aprilie, Bella!
Spuse, apoi ma impinse pe geamul larg deschis, in zapada inalta. M-am scufundat adanc pana cand disparusem complet din peisajul lui.
- Edwaaaard!!!
Sfarsit
6. Happy century
= all vampires=
Emmett pov
Era prea liniste in casa…da, da!!! Suntem cu totii fericiti. Traim in liniste in Forks, cu perechile noastre, vorba catelusului Jake, dar dintre toti eu sunt cel mai fericit. Versurile “love is in the air” se potirvesc de minune portretului de familie.
- Em, ce e cu faza “love is in the air”? ma intreba Edward
- Hei Eddie Mellie, e ceva…secret, am soptit eu ultimul cuvant.
- Emmie, traznitule, ti-am spus sa nu imi mai spui Eddie Mellie si imi trage o palma dupa cap.
- Bellie Wellie!!!!! Tip..protestez si totusi rad cu mare pofta, cineva trebuie sa faca galagie si acela sunt eu.
- Hei Emmett nu mai striga asa de tare ca sperii tot orasul, imi spune Bella, iubita mea sora, apropo acum ca Rosalie nu e aici iti amintesc ca maine e aniversarea voastra de la prima voastra casatorie...
- Dracie!!!!!!....stiu ca vampirii nu transpira deloc, dar in cazul meu, in acel moment, m-au trecut toate apele, cum pot fi atat de uituc?
- Atentie, va lesina, striga Alice de la etaj si fix in acel moment mi-am simtit capul greu si am cazut intr-un abis intunecos...
Intr-un tarziu, vocea trandafirului meu se auzi ca un ecou indepartat.
- Emmett, iubitule, trezeste-te, te rog!!!
- Rose ? Doamne era Rose, ma ridic cu o viteza vampireasca si ma duc in padure. Niciodata nu m-am simtit atat de neputincios, mai ales fata de iubirea mea, Rose.
- Emmett, esti bine? Ma atinge Edward pe umarul drept. Niciodata nu ai actionat atat de rau si Rose e speriata si nervoasa rau.
- Edward ma simt...rau!
- Ba nu, nu te simti rau pentru ca te vom ajuta sa rezolvi problema cu Rosalie.
Atunci, in acel moment, nu am mai rezistat si l-am imbratisat pe Edward, l-am luat pe sus si i-am pupat toata fata.
- Edward, stiai ca esti cel mai tare? Si am plecat amandoi spre casa.
Aveam o singura noapte sa o impac pe Rossie a mea si in acelasi timp sa ii fac o surpriza. Imi doream din nou o nunta, inaintea ei fiind cererea in casatorie. Stiam ca Rose e foarte suparata si nu vrea sa mai vorbesca cu mine. In acea seara toti m-au ajutat, singurul pe care nu l-au putut ajuta am fost eu...tremuram ca naiba, halal vampir nu? In lupta eram cel mai viteaz si puternic si in fata dragostei eram o mata fricoasa.
In sfarsit totul era gata, perfect, urmand proba de foc:
- Rossie, placintica cu dovlecel, cobori? Stiam ca acest alint il detesta si il foloseam in cazuri de urgenta, exact ca acum.
- Emmett!!! Vai de...si a ramas statuie cand a ajuns jos si a realizat ce am facut pentru ea.
- Surpriza!!!...sau nu! Si am lasat capul jos.
In acel moment, o mie de saruturi imi brazdau fata. Era ea si m-am pus in genunchi inaintea ei.
- Vrei sa fii sotia mea pentru a zecea oara in ultimul secol?
- Da! Acest raspuns a fost accompaniat de aplauzele si uralele familiei.
Un moment unic, un moment magic, ramas intiparit in mintea mea si astazi, dupa un secol de la acest moment. Un secol plin de iubire si...pozne, caracteristice mie...Emmett Cullen.
Sfarsit
7.
Emmett si laxativele
Emmett pdv.
Hmm,oare ce sa fac azi?Adica,marele Emmett-Screammett-Zemmett are nevoie de multa distractie,doar e cel mai amuzant om de pe pamant.Dupa o zi de gandit,mi-am dat seama ce sa fac.Ii voi pune lui Jasper laxative in ceai.Mwuhahaha,sunt diabolic rau!Aaaa,nu sunt diabolic,ci doar putin glumet.
-Hey,Emmett,la ce te gandesti?si asta e Bella,tipa care roseste intr-una,aaa si cumnatica mea.
-Pai,Bella,ma gandeam la…noi pozitii de sex pentru tine si Edward!am zis,cu un imens zambet pe fata.Aceasta a rosit instantaneu si a plecat.Hmm,acum sa ma duc sa iau laxativele.Jasper,fratioare,pregateste-te pentru ce este mai rau!!!Mai,la naiba,ma pricep la glume.Normal,doar sunt Emmett cel Glumet!Cum am luat laxativele,am coborat in bucatarie si le-am pus in ceasca de ceai a lui Jasperlici.Imediat dupa au coborat si ceilalti.Rose mi-a sarit in brate si m-a sarutat,iar ceilalti s-au asezat la mas.Toti am baut cate o cana de ceai si am vorbit.Deodata,tata si-a pus mana la stomac si a inceput sa aiba gaze.Oh,drace,tata a baut ceai minunat pe care i l-am preparat lui Jazzulici.Ce ma faaaac?Aaaa,stiu,plec de aici.
-Iubitule,te simti bine?a intrebat mama speriat.
-Ah,pe dracu,tata,ia-ti si tu niste pampersi!a zis si Eddulicuta!
-Eddulica,mai taci!Bagati o banana pe gat!i-am zis eu si am inceput sa rad.
-Bagati-o tu in…
-Edward Anthony Cullen,ce voiai sa spui?a intrebat mama furioasa.Bella,Alice si Rose deja plecasera din bucatarie.
-Pai…sa si-o bage in…buzunar?!hai mai,a sunat mai mult ca o intrebare.
-Alooo,eu mor aici!Lasa-l draga sa spuna cate lucruri obscene vrea!Ma doare stomacuuuul!a urlat Carlisle,apoi a fugit la baie.E asa amuzant.Eu de-abia ma abtineam sa nu rad.Esme si Jasper se uitau la mine intrebatori.Intre timp,si-au facut aparitia si fetele.
-Ce se intampla cu tata?Se pare ca a fugit in goana mare spre baie!Cumva se muta din loc?a intrebat Alice si a inceput sa rada.
-Nu,tembelul de Emmett i-a pus niste laxative in ceasca!Nu-i asa,Emmett?
-Jazzishor,ceasca aceea era pentru tine,dar a baut tata din ea!in acel moment,toata lumea a inceput sa rada,in afara de Esme.
-Emmett,esti pedepsit!O luna de zile nu mai ai voie sa faci glume si sa te joci jocuri video.
-Ceee?Mama,de la ultima verificare am 19 ani asa ca nu poti sa-mi interzici nimic!
-De la ultima verificare esti un copil cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani!Asa ca esti pedepsit,domnule!
-EMMETT CULLEN,CE DRACU AI MAI FACUT DE DATA ASTA?a urlat tata din baie.Am vrut sa fug de acolo,dar mama m-a luat de ureche.
-Mamaaa,aia e urechea mea!Doar nu vrei sa mi-o smulgi si sa o bagi la murat!am zis eu,iar Edward a inceput sa rada,impreuna cu ceilalti.
-Poate vrei sa-ti bage altceva la murat!Auu,Bella,lasa-mi urechea in pace!a inceput sa tipe acesta.Tata a coborat in bucatarie.
-EMMETT CULLEN,AI CEVA DE SPUS?a urlat acesta la mine.Hmm,e nervos deoarece vorbeste cu precipitatii.
-Auuu,in primul rand sunt langa tine si aud destul de bine desi mai am doar o ureche si in al doilea rand NU MA MAI SPALA ATAT!Ceilalti se tavaleau pe jos de ras.
-Emmett,zi ce dracu ai facut!
-Pai…ha…aa…umm…
-Ha…aaa…umm nu ma ajuta!a urlat iar acesta,apoi a vrut sa mai zica ceva,dar a fugit iar la baie.Dupa vreo cinci minute,acesta s-a intors rosu la fata din cauza furiei.
-Emmett Cullen,zi ce ai facut!
-Pai,taticutu meu,prostutul de mine s-a jucat cu laxativele si le-a scapat in cana cu ceai!am zis eu,punand fata de ingeras.
-Chiar ca esti prostut!Dar tu nu esti prostut,esti PROST!CUM AI PUTUT SA FACI ASTA????
-Carlisle,daca mai tipi mult te vor auzi si africanii!a spus Jasper,apoi s-a trezit cu un sut in fund de la Alice.
-Pentru ce a fost asta,pisicuto?
-Nu mai spune tampenii sau urmatorul sut va fi in bijuterie!acesta s-a uitat socat la ea,apoi a tacut din gura.
-Pai,tata,acea cana era pentru Jasper!Dar nu am stiut ca va fi atat de rau!
-Dar ce ai crezut?Ca totul va fi bine si frumos???
-Haaa…da!
-Esti un neghiob,Emmett Cullen!Un neghiob,iti zic eu!Eee la naiba,tata s-a infuriat.
-Tati,taticutule,tatisor,tatucule,tatilica,te rog sa ma ierti!
-Sa te iert?Cum as putea sa…oh,nu,vine iar!a zis aceasta,apoi a fugit la baie.
-Tampitule! Spus Eddie.
-Idiotule!Jasper vorbeste?
-Ticnitule!Alice spune doar tampenii.
-Cum ai putut?a intrebat Bella.
-Esti pedepsit!mi-a strigat mama.
-Nu te mai atingi de mine 3 luni!a urlat Rosalie.Eram ca intr-un cosmar unde toti ma acuzau,iar eu o luam razna.
-INCETAAAAATI!Aoleu,capul meu!acestia s-au uitat la mine socati.
-Rose,cum adica nu ma mai ating de tine trei luni?
-Asa bine!Te vei muta in camera de oaspeti chiar acum!
-Dar,Rosie!
-Emmett,daca nu taci,acele trei luni se vor duba!am tacut instantaneu.Tata a coborat iar in bucatarie si s-a uitat la mine urat.
-Emmett Cullen,astazi te vei imbraca intr-una din rochiile lui Esme de cand era mai…durdulie,iti vei pune un sort,o boneta si vei lua toate produsele de curatat!
-Si ce vrei sa faca?Sa se duca la circ?Il accepta si fara alea!a zis Edward si a inceput sa rada.
-Atunci faci si tu tot ce i-am zis lui Emmett si amandoi veti face curat in toata casa si in curte,apoi veti duce gunoiul imbracati asa.
-Ceeee?am intrebat.Tata,stii bine ca gunoiul trebuie sa-l ducem la tomberon,iar tomberonul este la strada,iar vis-a-vis de noi locuiesc fetele Denali.Tiu ce crezi ca vor crede?
-Probabil ca sunteti niste travestiti!a spus tata,apoi a plecat la baie.
-E numai vina ta,natarau mare si prost ce esti!a spus Edward.Toti radeau sa moara.Tata a luat niste medicamente si i-a trecut „mica” problema,apoi noi am facut ce a zis el.Ziua a fost umilitoare.Toti ne faceau poze,iar cand am iesit sa ducem gunoiul,fetele Denali au trecut pe langa noi si au inceput sa rada.
De atunci m-am jurat ca nu voi mai pune mana pe laxative!
Sfarsit
Mult succes tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu