Pecetea blestemului
O inimă frântă în urma plăcerii,
Un suflet adâncit în suflul durerii,
Doi ochi ce se frâng în apa albastră,
Un gând ce înlănţuie iubirea noastră.
Toate se-adună sub semnul blestemului,
Făurit în urma îndemnului
De-a răzbuna sentimentul pierdut,
În focurile arzând-ale iadului căzut.
Şi, astfel, spiritu-mi liber e-acum pecetluit,
De mii de ace-n vârf de suliţe găurit,
Iar pecetea căzută asupra mea
Este ca o stâncă pe-un fund de mare; atât de grea.
Iubire imposibilă
Te zăresc în parc,
Dar nu pot să mă-mpac
Cu imaginea devastatoare:
Tu, cu iubita ta încântătoare
Pe marginea unei bănci,
Cum încerci uşor s-o seduci.
Te privesc din depărtare
Iară sufletul mă doare,
Inima-mi însângerează...
Parcă nu aş mai fi trează.
Sunt închisă-ntr-un coşmar –
Propriul meu vis amar –
Unde dragostea e o iluzie,
Iubirea e o confuzie
Chinuitoare în plămânii răniţi,
De viaţă şterpeliţi.
Un coşmar al durerii,
O luptă a plăcerii,
Un sentiment răvăşitor,
Încet tu mă omori.
Alene mă dezmorţesc din suferinţă,
Dar nu mai pot fi numită fiinţă.
M-ai secătuit de dorinţă,
Mi-ai supt orice voinţă
De a încerca să-mi revin
Din lovitura primită-n plin.
Credeam că avem sentimente,
Dar acum sunt doar regrete.
Credeam că suntem o pereche, noi doi,
Dar am aflat că eşti doar un gunoi.
Te-ai jucat cu mine
Când m-am dăruit fără reţinere
Braţelor tale călduroase
Care, pe-ascuns, erau tăioase.
M-ai rănit şi m-ai părăsit,
Dar eu te-am iubit.
Şi încă te mai iubesc,
Chiar dacă sună prostesc.
Aici aveţi doar două dintre poeziile ei, mie
mi-au plăcut foarte mult, dacă vreţi mai multe poezii scrise de ea intra-ţi aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu