Vrute şi nevrute cu Alexa, Laura şi Bogdan

         Mi-am propus de ceva vreme să încep o nouă rubrică pe blog (de fapt este veche, dar renunţasem de ceva vreme la ea) şi având în vedere că unul dintre blogurile pe care le urmăresc a împlinit un acum câteva luni am zis să redeschid rubrica cu un interviu luat celor trei admini ai blogului.
           Este vorba despre blogul despre blogul „Cărţi nemuritoare” şi cum spune chiar descrierea lui este „un blog cu, şi despre cărţi” care-mi place foarte mult. De acest blog se ocupă trei persoane minuante şi care încearcă să promoveze cărţile cât mai mult şi cât mai bine. Şi una peste alta haide-ţi să începem interviul cu: Alexa, Laura şi Bogdan.

TGOP: Probabil că ar trebui să încep cu altă întrebare, dar cum vă simţiţi ştiind că blogul vostru are deja un an?
Alexa: Eu pot spune că mă bucur că am trecut de un an. Şi dacă am trecut de el înseamnă că am întâlnit pe parcurs persoane care să mă facă să vreau să scriu încă pe blog. Să public articole să îi ţin mereu la curent cu tot ce apare.
Laura: Pot spune că mă simt bine, că toată munca noastră a ajuns să fie observată și am ajuns să cunoaştem prin intermendiul blogului o mulţime de persoane.
Bogdan: Întâi de toate aş vrea să le mulţumesc celor care s-au implicat şi au participat la activităţile de pe blog, cât şi de pe pagina de Facebook a blogului Cărţi Nemuritoare. Voi sunteţi cei pentru care scriem şi ne face o deosebită plăcere să vedem că ceea ce facem noi nu este în zadar. Sunt fericit să ştiu că a trecut un an, dar sunt şi mai fericit când privesc în urmă şi văd toi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut pe blog şi care şi-au împărtăşit cu noi gândurile şi sentimentele.

TGOP: Din câte ştiu sunteţi trei persoane care vă ocupaţi de blog. Cum v-aţi cunoscut?
Alexa: Da, suntem trei persone pe acest blog şi de multe ori am impresia că suntem puţini. Eu şi Laura ne ştim din clasa a noua. Ne-am întâlnit în liceu şi în timp, a trecut de stadiul de colegă din banca din faţă care îmi da copiuţe la mate şi mă ajuta să iau şi eu notă mare, şi a ajuns printre cele mai bune prietene. Vorbim aproape în fiecare zi, iar atunci când ne întâlnim timpul nu ne ajunge să povestim tot ce avem de împărţit. Bogdan este teoretic din famile. Familia mea prin alianţă. Este puţin mai timid, încă nu are încredere că poate scrie şi poate publica. Trebuie încurajat să dea frâu liber cuvintelor, aşa că eu îl susţin şi îl incurajez mereu (asta când nu îl stresez).
Laura: Eu şi cu Alexa ne ştim din liceu, şi de atunci suntem prietene foarte bune. Pe Bogdan l-am întâlnit însă prin intermediul Alexei, și am descoperit astfel încă un pasionat de cărţi, cu care am ajuns să leg o prietenie frumoasă.
Bogdan: Ai dreptate, suntem trei. Eu sunt cel mai nou membru al blogului. Alexa este cea care “m-a recrutat” ca să zic aşa. E ca o soră mai mare. Şi la fel cum sunt surorile mai mari, poate să fie uneori stresantă, dar ştiu că face asta pentru a mă motiva pe mine. Pe Laura am cunoscut-o prin intermediul Alexei şi al blogului, dar ne-am împrietenit imediat. Mă bucur să văd că am găsit o persoană la fel de nebună ca şi mine.

TGOP: Dacă ar trebui să vă descrieţi colegii de pe blog în trei cuvinte, care ar fi acestea?
Alexa: În trei cuvinte simple? E greu. Laura este psihanalistă, amabilă şi înţelegătoare, iar Bogdan este prietenos, voios şi inocent.
Laura: Urăsc felul ăsta de întrebări, limitele pe care le au, sunt greu de acceptat, dar am să încerc să găsesc nişte descrieri care să se încadreze : ))
    Alexa - Sufletistă, înţelegătoare, încrezătoare.
    Bogdan - Deştept, sociabil, amuzant.
Bogdan: E foarte greu, dar am să încerc. Alexa este cea care ne ţine cu picioarele pe pământ. Ea este “şefa”, iar noi nu ieşim din cuvântul ei, prea des. Cu toate astea este o persoană foarte înţelegătoare, dinamică şi creativă. Dacă Alexa este creierul blogului, atunci Laura, prietena mea nebună Laura, este inima blogului. Este o fire foarte deschisă, amuzantă, dar şi sensibilă.

TGOP: Cine sau ce v-a determinat să faceţi primii paşi în online?
Alexa: Primii paşi online. Nu mă gândeam niciodată la aşa ceva. A fost ceva spontan. Am cunoscut o fată a cărui blog îl citeam zilnic şi m-am împrietenit cu ea. Aşa am ajuns să scriu şi eu şi peste doi ani de zile mi-am făcut blogul meu personal.
Laura: Înainte de avea şi acest blog, am început prin a avea un blog personal, ca pe un loc în care să îmi postez creaţiile. Să încep un blog despre cărţi însă, a fost ca să o ajut pe Alexa, ea a mai colaborat cu cineva pe un alt blog, şi pentru că îmi plăcea munca pe care o depunea, mi-a fost foarte uşor să o ajut să creem acest blog.
Bogdan: Alexa şi Laura au fost cele care au avut iniţiativa. Eu mă bucur că le pot ajuta cu ce pot.

TGOP: De unde pasiunea pentru cărţi?
Alexa: Pentru mine pasiunea pentru cărţi a venit târziu, cred că prin clasa a noua, când am descoperit cărţile care mi-au captat toată atenţia, care m-au făcut să mă bucur de ele. A durat ceva timp să descopăr că sunt cărţi pentru fiecare, trebuie doar să le cauţi pe cele care ar putea să îţi placă.
Laura: Pasiunea pentru cărţi a pornit de la faptul că încă de mică am fost înconjurată de cărţi, bunicii mei au avut o bibliotecă destul de mare, iar părinţii mei au avut grijă să îmi insufle iubirea pentru poveştiile ce se aflau în ele.
Bogdan: Îmi plăceau mult poveştile când eram mic. Când am crescut am început să îmi aleg singur cărţile şi să citesc diferite genuri care mi-au placut şi care m-au îndemnat să citesc în continuare.

TGOP: Cum vă împărţiţi responsabilităţile pentru blog?
Alexa: Eu sunt o fire foarte bossy. Mă mir cum de colegii mei nu mi-au dat cu ceva în cap până acum. Iau majoritatea deciziilor şi îi stresez pe colegii cu chestii de genu’ “ai treabă… faci te rog ceva?.. te ocupi te rog de ceva?”. Bogdan este cel mai nou în acest mediu. Îi vin greu cuvintele când trebuie să scrie propriile recenzii, dar pe el pică recenziile noatre. Se descurcă de minune când îl rugăm să le corecteze pe ale noastre. Ba chiar le îmbunătăţeşte mereu.
Laura: Nu cred că avem nişte reguli foarte clar trasate pentru cine face, ce anume, pe blog, cumva însă reuşim să ne împărţim sarcinile în funcţie de cine are timp liber. E adevărat că pentru acest lucru comunicăm destul de des, iar de cele mai multe ori Alexa strigă după noi că deşi am citit cărţile am întârziat cu recenzile, sau se trezeşte cu o alta de la o carte că a apărut în posesia noastră în ultimul moment.
Bogdan: Nu există o normă, spre fericirea mea; eu fiind mai nou în activitatea de blogging şi neavând atâta experienţă precum colegele mele. Dar nu am de ce să mă plâng. Amândouă sunt foarte înţelegătoare.

TGOP: În afară de blogging, cu ce vă mai ocupaţi?
Alexa: Hmm. Eu am un timp foarte încărcat, uneori chiar prea plin. Lucrez mult, iar pe lângă serviciu sunt la început în iniţierea unui extra-job de manichiuristă. Ma relaxez în timpul liber la orele de Zumba, de unde îmi iau şi un aport mare de energie, şi în rest îmi petrec timpul cu prietenii, iubitul meu şi încerc să mă împart între membrii familiei. De citit, citesc noaptea sau în timpul liber la lucru.
Laura: Cu facultatea, cu prietenii, cu ieşitul în natură, cu vizonatul unui film care să mă relaxeze şi bineînţeles cu cititul.
Bogdan: Îmi place mult să desenez/pictez. În rest, îmi petrec timpul cu prietenii sau urmărind seriale, filme, anime-uri.

TGOP: Vă mulţumesc pentru timpul acordat. Un mesaj în încheiere pentru cititorii The Gift Of Passion şi Cărţi nemuritoare?
Alexa: Ce să transmit tuturor?... Nu o să vă spun citiţi sau bucuraţi-vă de o carte bună pentru că scriu pe un blog cu acest subiect, ci vă transmit să vă bucuraţi de viaţă şi de tot ce vă oferă ea. Găsiţi-va pasiuni şi hobby-uri care să vă reprezinte indiferent de natura lor.
Laura: Face-ţi un pas înapoi şi încercaţi să priviţi totul nu ca şi cum ar fi fragmentat, bucurie, fericire, tristeţe, naştere şi moarte, ci ca pe o întreagă poveste ce merită trăită, ascultată, văzută.
Bogdan: Încercaţi să lăsaţi deoparte problemele şi să vă bucuraţi de tot ceea ce vă oferă viaţa. Sper că v-a plăcut acest interviu şi dacă doriţi să mai aflăm câte ceva despre vreun blogger care vă place spune-ţi şi o să aflu cât pot eu de multe de la el/ea.

Interviu cu Crina

Seria interviurilor continuă cu Crina pe care o ştiţi de pe blogului JuStOnELaStDaNcE , unde îşi publică povestea.

1. Bună, Crina, şi mulţumesc pentru că vrei să stai de vorbă cu noi.

Bună tuturor! Şi eu vă mulţumesc pentru şansa minunată de a vorbi cu voi.

2. Cum decurge o zi din viaţa Crinei?

Păi viaţa mea nu e prea palpitantă. Încerc mereu să găsesc un echilibru între şcoală, teme, prieteni, blog şi citit. Ultimile două îmi ocupă foarte mult timp (nu că m-aş supără:)) ), dar în acelaşi timp încerc să nu uit de celelalte îndatoriri şi mai ales de şcoală.

3. Motto-ul tău în viaţă?

"Omul care nu visează e un om mort"...Acest lucru nu ar trebui să-l uite nimeni, deoarece viaţa este un dar şi trebuie să profităm la maxim de tot ce ne oferă. Mai mult decât atât trebuie să luptăm pentru visele noastre pentru că în noi să gaseşte puterea de a ne îndeplini visele.

4. Altă întrebare ciudată: care e îngheţata ta preferată?

Sincer nu e o întrebare ciudată. Doar răspunsul meu mult prea comun. Ador îngheţată de ciocolată...cu cât mai multă ciocolată cu atât mai bine pentru mine. În general mănânc orice fel de îngheţată, poate mai puţin cea de fructe de pădure.

5. Cine sau ce te-a determinat să faci primii paşi în online?

Totul a început cam acum 3 ani. Îmi plăcea mult desenul "Naruto"(ştiu, destul de ciudat) şi am început să caut poveşti online pe această temă. Şi la căutare îmi apărea termenul de "fic-uri". Şi am accesat şi aşa am descoperit blogurile cu poveşti/fic-uri/poezii. Şi în fiecare zi căutam bloguri noi, citeam orice găseam. Timp de vreo doi ani am citit numai poveşti şi mi-am zis de ce să nu îmi fac şi eu un blog. Dacă îmi amintesc corect, blogul vostru l-am descoperit printre primele. Bineînţeles că acum doi ani arăta diferit:)) Cum s-ar spune aţi evoluat sub ochii mei. Îmi aduc aminte şi acum că la un moment dat aţi făcut un post ceva de genul cum să îţi creezi un blog. Am citit şi uite că acum am şi eu blog. Deci s-ar putea spune că şi voi aţi avut o mare influenţă asupra mea. Între timp am descoperit că nu există numai bloguri care să promoveze numai poveşti, ci există şi acele bloguri care promovează cărţi, filme etc. Uneori mă gândeam cum ar fi să am şi eu un blog care să promoveze cărţi...cine ştie poate într-o zi o să am un astfel de blog. (ştiu am deviat puţin de la subiect:D)

6. Ce impact a avut/are blogul pentru tine? Poţi spune că blogging-ul face parte din viaţa ta?

Păi blogul oarecum mi-a schimbat viaţa. Poate că încă de acum 3 ani când am început să intru în această minunată lume. Am văzut că nu sunt singura care are o mare pasiune pentru cărţi şi scris. M-a făcut să mă simt mult mai bine, să mă simt mai în largul meu. Şi da, chiar cred că blogging-ul face parte din viaţa mea. Cred că m-a ajutat în oarecare măsură şi să mă maturizez, să nu mai văd netul doar ca "un loc" de joacă.

7. Ce ai schimba sau ce nu ai schimba la blogul tău?

Păi cred că problema nu se pune la ce aş schimba la blogul meu. Eu aş dori să am mai mult timp pentru a posta. Poate peste ceva timp aş putea schimba puţin tematica şi să nu fie vorba numai despre poveştile pe care le scriu. Cum am spus şi mai sus, visez la momentul în care blogul meu va promova cărţi. Probabil aş fi cea mai fericită, deoarece aş vorbi despre subiectul meu preferat, cărţile. În afară de cei din lumea blogului, nu prea am cu cine vorbi despre ceea ce citesc eu, aşa că biata mea mama trebuie să mă suporte în fiecare zi.;;)

8. Îţi cunoşti cititorii personal? Dacă da, cam ce fel de oameni crezi că sunt cititorii tăi? Ce le place, cum sunt ca şi oameni în viaţa de zi cu zi?

În această minunată lume am cunosc multe persoane de treabă. Prima persoană cu care am vorbit a fost "Sarah", colega ta de blog; săraca fată...a trebuit să mă suporte cu întrebările mele multe şi uneori cam patetice despre blog. Dar a avut o imensă răbdare cu mine şi îi mulţumesc pentru acest lucru. E o fată super de treabă, cu o inimă mare, şi cu o mare iubire pentru blog, aceasta observându-se în fiecare post pe care îl face. Să nu uităm de surioara mea "Piersicuţa", care imediat ce ne-am cunosc pe mess, ne-am înţeles de minune şi deşi ne despart câteva sute de kilometri mereu a fost alături de mine susţinându-mă. Eu nu cred că este vreo diferenţă între persoana de pe blog şi cea de zi cu zi; poate chiar pe blog sunt mult mai sincere. Îmi doresc ca într-o zi să ne întâlnim cu toţii. Întâlniri pentru noi bloggării, unde să găsim soluţii pentru  a ajuta oamenii să vadă importanţa cititului.(mai visez şi eu cu ochii deschişi;)) )

9. Ce bloguri citeşti?

În general bloguri care promovează cărţi, filme, poveşti.

10. Cum te simți știind că în blogosferă ești, ca și restul bloggerițelor,  în minoritate?

Sincer nu prea am observat. Toată lumea este aşa drăguţă şi prietenoasă...dar cum sunt o feministă convinsă, şi dacă ne amintim câteva lecţii de istorie, trebuie să ne amintim că femeile şi-au câştigat multe drepturi. Ştiu că vom câştiga într-un final!

11. Ce planuri de viitor ai în care este implicat blogul tău?

Aş vrea să-mi termin prima poveste. Ar fi o mare realizare!

12. Cum trebuie să fie un blog din perspectiva Crinei?

Nu trebuie să respecte anumite reguli. Altfel unde ar mai fi unicitatea? Prin posturile pe care le citesc trebuie să mă simt aproape de blogger. Nu trebuie ca un anumit post dintr-o anumită rubrică fie prea pompos. Trebuie scris din inimă! Poate să fie urmat de un scurt mesaj în care autorul să-şi expună gândurile. Nu prea ştiu...sper că nu sunt prea pretenţioasă.

13. Peste ani te vezi continuând cu blogul?

Sigur! Am devenit dependentă de tot ce ţine de blog...

14. Crina, noi îţi urăm succes în tot ceea ce faci şi te felicităm totodată. Ai un mesaj pentru cititorii blogului nostru dar şi al tău?

Mulţumesc pentru urări! Cât despre cititori, le doresc tot binele din lume! Şi nu renunţaţi la visele voastre...visele vor deveni scopuri, iar la sfârşit ele ne vor defini viaţa!

Nu uitaţi să recomandaţi blogul care vă place pentru a le lua un interviu fetelor!

Interviu cu Stephany

Seria interiurilor continuă şi astăzi avem parte de încă două interviuri noi. În continuare aveţi interviul cu Stephany, fata din spatele a numeroase ficuri pe care le găsiţi pe  blogul: Stephany's blog.

1. Bună, Stephany, şi mulţumesc pentru că vrei să stai de vorbă cu noi.

Bună. Mă bucur enorm de mult că îmi luaţi tocmai mie acest interviu :)

2. În câteva cuvinte cine este persoană din spatele blogului?

Păi, cred că sunt puţin diferită. Pot fi o fire timidă, şi cam nesociabilă cu persoanele noi, însă pe blog, mă simt un alt om. Parcă am mai mult curaj să-mi exprim părerile, şi să cunosc persoane noi.

3. Pentru cei care nu te cunosc, ne poţi spune de ce blog şi de când?

Aş putea să scriu un întreg articol în care să vă spun cum am ajus eu în blogosferă. Să zicem că totul a început cu o carte Twilight, şi s-a sfârşit cu dorinţa de a-mi scrie şi eu propriile mele fanficuri, după ce mii de scenarii mi-au bântuit mintea :D Şi ca să-ţi răspund şi la a doua întrebare, pe 20 Mai am facut un anişor!!! PS : Am făcut petrecere VIP, deci se înţelege de ce nimeni nu a ştiut :P

4. Care a fost primul sfat pe care l-ai primit atunci când te-ai apucat de blogging şi cine ţi l-a dat, dacă-ţi mai aduci aminte?

Crede-mă, că nu-mi mai aduc aminte de acum un an şi ceva :)) Dar ţin minte că cineva mi-a lăsat un comentariu negativ < constructiv > :D Care ma ajutat foarte mult, şi îi sunt recunoscatoare :*

5. Cât timp acorzi zilnic blogului? Ce satisfacţii ţi-a adus până acum?

 Nu am un program exact, dar când intru la PC, este al doilea lucru pe care îl fac. Primul este să-mi verific mailurile :D. Şi pot să zic că stau pe blog în jur de 6-7 ore, chiar dacă nu am nimic de făcut practic. Ştiu că sunt nebună !!! :))  Despre satisfacţiile ce le am, acestea constau comentariile ce le primesc. Când văd că cineva îmi lasă un comentariu, oricât de mic, inima mi se umple de bucurie, şi face să merite tot efortul.

6. Te laşi influenţată de comentarii şi îţi schimbi stilul de a scrie în funcţie de dorinţele cititorilor tăi?

Nu prea am comentarii în care să mi se ceară să schimb ceva, dar de fiecare dată când am primit astfel de reclamaţii, am încercat să mă corectez, şi să scriu mai bine. Deci, da! Mă las influentata de cei mai mari critici, cititorii.

7. În afară de blogging, cu ce te mai ocupi?

 Pff... citesc! Asta e clar. Cărţile sunt viata mea :) În rest, lucruri obişnuite, ca orice adolescentă.

8. Cum socializezi cu ceilalţi bloggeri?

 Păi de regulă, dacă îmi plac blogurile lor, sau ceea ce postează, îi invit şi pe blogul meu. Astfel se crează un fel de prietenie. Eu le dau comentarii posturilor lor, iar ei îmi întorc favoarea :D

9. Câte bloguri citeşti zilnic şi care este blogul tău preferat? De ce?

Uff... aici m-ai cam prins :”> Nu ştiu! De regulă citesc chestiile noi şi interesante. Pot fi capitole noi, sau ştiri. Dacă titlul mă atrage, atunci nu ezit să arunc o privire pe acele bloguri. Iar la a doua chestie, m-aţi pus în încurcătură totală. Îmi plac multe bloguri, şi nu mă poţi pune să aleg! Nu ar fi drept, faţă de celelalte :) Toate blogurile ce le am in listă sunt preferatele mele :)

10. Ce părere ai despre blogosfera românească în momentul de faţă?

Ştiţi cum se zice: Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine :) Însa mi se pare că sunt prea multe bloguri asemănătoare. Aceleaşi posturi, designe-uri asemănătoare...Nu prea original.

11. Ce surse de inspiraţie foloseşti pentru postările de pe blog şi ce le recomanzi celor care trec printr-o lipsă de inspiraţie?

 La mine cel puţin, ideile îmi vin aşa, dintr-o dată. Nu în mod constant, din păcate, dar nici eu nu-mi pot explica de unde vine. Când mai am lipsă de inspiraţie, de obicei încerc să mă deconectez de actuala poveste, şi mă afund în citit şi muzică. Sau, mă apuc să scriu altceva. De regulă one-shot-uri !

12. Ce preferi? O plimbare în aer liber sau un club ori o cafenea?

Plimbarea, în mod clar. Natura întotdeauna mă relaxează şi mă bine dispune :)

13. Unde te vezi în următorii cinci ani?

Deci, când eu voi avea...22 de ani? Nu ştiu. La facultate, cel mai probabil!

14. Îţi mulţumim pentru interviul acordat blogului nostru. Un mesaj în încheiere pentru cititorii The Gift Of Passion?

 Multumesc ca mi-aţi citit interviul, şi sper că nu va plictisit prea tare :))

Interviu cu Krisz şi Alexya

 Am început să iau interviuri pentru campania We can blg it!  Şi încep seria interviurilor cu Krisz şi Alexya, două bloggeriţe pe care eu le admir pentru munca depusă pe blogul lor comun Walking on Letters. Unul dintre blogurile pe care le-am admirat încă de la începuturile mele în universul online.

1. Bună, Krisz. Bună, Alexya. Vă mulţumesc pentru că vreţi să staţi de vorbă cu noi.
Krisz: Bine v-am găsit, mulţumesc de invitaţie. Îmi face mare plăcere să vorbesc cu voi.
Alexya: Bună. Plăcerea este de partea mea :D.

2. Cum sunt Krisz şi Alexya departe de blog?
Krisz: Krisz de pe blog e ca cea din viaţa reală. Nu pretind să fiu altcineva, sau să creez celor din jur o impresie diferită despre mine. Visătoare, complicată, încăpăţânată, creativă, perfecţionistă. Cam aşa m-aş descrie în câteva cuvinte.
Alexya: La fel ca cea de pe blog. Nu aş avea motive să fiu altcineva. Dacă aș vrea acest lucru, aș juca într-o piesă de teatru :)).

3. Cum vă împarţiţi timpul între viaţa petrecută online şi cea reală?
Krisz: Destul de greu, şi de multe ori renunţ la unele lucruri pentru blog. De exemplu, la vizionarea unui serial, sau la o ieşire cu prietenii.
Alexya: Cu greu. De multe ori, în loc să învăț pentru școală, sau să mă pregătesc pentru bacalaureat, postam pe blog. Dar niciodată nu m-am plâns pentru asta și nici nu o voi face, pentru că ador ceea ce fac.

4. Ce blog ∕ bloguri aveţi?
Krisz: Blogul personal, “Krisz’s Blog” - pe care l-am cam neglijat, şi “Walking on Letters”, un blog despre cărţi, şi care promovează şi creaţiile tinerilor.
Alexya: Am avut multe bloguri, însă blogul meu de suflet este și va rămâne "Walking on letters".

5. Ce v-a determinat să vă faceţi un blog?
Krisz: Dorinţa de a-mi face cunoscute anumite gânduri, păreri, şi de a cunoaşte persoane pasionate de aceleaşi lucruri ca şi mine.
Alexya: Dorința de a comunica cu alții despre pasiunile pe care le împărtășeam și de a-mi spune punctul meu de vedere despre ele.

6. Ce înseamnă pentru tine blogul?
Krisz: Înseamnă enorm. O oază de relaxare, un loc unde mă pot face auzită, unde pot vorbi cu oameni inteligenţi şi care iubesc frumosul.
Alexya: O oază de relaxare, unde pot fi eu însumi. Nu aș putea renunța niciodată la acest sentiment de împăcare și împlinire.

7. Dacă aţi putea să vă întoarceţi în timp, ce nu aţi mai face, vis-a-vis de blog?
Krisz: La “Walking on Letters” aş face totul exact la fel, pentru că nu regret nimic, dar la blogul personal mi-aş fi dorit să fi postat mai des.
Alexya: Nu am niciun regret și nu cred că voi avea vreodată, pentru că nu există greșeli, doar lucruri din care învățăm.

8. Crezi ca un blogger începe să-şi piardă identitatea dacă scrie prea mult în scopul publicităţii?
Krisz: Nu ştiu. Nu cred. Fiecare are dreptul să scrie ce vrea. Cred că e mai bine să îi întrebaţi pe respectivii.
Alexya: Nu cred acest lucru pentru că nu publicitatea face ca un blogger să-și piardă identitatea, ci el însuși.

9. Cum vă promovezaţi blogul? Ce metodă credeţi că este mai bună?
Krisz: Uneori mai pun articolele noastre pe un grup de pasionaţi de cărţi, dar foarte rar. Mereu uit să fac asta :))..deci nu ştiu dacă se pune. În acest moment nu facem niciun altfel de promovare, pentru că nu avem nevoie şi nici nu ne place asta. Blogul e cunoscut, avem vizitatori fideli, aşa mulţi, sau puţini, cum or fi, şi asta e de ajuns pentru noi momentan :).
Alexya: Postează Krisz pe Facebook posturi care credem că sunt interesante pentru cititorii noștri, astfel dându-le de știre despre ele, însă niciodată nu ne-am axat pe acest aspect foarte mult.

10. Cum socializaţi cu cititorii voştri?
Krisz: Încerc mereu să le răspund la comentarii, când au vreo nelămurire, şi să fiu cât mai deschisă şi prietenoasă cu ei.
Alexya: Avem câteva rubrici care sunt dedicate lor, în care îi provocăm să ne trimită citatele preferate dintr-o carte, melodia preferată, imagini cu fraze din seriale/ filme care i-au impresionat. Încercăm să îi stimulăm să fie alături de noi și să discute despre pasiunile lor.

11. Aveţi vreun sfat pentru ceilalţi bloggeri?
Krisz: Nu cred că sunt eu în măsură să dau vreun sfat altora, dar pot să le sugerez să încerce să fie creativi şi să pună mereu suflet în ceea ce scriu, pentru că cititorii vor simţi asta.
Alexya: Dăruirea și originalitatea contează cel mai mult.

12. Planuri de viitor? Proiecte în desfăşurare?
Krisz: Nu ştiu dacă întrebarea se referă la blog sau la viaţa reală, la planurile mele ca şi om. Avem desigur unele idei pentru blog, pe care le veţi afla cu toţii la momentul potrivit. Iar proiectul în desfăşurare este “Book Lovers Challenge”, de care suntem foarte entuziasmate.
Alexya: Avem un proiect în desfășurare. Este vorba despre “Book Lovers Challenge” și suntem mândre de el. Planuri de viitor? Voi lăsa ca surpriză :D.

13. Filme, cărţi sau blogging ? Ştiu, grea alegere.
Krisz: La filme oricum am renunţat de mult timp, în favoarea blogului, dar la cărţi nu am cum. Dacă aş renunţa la cărţi, nu aş mai avea ce să scriu pe blog. Deci sunt legate între ele oricum.
Alexya: Nu mă mai uit la filme. O fac foarte rar. Dacă ar fi să aleg între cărți sau blogging... pentru mine merg mână în mână :)).

14. Spuneţi-mi te rog trei nume din lumea online pe care le apreciaţi şi de la care aţi avut de invăţat.
Krisz: Alexya, pentru că e un om minunat şi o prietenă adevărată, Veronica, pentru că mereu a fost o susţinătoare dragă mie, şi încurajările ei referitoare la ce scriu m-au ajutat să am mai multă încredere în mine..şi fetele de pe blogul “Ştiri Twilight”..pentru că mereu le-am apreciat.
Alexya: Respect trei persoane foarte mult : Krisz, pentru că e o prietenă bună care mă ajută mult doar fiind ceea ce e : o persoană minunată pe care sunt norocoasă să o cunosc. Adriana, fiindcă e prima persoană care a citit ceea ce am scris eu și m-a susținut tot timpul, dându-mi mai multă încredere și prietenie ca nimeni altcineva. Lara, deoarece am ajuns să o consider a doua mea mamă, fără să fi făcut ceva anume pentru asta.

15. Un bănuţ pentru un gând de-al tău transmis cititorilor.
Krisz: Vă doresc succes pe toate planurile, să vi se îndeplinească toate visele, şi să credeţi mereu în voi!
Alexya: Vă urez mult succes în continuare și să vă aprecieze cititorii la adevărata valoare. Meritați din plin!

 Vă mulţumesc Krisz şi Alexya!

Dacă vă incită cineva curiozitatea şi vreţi să aflaţi mai multe recomandaţi blogul aici. Şi eu o să încerc să le descos pe fete.

Dany are un nou blog

Dany, o fată visătoare, plină de entuziasm şi foarte talentantă şi-a înfiinaţat un nou blog pe care postează diverse gânduri, melodii şi tot felul de lucruri care îi plac. Un mic jurnal online intitulat: „Daniela's Diary”şi ăl găsiţi aici. 

Interviu - Deea

Ella: Bună.

Deea: Bună.

Ella: Pregătită să începem?

Deea: Da, să trăiţi

Ella:  J

Ella: Spune-ne ceva despre tine.

Deea: Ah, păi mă cheamă Andreea Antonescu, deşi eu prefer să mi se zică Deea. Am 14 ani împliniţi şi sunt declarată nebună.

Ella: Nu cred asta .

Deea: E nu.

Ella: Cum ţi-au venit ideile pentru ficuri?

Deea: Păi majoritatea sunt venite din anumite melodii pe care le ador. Dacă ai observat, toate ficurile mele au nume de melodii.

Ella: Da. În ce momente ai inspiraţia necesară pentru a scrie?

Deea: Nu am momente bine definite, pur şi simplu simt că "mă loveşte inspiraţia" şi nu mă las până nu îmi termin ideea.

Ella: Starea de spirit te influenţează atunci când scrii?

Deea: Nu neapărat, pentru că acum ceva timp eu râdeam pe mess cu o prietena şi în acelaşi timp scriam o scenă de dragoste, deci pot spune că nu.

Ella: Ce crezi ca face o poveste mai interesanta?

Deea: Probabil felul în care este scrisă de autoare, ideea principală şi bineînţeles acţiunea din ea.

Ella: Când începi să scrii un nou fic ştii care este finalul?

Deea: Da, la un fic eu ştiu începutul şi finalul, cuprinsul îl fac pe parcurs.

Ella: Ce fel de cărţi preferi?

Deea: Să-mi fie ruşine, dar mie nu-mi place să citesc. Dar dacă ar fi să aleg un gen, cele siropoase cu acţiune.

Ella: Intenţionezi să-ţi faci o carieră din asta?

Deea: Nu prea cred. Deşi mi-ar plăcea, dar o să fiu pe acolo, pentru că-mi doresc să devin profesoară de română.

Ella: Multe persoane sunt înnebunite de noul tău fic, Dirty Dancer, spune-ne câteva secrete din "spatele scenei".

Deea: Cum din spatele scenei?

Ella: Ce planuri ai cu personajele? Cum ai creionat caracterul fiecărui personaj? Şi de unde anume ţi-a venit ideea ficului?

Deea: Ideea ficului e conturată după one-shot-ul pe care l-am scris pentru un concurs, Sub Acoperire (îl găsiţi aici). O prietenă mi-a zis, că ar merge de fic şi eu am ascultat-o. Personajele, nu ştiu ce să zic despre ele, pe Iza am făcut-o după mine, am încercat să mă pun în locul ei. Iar Tylor, e genul de băiat după care eu aş fi înnebunită.

Ella: Multă lume ştie că tu te ocupi de rubrica "Fashion day" de pe blogul The gift of passion, de ce ai vrut să te ocupi de ea?

Deea: Pentru că sunt înnebunită după fashion şi tot ce ţine de el, machiaj, coafura, etc. Fac şi cursuri de design la palatul copiilor din Buzău. Pur şi simplu pot spune că viaţa mea se învârte în jurul modei.

Ella: Te-ai gândit la posibilitatea de a deveni designer?

Deea: Da, de o grămadă de ori, însă nu am posibilitatea să merg la liceul de arta, aşa că m-am gândit la meseria de profesoară. Şi bineînţeles că cei care conduc lumea modei au pile, bani şi e foarte greu să ajungi acolo.

Ella: Într-adevăr. Ce le-ai transmite cititorilor tăi?

Deea: Să citească în continuare ficurile mele şi să mă ierte dacă mai întârzii din când în când cu postările. Şi că îi IUBESC!

Ella: Ce sfaturi ai pentru cei care sunt noi în această lume?

Deea: Să aibă curaj să îşi pună ideile pe hârtie (în cazul nostru într-un document Word) şi să nu lase baltă ficurile.

Ella: Ce fic îţi place cel mai mult?

Deea: Cel mai mult mi-a plăcut Dragoste din nimic (parcă aşa se numea), Salvează-mă de mine şi sunt mai multe, doar că le uit numele.

Ella: Ce muzică îţi place?

Deea: Păi eu ascult melodii rap, hip-hop pentru că dau un mesaj adevărat. Şi muzica comercială.

Ella: Păi cam atât deocamdată.

Deea: Atât?

Ella: Nu mai am întrebări .

Deea: OK. Mi-a făcut plăcere.

Ella: Mulţumesc pentru timpul acordat şi că ai fost de acord să-mi acorzi acest interviu.

Deea: N-ai pentru ce, până la urmă eu trebuie să-ţi mulţumesc.

Interviu - Beatrice

Ella: Bună Beatrice. Vroiam să te întreb dacă ai vrea să-mi acorzi un interviu .

Beatrice: Cu plăcere...doar că sincer nu cred că ar fi prea multă lume interesată de interviul luat mie.

Ella: Crede-mă că sunt multe persoane interesate, şi eu sunt printre ele. Începem?

Beatrice: OK.

Ella: Spune-ne ceva despre tine.

Beatrice: Hmm...de unde să încep…sunt o fire mai interiorizată...aşa am fost mereu...puţini prieteni dar valoroşi...timidă uneori. dar încăpăţanare cât cuprinde...dificilă îmi mai spun alţii.

Ella: Din ce te-ai inspirat pentru ficurile pe care le-ai scris/ le scrii?

Beatrice: De multe ori din viaţa reală...fapt care le face cred eu şi mai interesante...sunt multe idei care aparţin unor situaţii trăite de mine personal...poate de asta cititorii consideră deseori că descriu extrem de bine perspectiva Bellei să spunem...de multe ori intru total în personajul Bellei, făcând-o să gândească ca mine...făcând-o să reacţioneze ca mine...probabil că asta prinde şi la public

Ella: În ce momente ai inspiraţia necesară pentru a scrie?

Beatrice: De obicei atunci când sunt cu adevărat odihnită...dar şi atunci când sunt supărată...poate că sună aiurea…dar prin scris îmi exteriorizez şi unele sentimente de tristeţe...mă ajută mult...cele mai sfâşietoare scene din Învaţă-mă să iubesc (scena violului de exemplu) le-am scris în nişte momente de tristeţe profundă...a ieşit mai bine decât mă aşteptam.

Ella: Starea de spirit te influenţează atunci când scrii?

Beatrice: Întotdeauna... nu am să pot scrie niciodată o scenă veselă atunci când sunt tristă sau invers... devine mult prea greu iar rezultatele nu sunt neapărat satisfăcătoare...

Ella: Ce crezi că face o poveste mai interesantă?

Beatrice: sincer...cred că un pic de acţiune îmbinată cu o atracţie irezistibila între personaje prinde cel mai bine...deşi recunosc că nu îmi iese de fiecare dată acest lucru...de obicei mă bazez într-un capitol numai pe una din aceste situaţii...acţiune sau pur şi simplu romantism...

Ella: Cum ţi-au venit ideile pentru ficuri?

Beatrice: Cu riscul de a mă repeta...din viaţa reală, dar şi din unele filme mai vechi sau chiar carţi de literatură..

Ella: Când începi să scrii un nou fic ştii care este finalul?

Beatrice: Da...de la început ştiu ideea întregului fic în mare...dar adevărata provocare este atunci când de la o simplă idee trebuie să ajungi la câteva zeci de capitole...nu iese mereu aşa cum îţi propui...iar unele secvenţe iniţiale capătă modificări pe parcurs...

Ella: Ce fel de cărţi preferi?

Beatrice: Deşi nu am mai avut timp să citesc in ultimul timp, aleg totuşi o carte uşoară, romantică, siropoasă atunci când vreau să mă relaxez cu adevărat sau tind spre cărţi psihologice atunci când simt nevoia...o intrigă bine pusă la punct te ţine mereu în priză...

Ella: Ce scriitori îţi plac?

Beatrice: John Saul, Paulo Coelho, Stephen King, N.Steinhardt etc

Ella: Intenţionezi să-ţi faci o carieră din asta?

Beatrice: Sincer aş visa la asta cu ochii deschişi şi nu sunt singura...dar societatea este mult prea nedreaptă cu scriitorii debutanţi...editurile nu promovează nici măcar 5% din manuscrisele venite la redacţie mai mereu...ştiu asta din surse sigure...mai mult decât atât sunt scoase din start naraţiunile la pers I, naraţiune cu care eu m-am obişnuit deja, tocmai datorită caracterului autobiografic profund...ce aş mai putea spune? este un domeniu incert, care nu poate fi abordat decât la nivelul de hobby...mă mulţumesc şi cu atât...

Ella: Ce planuri de viitor ai?

Beatrice: Să termin cu bine cea de-a doua facultate aleasă de mine şi să profesez în domeniu...ceva banal poate...dar totuşi necesar...

Ella: Ce sfaturi le-ai dat tinerelor care scriu ficuri?

Beatrice: Să încerce să fie cât mai inventive şi să nu lase ca plictiseala sau numărul mic de comentarii primite să le demoralizeze...la urma urmei nu scrii numai pentru cititori, ci scrii şi pentru tine însuţi...este creaţia ta...deci trebuie să ai grijă să o valorifici până la capăt...

Ella: Poi cam atât deocamadată. Mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru că mi-ai răspuns la întrebări.

Beatrice: Mi-a făcut plăcere…mult succes în continuare cu blog-ul...merita cu adevărat.

Ella: Mersi şi mă bucur că îţi place.

Interviu-Nikki

Diana: Bună

Nikki: Bună

Ella: Bună!Înainte de toate să facem cunoştinţă.

Nikki: Eu sunt Nikki

Ella:  Eu sunt Ella

Diana:  Ella deţine blogul:”The gift of the passion”,ar trebui să-l vizitezi.

Nikki: Ştiu,citesc câteva ficuri de acolo.

Ella:  Mulţumim că ai acceptat să ne acorzi interviul.

Diana:Ce vârstă ai?

Nikki: Momentan 15 ani,împlinesc 16 ani pe 6 decembrie.

Diana: Mulţi înainte!

Nikki: Mulţumesc!

Diana: Treci a 9-a nu?

Nikki: Iep.

Ella: Spune-ne ceva despre tine,Nikki

Nikki: Păi…o altă fată obsedată de twilight cândva,care acum e doar o plăcere. În timp ,obsesiile scad. Îmi place să fac cumpărături,să citesc.. să ies în aer liber,să înnot,să ies cu prietenii mei,să ascult muzică şi chiar nu mai ştiu.. Sunt de  fel sinceră,mă strâmb când mint,se vede după bărbie.

Diana: Nikki,de unde eşti?

Nikki: Din Ploieşti.

Diana: Să mă uit pe hartă.

Nikki: E lângă Bucureşti!

Ella râde.

Nikki: Cam în faţa lui.

Ella: Eşti de minune sis.

Diana:  Ehee nu trec pe acolo..

Nikki: Da..

Ella: Ce fel de cărţi preferi?

Nikki: Nu prea am citit anul acesta. Am fost încărcată şi cred că nu am citit două cărţi.

Diana: Ce fel de muzică îţi place?Formaţie?

Nikki: Păi îmi plac toate felurile de muzică şi nu cred că am vreo preferinţă.Ca cântăreaţă îmi place Rihanna,iar ca cântăreţ îmi place Bruno Mars.Formaţia care îmi place este: One republic.

Ella: Ce scriitori îţi plac?

Nikki: Mihail Drumeş

Diana: La ce filme te uiţi?

Nikki: La cele cu adoleşcenţi,la cele horror,la cele cu crime şi câteva comedii.

Diana: Nu sunt singura.

Ella: Ce planuri de viitor ai?

Nikki: Chiar aş vrea să ştiu. Nu ştiu la ce facultate vreau să fac şi dacă aş şti  e posibil să mă răzgândesc.

Ella: Să vorbim un pic despre ficuri. Din ce te-ai inspirat pentru ficurile pe care le-ai scris sau le scrii?

Nikki: Din şcene de film,din ce citesc sau doar stau şi mă gândesc până găsesc ceva cu adevărat interesant. Ştiţi voi,a-ţi bate creierul.

Diana: Zici te rog frumos ceva,ficul: Viaţa pe tocuri,ficul tău este un adevărat succes. Şi eu l-am urmărit alături de tine. Cu ce personaj din ficul tău crezi că te regăseşti?

Nikki: Poate cu adevărata Cassie,scriitoarea.

Ella: Cum ţi-au venit ideile pentru ficuri?

Nikki: Păi nu am ştiut de la început cum se va termina,doar mă gândeam că ar suna bine şi…totul lua contur.

Diana: Eşti fană twilight?

Nikki: Da,astfel nu cred că aş fi aici.

Diana: Zi-mi ce te-a determinat să nu foloseşti personaje twilight în povestea Viaţa pe tocuri?

Nikki: Erau destul de multe persoane care scriau ficuri cu Bella şi Edward,dar am ştiut că ar trebui să încerc altceva. Ştiţi,poţi fi acuzat foarte uşor de copiere aici.

Ella: În ce momente ai inspiraţia necesară pentru a scrie?

Nikki: În momente de linişte,pace sau uneori chiar plictiseală,chiar mă ajută.

Diana: Te-ai gândit să renunţi la ficuri?

Nikki: Nu,doar că observ că nu am inspiraţie.

Ella: Starea de spirit te influenţează atunci când scrii?

Nikki: Da,foarte mult.

Diana: Te-ai gândit vreodată să renunţi la ficuri?

Nikki: Nu,dacă m-am oprit din scris,asta e doar din cauza inspiraţiei.

Ella: Intenţionezi sa-ţi faci o carieră din asta?

Nikki: Nu cred.

Diana: Nikki,ce parte din cărţile twilight îţi plac cel mai mult?

Nikki: Prima.

Diana: De ce?

Nikki: Nu ştiu,are farmecul ei. Îmi place când mă gândesc la povestea dintre Bella şi Edward…Cum a prins rădăcini relaţia lor prea periculoasă.

Diana: Te atrage pericolul?

Nikki: Nu neapărat. Mă feresc de el.

Ella,Nikki şi Diana râd.

Diana: Ce ficuri îţi plac cel mai mult?

Nikki: Si amo,Emancipation Proclamation şi Ninas Mal.

Diana: Ce scriitoare ar merita să-i fie luat interviul?

Nikki:  ******

Diana: Nikki mulţumim mult că ai acceptat să-ţi luăm interviul.

Nikki: Plăcerea a fost a mea!

Ella: Mulţumim!A fost o plăcere să te cunosc.

Nikki: De asemenea!

Ficul ei se numeşte VIAŢA PE TOCURI.

REZUMAT:Cassie Holmes,o tanara de doua zeci de ani,o tanara orfana care ajunge in mainile unui necunoscut,Matt.De la varsta de 16 ani a facut numai ce i-a zis el.Si-a inceput “cariera” intr-un bar,dansand la bara,cu frica de a nu fi iar maltratata de el.La varsta majoratului,varsta pana la care nu se atinsese de ea.Ordinele ii erau stricte si dure,fara niciun pic de mila care trebuiau respectate,pentru ca acest tip isi tine promisiunile legate de moarte.De la cei 18 ani,a facut-o “cadou” multor persoane,care s-au jucat cu ea,au manipulat-o,dar niciodata nu au aparat-o.Nu are nicio prietena,este pe cont propiu,asta pana cand destinul o aduce in mainile lui.

Ce se va intampla cu viata ei?Isi va gasi oare familia?Veti afla numai daca veti citi Viata pe tocuri-o fata obligata sa se prostitueze.
ÎL GĂSIŢI AICI

Interviu cu Niko

În urmă cu ceva vreme am iniţiat o campanie ''I wan't you back'' şi am pus un post cu acelaşi nume pe care îl găsiţi aici. Un proiect pe care l-am început atunci când nu mai erau atâtea ficuri ca la început şi în care ofeream ajutorul tuturor celor care vroiau să scrie ceva, ajutor pe care îl ofer şi acum...aşadar repet vreau să îi ajut cum pot pe toţi cei care scriu, tinerele talente şi nu numai. Prin intermediul acestei campanii vreau să readuc acel spirit care era în Lumea Fanficurilor şi de aceasta o să iau alături de Dyanna mai multe interviuri pentru a vă arăta câte ceva despre persoanele din spatele ''condeiului''. Şi vă readuc o parte din acel articol şi să vă reamintesc rugămintea mea: ''Pentru început v-aş ruga pe toţi cei care vizitează blogul şi care au o pasiune pentru a scrie să se gândească la posibilitatea de a scrie ceva...eu o să fiu cea care o să vă susţin în orice proiect şi de asemnea dacă aveţi nevoie de ajutor o să vă ajut cu toată plăcerea, deci ce aţi spune merită să încercaţi?

Deci dacă vreţi să încercaţi să scrieţi ceva şi nu ştiţi cum să îl publicaţi pe net sau aveţi nevoie de ajutor în promovarea operei voastre daţi add la id_angelhope@yahoo.com

Contaţi pe mine!''.

Dyanna: Bună, Niko.

Ella: Bună.

Niko: Bună.

Dyanna: Mulţumesc că ai acceptat să-ţi luăm interviul.

Niko: Trebuie să recunosc că m-ai luat prin surprindere, dar e plăcerea mea.

Ella: Plăcerea este de partea noastră.

Dyanna: Deci, de câţi ani te afli prin lumea Twilight?

Niko: Nebunia a început de prin clasele 7-8, deci 3 ani frumoşi.

Dyanna: WOW, felicitări!

Ella: Bravo.

Niko: Mulţumesc.

Ella: Cum ai aflat de această lumea?

Niko: Îmi plăcea să colind pe net, mă rog, şi puţin ameţită de High School Musical, şi întâmplător am dat de film, ştiţi voi, se făceau comparaţi între Zac şi Robert, şi am zis să încerc.

Dyanna: Da, aşa e..

Dyanna: Însa ce te-a atras cel mai mult aici?

Niko: La Twilight?

Dyanna: Da.

Niko: Eu nu suport discriminările. Orice fel. Erau lungi comentarii pe blogul acela despre Robert şi modul lui de viaţă, şi-am zis să văd cât sunt de adevărate. Am început prin a viziona filmul. Cred că Robert a fost care mi-a băgat nebunia în cap.

Ella: Pe bună dreptate. Totuşi cum ai decis să începi să scrii ficuri?

Niko: Oh, asta n-am să uit niciodată. Eram în vacanţa de Crăciun şi am prins momentul de nu mă opream din citit. Însă m-am trezit că am şi eu niţel imaginaţie şi ştiu doar că scriam ca o maşină de scris. A fost cel mai frumos Crăciun al meu!

Dyanna: Crezi că Twilight îţi ocupă prea mult timp, prea mult ca să mai ai timp şi pentru tine?

Niko: Să fiu sinceră în clasa a VIII-a m-am temut că n-am să trec testele. Adoram orice ţinea de Twilight. Orice. Dar câteodată pentru a face ce îţi place te mai laşi pe tine la o parte. Însa din păcate nu Twilight îmi răpeşte timpul, ci mai degrabă şcoala.

Ella: Ce fic ţi-a plăcut cel mai mult?

Niko: Grea întrebare. Toate înseamnă ceva pentru mine. Pentru că prin toate vreau să ofer o lecţie de viaţă. Dar cred că de  Un suflet chinuit sunt legată cel mai mult. Am râs, am plâns, mai mult râs, şi mă rog să reuşesc să-l termin până începe şcoala.

Dyanna: Ai reuşit să cunoşti persoane noi aici? Şi cum ţi se par?

Niko: Foarte multe. Am legat multe prietenii, am cunoscut oamenii minunaţi. Twilight a fost ca o minune pentru mine. Cum mi se par? Foarte prietenoşi şi mereu dornice să te ajute. Nu cred că a fost moment să cer ajutor şi să mă refuze.

Ella: Cine a fost modelul tău în această lume?

Niko: Modelul meu este şi va rămâne Kristen Stewart. Nu o zic doar că joaca şi rolul principal, ci pentru că mereu mi-au plăcut lucrurile simple, fără ca părerea proasta a cuiva să mă intimideze.

Dyanna: Regreţi ceva? Faptul că ai cunoscut lumea asta?

Niko: Doar dacă aş fi nebună aş putea să regret ceva.

Ella: Cu toţii avem un critic care ne găseşte toate defectele. Al tău care a fost?

Niko: Principalul critic sunt eu. Îmi place să-mi dau seama de propriile defecte poate înaintea altora, puţin egoistă se poate. Dar când vine vorba de scris, mă las la mâna cititorilor. Ei formează cel mai bun critic.

Dyanna: Cu toţii suntem curioşi, de faptul cum ţi-au venit ideile să scrii cele două ficuri, care sunt cunoscute! De la ce ai pornit? Cum ţi-au venit ideile?

Niko: S-ar putea să râdeţi puţin. Înainte adormeam cu gândul la fic şi ştiam ce urma să scriu ziua următoare. Însă acum doar deschid Word-ul şi scriu. Melodia potrivită poate rezolva orice dilema cu imaginaţia.

Ella Ella: Ne poţi spune câteva cuvinte despre tine?

Niko: Sunt o enigmă. Dar cu un suflet mare şi mereu acolo dacă ai nevoie de mine. Cu un caracter puternic şi un purice când vine vorba de bebeluşi. Îmi plac prietenii mei , sunt oricând pentru ei. Nu suport încrezuţii şi lăudăroşi. Dar ajunge sunt mai mult de câteva cuvinte.

Dyanna: Ştiu că aveai un fic cu Crissa, ce s-a întâmplat cu el?

Niko: Nu am mai vorbit cu Crissa de mult despre acest fic. Amândouă am fost, suntem şi cred că vom fi ocupate cu şcoala, eu doar 2 zile pe săptămână acasă. Dar sper să putem face ceva pentru el.

Dyanna: De ce l-aţi suspendat?

Niko: Din lipsa de timp. În doi nu e aşa de uşor de scris precum unul singur. Eu doar sâmbăta şi duminica acasă nu aveam timp să pregătim un capitol. Bine, nici n-am prea mai vorbit.

Dyanna: Aţi abandonat un pic şi prietenia...

Niko: Da am neglijat şi prietenia.

Ella: Dacă ar fi să schimbi ceva, ce anume ai schimba?

Niko: La mine sau la ficuri?

Ella: La ambele

Niko: La mine aş schimba un singur lucru. Chestia asta privind faptul că întotdeauna îmi pasă prea mult. În viaţa de zi cu zi vreau să spun. La ficuri n-aş schimba nimic. Scriu în felul cum îmi place, cum simt, şi după dispoziţie.

Dyanna: Crezi că dacă se termină filmele, va dispărea şi fobia pentru Twilight?

Niko: Cine e fan adevărat nu va uita. Dacă vom continua să scriem, niciodată fobia Twilight nu va fi uitată. Serios, noi iubim Twilight şi pentru ficuri mai mult.

Dyanna: Urmăreşti VD? Ce părere ai în comparaţie cu Twilight.

Niko: VD e altă pasiune a mea. Puţin mai înceată şi mai puţin devotată decât Twilight. VD e bun, actorii străluciţi, dar nu e Twilight. Nu e Edward intrând în cantină cu privirea şi zâmbetul lui. Nu e Twilight nici măcar pe aproape.

Dyanna: Dar e o copie Twilight?

Niko: Nu. VD din punctul meu de vedere nu e copie după Twilight.

Ella: Însă foarte mulţi scriitori/traducători au renunţat la ficuri...ai vreo idee cum am putea să-i facem să-şi continue ficurile?

Niko: Cred că mulţi renunţă la ficuri pentru că nu se comentează. Trebuie împinşi de la spate şi influenţaţi.

Ella: Team Edward sau Team Jacob?

Niko: Team Edward for ever.

Dyanna: Mulţi scriitori au intrat mai nou în această lume. Crezi că au talent?

Niko: Da. De ce nu? Sunt o mulţime de tineri talentaţi şi lasă talentul în soare. Toţi trebuie să încercăm să dăm culoare vieţii noaste. Cum ştim noi mai bine.

Ella: Crezi că lumea fan ficurilor s-a schimbat mult de când ai intrat tu?

Niko: Pentru mine foarte mult deoarece am devenit un fan înfocat al celor din engleza. Şi cele din romana au înaintat mult.

Ella: Într-adevăr ficurile din România au evoluat foarte mult.

Niko: Da, foarte mult.

Dyanna: Ai vreun fic preferat?

Niko: În engleză sau română?

Dyanna: Română.

Niko: ’’Falling for you’’ este ficul meu preferat.

Ella: Cui ai vrea sa-i luam interviul?

Niko: …(Asta o să aflaţi săptămâna viitoare când sperăm că va apărea următorul interviu).

Ella: Mulţumim pentru timpul acordat şi pentru că ai vrut să ne răspunzi la întrebări

Niko: Eu vă mulţumesc pentru interviu. Plăcerea a fost de partea mea.

Vreau să-i mulţumesc lui Niko pentru timpul acordat şi pentru că a avut bunăvoința de a ne răspunde la întrebari. De asemenea vreau să-i mulţumesc şi Dyannei pentru că m-a susţinut şi pentru că m-a ajutat cu aceast interviu. 

De asemenea dacă aveţi întrebări pentru scriitori sau aţi dori să intervievăm şi alte persoane spuneţi-ne.