De-aş putea da timpul înapoi
Aş forţa acele ceasornicului să se-ntoarcă
Şi cu o forţă inimaginabilă
Aş schimba a mea soartă.
M-aş lăsa dusă de val
În oceanul destinului
Şi l-aş lăsa să se înfrupte din mine
În mijlocul festinului.
M-aş înălţa la cer cu gândul,
Cu speranţe, cu visuri, cu dorinţe,
L-aş chema lângă mine
Şi-aş planta ale iubirii seminţe.
Dar timpul,
Într-o singură direcţie se-ndreaptă,
Iar pasul său grăbit
Pe mine nu m-aşteaptă
De ce apune soarele
Când lumea ţi-e mai dragă
Şi-şi lasă lacrima pe cer,
O lună plină fără vlagă?
De ce se-nclină floarea
În faţa lunii şi a nopţii
Când totul doarme
Şi-şi urmează sorţii?
De ce plânge cerul
Încărcat de stele
Când toţi ar vrea
Măcar una din ele?
De ce adoarme lacrima
Pe faţa unei fete
Când ea e-ndrăgostită
Şi inimii i-e sete?
Stau întinsă pe iarbă
Şi mă gândesc la tine
Căutând în gând
O urmă de iubire.
Dar tot ce-a fost odată
Nu se mai întoarce,
Iar eu rămân în urmă
Orice efort aş face.
Aş da orice
Să pot da timpul înapoi,
Să mai pot să simt o dată
Tot ce-a fost între noi doi.
Să îţi văd ochii căprui, adânci
Şi părul castaniu, dezordonat,
Dar eu nu pot face asta
Fiindcă totul s-a schimbat;
Fiindcă eu nu am rămas la fel,
Ca altădată
Schimbând astfel
Întreaga mea soartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu