Lunea de colecţie (49)

Alice Voinescu

Alice Voinescu (n. Steriadi, 10 februarie 1885, Turnu Severin - d. 4 iunie 1961 Bucureşti) a fost o scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru şi traducătoare româncă. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata şcoala filozofică neo-kantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră şi a petrecut un an şi şapte luni de închisoare la Jilava şi la Ghencea. După detenţie, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costeşti de lângă Târgu Frumos până în 1954. A creat Catedra de estetică şi istoria teatrului la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti. A publicat cărţi de filosofie, estetică şi teatru. Postum îi apare ţi masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică şi cea comunistă. Se naşte la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris iar mama, Massinca Poenaru-descendentă a lui Petrache Poenaru). La vârsta de cinci ani ştia deja să citească în limbile română şi germană, iar la şase ani învaţă limba franceză. Are profesori particulari care o vor îndruma în ştiinţele exacte şi umaniste. La vârsta de 15 ani citeşte Imitatio Christi. A studiat la Facultatea de Litere şi Filozofie de la Bucureşti unde audiază cursurile lui Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru - este nepoata acestuia - Pompiliu Eliade, Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, etc. În 1908 îşi ia licenţa în filozofie cu Maiorescu, iar la insistenţele acestuia, familia o trimite la studii în Germania şi Franţa pentru pregătirea unui doctorat. În 1909, la Leipzig audiază cursurile lui Th. Lipps și J. Volkelt, familiarizându-se şi cu filozofia lui H. Cohen. La Paris îi audiază pe L. Brunschvieg, A. Lalande, G. Dumas şi V. Delbos. La Universitatea din Marburg îl audiază pe H. Cohen şi se împrieteneşte cu N. Hartmann. În 1913 obţine doctoratul în filozofie la Sorbona, sub îndrumarea lui L. Levy-Bruhl. Teza sa de doctorat a fost publicată în Franţa fiind apreciată în lumea academică occidentală. I se propune o catedră la o universitate din SUA şi un post de lector la Paris pe care le refuză, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915. În 1922 devine profesor titular de estetică şi istoria teatrului la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. Între 1925-1939, Alice Voinescu a fost invitată la cunoscutele decade de la Pontigy din Franţa unde a cunoscut o serie de personalităţi de vârf din cultura franceză, cu unele dintre acestea întreţinând ulterior numeroase corespondenţe. La întoarcerea din Franţa, în 1930 şi 1932, vizitează Veneţia şi Florenţa, unde are revelaţia artelor plastice. În 1936 călătoreşte în Marea Britanie, cu scopul de a stabili în România o organizaţie religioasă după modelul "grupului Oxford". Între 1932 şi 1942 realizează o serie de conferinţe radiofonice pe subiecte culturale şi feministe, conferinţe care i-au atras atenţia şi lui Tudor Arghezi. În 1936 contribuie cu articole la Istoria Filozofiei Moderne, publicată de Societatea Română de Filozofie. De acum înainte se va axa doar pe teatru şi reprezentări dramatice. Între 1939-1940 lucrează la un volum despre patru dramaturgi contemporani (Wedekind, Pirandello, Shaw și Claudel). A condus catedra de istoria literaturii dramatice la Conservatorul de Artă Dramatică şi Muzică din Bucureşti. Conferinţele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă şi drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ţinut şi cursuri de sociologie la Înalta Şcoală de Asistenţă Socială, militând pentru emanciparea şi educarea femeilor. În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari. În 1948 a fost pensionată. A afirmat că O ţară care îşi reneagă trecutul, nu are viitor. În 1951 este arestată făcând un an şi şapte luni de închisoare, urmaţi de domiciliu obligatoriu în satul Costeşti din apropierea Târgului Frumos, unde rămâne până în ianuarie 1954 în condiţii grele. Tot în 1951 copiile rămase de la studiul Eschil, sunt distruse de comunişti. La intervenţiile scrise ale lui Tudor Vianu, Mihail Jora (care îşi pierduse şi el catedra de la Conservator), Perpessicius, F. Muzicescu, C. Petrescu, V. Eftimiu sau M. Voiculescu, precum şi la intervenţia lui Petru Groza, este eliberată, trăind cu o pensie modică şi din traduceri (din limbile engleză şi germană-Kleist, Mann etc.). Continuă să îşi ajute apropiaţii şi câţiva tineri discipoli, fie financiar, fie prin scris. Se stinge în noaptea de 3 spre 4 iunie1961.

Absolventă de liceu!

Liceul s-a terminat...Noi am închis uşa copilăriei sau cel puţin aşa ar trebui. De acum nu mai avem un profesor sau părinţii să ne ghideze paşii în această lume, desigur părinţii vor fi lângă noi mereu...

Mă bucur şi mă întristez în acelaşi timp pentru că am terminat liceul...Îmi vor lipsi copilăriile şi nebuniile pe care le făceam toţi împreună, prezenţa făcută dimineaţa în vreo cafenea în primele ore, întrebările prosteşti în legătură cu cine ştie ce subiecte absurde, bilanţurile făcute în ora de informatică împreună cu colega şi colegul de bancă, să cochetez cu colegul din spate şi să dăm impresia tuturor că ne placem când de fapt noi nu prea suportam, comentariile răutăcioase ale fetelor din colţul clasei. O să-mi lipsească, dar acum a venit timpul să deschid o nouă uşă...Să merg mai departe, să încerc lucruri noi.

Viaţa de licean s-a încheiat pentru mine şi pentru alţi absolvenţi ai clasei a XII-a / a XIII-a, acum trebuie să ne luăm zborul şi să ne creăm propria lume, propria viaţă şi să învăţăm să ne luăm singuri decizii.

Vă felicit pe toţi cei care aţi absolvit liceul şi vă urez mult succes la bacalaureat!

Sunt ABSOLVENTĂ de LICEU!!!

Cinci tendinţe de vară pe care le poate adopta oricine

În general, regula ne spune că ar trebui să filtrăm tendinţele şi să alegem numai ce ni se potriveşte, însă este la fel de adevărat că unele trenduri sunt potrivite pentru oricine, indiferent de culoarea tenului, de siluetă sau de vârstă.

1. Sandalele cu talpă ortopedică. Unele femei pur şi simplu nu se simt confortabil purtând tocuri şi atunci aceste sandale sunt alternativa perfectă. În plus pot fi suficient de fine şi de elegante încât să se potrivească şi la rochii delicate şi la pantaloni scurţi, dar şi la jeanşi.

2. Fustele maxi. Sunt ideale pentru oricine îşi doreşte ceva uşor de purtat. Pot fi simple sau cu volane şi imprimeuri, aşa că nu trebuie decât să îţi alegi modelul preferat.

3. Bijuterii fine aurii. Aceasta este o vară a extremelor. Pe de o parte se poartă bijuteriile masive, mari şi foarte îndrăzneţe şi pe de altă parte au revenit în tendinţe bijuteriile fine, aurii. Coliere fine la baza gâtului cu un mic medalion, o brăţară subţire sau un inel delicat sunt accesorii perfecte pentru orice ţinută.  

4. Costumele de baie întregi. Sunt preferatele designerilor care au regândit această piesă clasică făcând-o să pară nouă şi atrăgătoare din nou. Indiferent de silueta sau înălţimea ta, nu poţi da greş cu un astfel de costum de baie. 

5. Jacheta din denim. Nimic nu completează o ţinută dintr-o seară răcoroasă de vară mai bine decât o jachetă din denim. Mai scurtă sau mai lungă, XXL sau super slim, nu trebuie să îţi lipsească nici din garderobă şi nici din bagajul de vacanţă. 

Concurs aniversal - actualizare!

ATENŢIE! PRELUNGIM PERIOADA DE ÎNSCRIERE PÂNĂ ÎN 8 IUNIE (ULTIMA DATĂ ÎN CARE PRIMESC POVEŞTILE)!!!


Bună la toţi!Astăzi este o zi specială…blogul The Gift of Passion a împlinit 2 anişori! Şi ca să menţinem tradiţia pe care am început-o anul trecut, organizăm un concurs! Deci trebuie să scrieţi o mică poveste bazată pe citatul:  „Viaţa este precum o melodie frumoasă,numai versurile sunt o încurcătură.”de Hans Christian Andersen.

Condiţii de participare:

• Scris cu Times New Roman
• Cu scrisul de 12
• Numărul minim de pagini este 4

Se va alege câştigătorul prin numărul de comentariile pe care le are la poveste şi câştigătorul va fi ales de noi!

Aveţi timp să trimiteţi povestea pentru concurs până la data de: 31 Mai 2012

Trimiteţi poveştile la adresa de E-mail: id_angelhope@yahoo.com

Premiul va fi cartea Nevinovatul de John Grisham oferită de librăria online Libris. Recenzia: John Grisham a scris prima sa carte bazată pe un fapt real - o explorare a sistemului juridic dintr-un mic oraş de provincie - care se dovedeşte a fi cel mai bun thriller juridic al său de până acum. În 1971, Ron Williamson, primul jucător ales din statul Oklahoma pentru liga americană de baseball, pleacă din orăşelul natal Ada, cu o mulţime de speranţe şi de vise de glorie. Şase ani mai târziu, Williamson revine, cu visele sfărâmate de un braţ rupt şi de obiceiuri proaste - băutură, droguri, femei. Viaţa lui ia o turnură şi mai tragică în 1982, când o chelneriţă din Ada este răpită şi ucisă. Timp de cinci ani poliţia nu este capabilă să rezolve crima, dar din motive necunoscute, bănuielile cad asupra lui Ron Williamson şi a prietenului său, Dennis Fritz. În 1987, cei doi sunt acuzaţi de crimă. Fără să aibă dovezi concrete, acuzarea şi-a construit cazul pe date pseudoştiinţifice şi pe mărturia unor puşcăriaşi. Dennis Fritz a fost găsit vinovat şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Ron Williamson a fost condamnat la moarte. Dacă mai credeţi că în America eşti nevinovat până la dovedirea vinovăţiei, această carte vă va şoca. Dacă mai credeţi în pedeapsa cu moartea, această carte vă va tulbura profund. Iar dacă mai credeţi că sistemul de justiţie penală este corect, această carte vă va revolta.

Mulţumim Libris pentru şansa oferită de a organiza acest concurs!

Le urăm tuturor concurenţilor Baftă!!!

Vă aşteptăm.

Paparazzi şi vedete (4)

„O actriţă nu este o maşină, dar eşti tratată ca o maşină. O maşină de bani.” Marilyn Monroe.

Oare ce s-a mai întâmplat în Showbiz în ultima vreme?

Zummy are o poveste

Se numeşte „Păpuşi Ruseşti”. Rezumat: „Sofya Romanov este o rusoaică puternică, independentă şi totuşi marcată pe viaţă de teroarea celui de Al Doilea Război Mondial. Într-o zi obişnuită în timp ce era la munca, este ameninţată cu pistolul. Care va fi reacţia ei? Şi cum va parcurge povestea?” Îl găsiţi aici.

AlexaNdra are o poveste

Se numeşte „Love at first sight”. Rezumat: „Bella și Edward încă nu s-au întâlnit, dar conflictul dintre Victoria şi Culleni, tot va avea loc. De data aceasta motivele fiind, evident altele. Victoria îşi creează o armată de nou-născuţi, din care va face parte şi Bella. Astfel, Bella şi Edward se vor cunoaşte, însa în calea lor vor apărea nenumărate obstacole, printre care şi cea mai de temut familie regală a vampirilor. Oare vor reuşi ei sa depăşească toate aceste obstacole sau vor fi nimiciţi încercând?” Îl găsiţi aici.

Lunea de colecţie (48)

Ionel Fernic

Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgovişte - d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică uşoară, aviator (pilot civil) şi unul dintre primii paraşutişti români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanţele sale) şi munca de gazetar.

Familia Fernic se va muta la Galaţi, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaşte pe profesorul de muzică şi compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecţii de chitară şi pian. Pasionat de muzică, dar şi de aparatele de zbor, Ionel Fernic este îndrumat de părinţi să-şi continue studiile într-o facultate tehnică; totuşi, va opta pentru Conservatorul din Bucureşti, unde intră la secţia de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deşi remarcat de profesorii săi, tânărul nu se impune pe specializarea oferită de şcoală. Are ocazia să joace alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mişu Fotino ş.a. O dată încheiate studiile (1924), Fernic îşi satisface stagiului militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă din Ploieşti; va rămâne în oraş pentru câţiva ani şi tot aici va compune o parte importantă a repertoriului său.

Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică uşoară. După ce se va stabili la Ploieşti, înţelegând nevoia de a compune muzică de succes, dar şi totodată pentru a-şi verifica posibilităţile, scrie romanţe şi tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe boltă când apare luna, reprezentând primul vers din refren); în fapt, melodia este o adaptare a unei piese franţuzeşti, propusă de Nicolae Kiriţescu. Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel Felea.

„Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez, cât era cu putinţă, zidurile banalităţii.”

—Ionel Fernic

Ce trebuie să faci ca să îţi crească părul mai repede

Se poate cu adevărat să îţi faci părul să crească mai repede? Răspunsul e greu de dat, pentru că viteza de creştere a părului stă de fapt în gene. Totuşi, anumiţi factori încetinesc viteza de creştere naturală a părului şi ceea ce poţi face, este să „lucrezi” aici. Află ce factori fac ca părul tău să nu se "dezvolte" la capacitate maximă:

1. Alimentaţia. Este bine de ştiut că ceea ce mănânci afectează felul în care arăţi şi implicit modul în care arată părul tău. Dieta ta ar trebui să conţină peşte, nuci, fructe şi produse cât mai naturale. Dacă ţii un regim foarte strict, ar fi bine să compensezi lipsurile din alimentaţie cu o serie de vitamine şi minerale care să aducă aportul necesar pentru părul şi unghiile tale. Este extrem de important, aşa cum ai auzit de nenumărate ori, să bei suficientă apă. 

2. Îngrijirea greşită a părului. Dacă te speli mult prea des pe cap sau nu te clăteşti suficient, părul tău va reacţiona. Este foarte important să ştii dacă părul tău se îngraşă foarte repede sau se usucă uşor, pentru a alege produsele potrivite tipului tău de păr.

3. Foloseşte şampoanele şi produsele de îngrijire organice, pentru că măcar aşa vei reduce din numărul de chimicale care ajung în contact direct cu pielea capului.

4. Nu exagera cu spălatul pe cap– ştim că îţi doreşti să ai un păr cât mai frumos şi că în momentul în care ţi se îngraşă puţin părul, mai ales bretonul, imediat te duci sub duş, dar nu este bine să te speli zilnic pe cap pentru că în felul acesta nu rezolvi problema, ci doar o înrăutăţeşti. 

"Beautiful" by Eminem

"You Look Like Rain" by Morphine

"My Heart is Broken" by Evanescence

"Dreams" by The Cranberries

"Secrets" by One Republic

Cum să te pregăteşti pentru un bronz perfect

Sezonul estival se apropie, iar noi ne dorim un bronz superb care să dureze la nesfârşit. Primul pas pentru a obţine acest bronz este exfolierea pielii. Exfolierea, deşi pare un clişeu, este un proces foarte important care ne garantează un bronz frumos. Procedeul în sine de exfoliere este plăcut şi relaxant, problema este să ştim ce produse să folosim. Putem achiziţiona de la farmacii sau magazine de specialitate, produse gata de aplicat, sau ni le putem prepara singure cu produse din bucătărie.

Uite câteva reţete care nu dau greş:

Pastă din miere şi zaţ de cafea.

Suc de lămâie amestecat cu argilă.

Ulei de măsline extravirgin amestecat cu zahăr până se obţine o pastă destul de groasă.

Zaţ de cafea sau faină de mălai amestecate cu apă. 

Patru linguri de ulei de ricin, o lingură cu ulei de floarea-soarelui şi o mână de tărâţe amestecate.

Trei linguri de ulei de măsline, o piersică pisată şi trei linguri cu mălai.

Uleiurile recomandate pentru exfolierea feţei sunt: uleiul de sâmburi de struguri şi uleiul de susan. De asemenea, trebuie să ţineţi cont de câteva lucruri: înainte de a aplica exfoliantul pielea trebuie să fie umedă, clătirea se face cu apă călduţă, iar la un sfert de oră se poate aplică o cremă. Dacă vei lua în considerare aceste sfaturi şi reţete vei avea cu siguranţă o piele curată, sănătoasă, gata pentru un bronz care te va ţine mai mult de o săptămână.