Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817 – 1
iulie 1891) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric şi
publicist român originar din Moldova, care a devenit Prim-ministru al
României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor
Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, şi mai
târziu a servit ca Ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol
I. A fost de mai multe ori Ministru de interne în domniile lui Cuza şi
Carol. A fost unul dintre cei mai influenţi intelectuali români ai
generaţiei sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un
liberal moderat, el şi-a început cariera politică în calitate de colaborator al prinţului Mihail
Sturdza, în acelaşi timp ocupând funcţia de director al Teatrului Naţional
din Iaşi şi a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri şi
activistul Ion Ghica. După ce a fost redactor şef al revistei Dacia
Literară şi profesor al Academiei Mihăileane, Kogălniceanu a intrat
în conflict cu autorităţile din cauza discursului inaugural cu tentă
romantic-naţionalistă ţinut de el în 1843. A fost ideologul Revoluţiei de la
1848 în Moldova, fiind autorul petiţiei Dorinţele partidei naţionale din
Moldova. După Războiul Crimeii, prinţul Grigore Alexandru Ghica i-a
dat responsabilitatea de a elabora un pachet de legi pentru abolirea sclaviei
romilor. Împreună cu Alecsandri, a editat revista unionistă Steaua Dunării,
a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, şi
l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul său pe tot parcursul vieţii, la tron.
Kogălniceanu a susţinut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor
boiereşti şi secularizarea averilor mănăstireşti. Eforturile sale
pentru reforma agrară au dus la o moţiune de cenzură, care a declanşat o
criză politică ce a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocată de Alexandru
Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogălniceanu a
demisionat în 1865, în urma conflictelor cu monarhul. După un deceniu, a pus
bazele Partidului Naţional Liberal, înainte de a juca un rol important în
decizia României de a participa la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, o
alegere care a dus la recunoaşterea independenţei ţării. În ultimii ani de viaţă
a fost o figură politică proeminentă, preşedinte al Academiei Române şi
reprezentant al României în relaţiile cu Franţa.
2 comentarii:
Aceasta scurta prezentare a bibliografiei marelui patriot Mihail Kogalniceanu si spun acest lucru in primul rand, deoarece pe tot parcursul vietii lui si-a dedicat viata incercand sa realizeze schimbarea intr-un trai mai bun pentru tara, este o prezentare demna de un om ilustru asa cum a fost el, datorita carierei sale impresionante si de asemenea spiritului sau liberal. Dedicatia deosebita de care a dat dovada pe tot parcursul vietii, a fost si cea care a generat sustinerea neconditionata a prietenului sau Alexandru Ioan Cuza la tron, iar curajul pe care l-a avut, a fost cel care l-a ajutat sa devina un mare revolutionist. A fost un om important prin simplitatea sa si acest omagiu adus in cinstea lui, era un lucru necesar pentru a aminti tuturor cine a fost el si cate lucruri merituoase a facut pentru Romania de azi.
sincer am liceu de pe numele lui la mn in oraash
Trimiteți un comentariu