1. Jurnalul
Dpdv Bella
In sfarsit,eram aici…dupa 33 ani,eram pe aleea casei in care am copilarit.Aceasta era exact cum mi-o aminteam,culoarea peretilor era alba,ramele geamurilor erau verzi,pe alocuri vopseaua fiind decojita…castanul sub umbra caruia stateam in fiecare zi de vara impreuna cu parintii mei era acum uscat.Frunzele aramii acopereau aleea acum neingrijita.Timpul si-a pus amprenta pe aceste locuri,acum uitate de toti.O lacrima mi s-a prelins pe obraz,in timp ce privirea imi zbura spre fereastra camerei mele.Am inchis ochii,valuri de amintiri ma atacau,riscand sa cad prada durerii din orice clipa.Vantul batea cu putere,lovindu-mi chipul indurerat.Cum de am permis sa se ajunga la asta?Cu pasi marunti,dar totodata hotarati,m-am inreptat spre casa care parca ma chema la ea.Cand am ajuns in fata usii,m-am oprit brusc si m-am uitat la balansoarul care zacea,parasit,pe veranda casei.Parca o vad pe mama cum ma tinea in brate si imi spunea cate o poveste,sau imi canta.Glasul ei dulce imi rasuna si acum in urechi.Mi-am facut curaj si am deschis usa.Cu un scartait puternic,aceasta s-a deschis,permitandu-mi sa vad holul neingrijit si prafuit,care altadata era ca un colt de rai.Am inaintat,cu durere in inima,si m-am dus i sufragerie.Totul era prafuit,parasit,neingrijit,pe jos am gasit o poza cu familia mea.Eram asa de fericiti cu totii.In ce clipa ne-am indepartat asa?M-am uitat,melancolica,la chipul parintilor mei,apoi am urcat la etaj.Scarile erau subrede si scartaiau…erau vechi,dar pretioase.Am ajuns in dreptul camerei mele.Am deschis usa…totul era la fel.Camera vopsita in acea culoare de roza pal,papusile frumos aranjate,patul neatins.Doar un singur lucru era in plus:un caiet cu coperti albastre pe care scria:”Povestea vietii mele”.Am recunoscut imediat scrisul caligrafic al mamei mele.Mi-am aruncat geanta intr-un colt al camerei,si m-am asezat pe pat,cu acel caiet in mana.L-am deschis timid si am inceput sa citesc…
17 iunie 1956
„ Draga jurnalule,nu mai pot suporta situatia de acasa.Mama si tata nu ma lasa sa fiu cu Jasper deoarece el este sarac.Cum sa le explic ca il iubesc?Cum sa-i fac sa inteleaga ca fara el,eu nu exist?Banuiesc ca nu este decat o singura cale sa pot fi cu el.Vom fugi amandoi,nu-mi pasa de consecinte.Tot ce stiu e ca vreau sa-l iubesc si sa ma iubeasca.”
20 iunie 1956
„Draga jurnalule,azi e ziua cea mare.Astazi voi parasi casa parintilor mei si voi fugi cu Jasper.Ziua cea mare a venit.Sunt fericita,in acelasi timp trista.Stiu ca daca plec,o parte din mine va muri,dar daca nu-l am pe el,voi muri definitiv.Jasper a venit sa ma ia cu un prieten de al nostru.Acesta ne-a ajutat sa fugim intr-un mic orasel,unde familia sa ne-a ajutat.Simt ca plutesc de fericire,cu toate ca parintii mei vor fi foarte dezamagiti.”
-Oh,mama!Nebuna ai fost dintotdeauna!Se pare ca de la tine am mostenit acest caracter!Mi-am zis,in timp ce lacrimile imi mangaiau chipul.
3 septembrie 1956
„ Draga jurnalule,astazi am avut prima cearta cu Jasper.Spune ca sunt prea copilaroasa si prea imatura pentru viata ce mi-am ales-o.Cuvintele sale ma ranesc,ma fac sa regret ca am facut asta,dar nu mai pot schimba nimic.Stiu ca parintii mei nu vor sa mai auda de mine.Nu mai am nici un sprijin.Trebuia sa ii ascult!”
10 septembrie 1956
„Draga jurnalule,saptamana asta a fost groaznica.Eu si Jasper ne-am certat mereu,ba chiar m-a si lovit.Si-a cerut scuze imediat dupa,dar nu poate sterge palma pe care mi-a dat-o.Chiar mi-e dor de vechea mea viata.”
Lacrimile curgeau siroaie,patand micul si tacutul caiet umplut de scrisul mamei mele.Am dat paginile repede,ajungand la anul 1960.
25 august 1960
„Draga jurnalule,au trecut doi ani de cand m-am maritat cu Jasper si un an de cand mica mea printesa s-a nascut.Am decis sa o cheme Isabella.Numele i se potriveste de minune.E ca un inger,ochii ciocolatii si curiosi,parul buclat si aramiu,obrajiorii grasuti si imbujorati.Ea este ingerul meu,desi Jasper nu e prea incantat de situatie.Imi spune mereu ca nu ar fi trebuit sa o pastram deoarece nu ne poate tine pe amandoua.Situatia noastra financiara e destul de grea,dar nu as renunta la Bella mea nici in ruptul capului.”
12 septembrie 1960
„Draga jurnalule,astazi Jasper a venit beat acasa si m-a lovit din nou.Mi-a spus cuvinte grele,printre care ca Bella nu e fiica lui.Mi-a reprosat ca l-am inselat,desi nu am facut asta niciodata,nici macar cu gandul.Dupa cearta pe care am avut-o,acesta a plecat furios.Un om ce parea un inger cand l-am cunoscut e acum demonul meu.Brusc,iubirea ce i-o purtam s-a scurs precum apa printre degete.Cand ne-am instrainat atat de mult?”
Nu puteam sa cred cate a indurat mama.Cum a putut tata sa se poarte asa cu ea?Cum a putut sa creada ca nu eram fiica lui?Continuam sa ma intreb,dar nu primeam nici un raspuns,absolut nimic,nici macar un indiciu cu privire la comportamentul lui.
19 septembrie 1960
„Draga jurnalule,astazi Jasper s-a intors acasa,dupa o saptamana in care nu am stiut nimic despre el.Acesta mi-a adus o sticla de vin si un buchet de flori,apoi si-a cerut iertare pentru cum s-a purtat.Am zambit,desi sufletul meu plangea.Cum puteam sa-l iert dupa ce m-a lovit?Cum mai avea pretentia sa-l iubesc?”
Orele zburau…iar stomacul meu ma anunta ca e ora mesei.Grozav,ce as gasi eu pe aici?Fiindu-mi lene sa ma duc sa cumpar ceva,am ignorat zgomotele pe care stomacul meu le facea si am dat paginile pana in anul 1971,cand tata ne-a parasit pe mine si pe mama,chiar de aniversarea mea.
25 august 1971
„Draga jurnalule,astazi e ziua fiicei mele,implineste 12 ani.E foarte fericita si abia isi asteapta tatal.Cum as putea eu sa-i spun acum ca ne-a parasit?Ca acesta a plecat cu o alta femeie?Ce inima de monstru as avea?Timpul trece,iar fata micutei mele Bella e tot mai trista.Mereu ma intreaba de Jasper.Inainte sa-i pot explica,am primit o scrisoare de la acesta in care imi spunea sa nu-l mai caur niciodata caci el nu are nevoie de doua tarfe la usa lui.Cum a putut sa-si jigneasca propria fiica?”
Lacrimile sarate imi curgeau pe obraji,parca traiam si acum acel moment cand mama a desfacut scrisoarea,apoi a lesinat.Eu i-am smuls biletul din mana si am inceput sa tip.M-am tavalit de jos de durere,iar mica mea rochita violet era patata de lacrimi.Strigam intr-una dupa tata,voiam sa fie un cosmar,dar asta era realitatea mea.Tatal meu niciodata nu m-a dorit.Au urmat,apoi,zile de cosmar.Mama cazuse intr-o depresie,rupsese contactul cu realitatea.Nu mai cunostea pe nimeni,privirea ii era goala,nu vorbea.Si singura care a fost langa ea am fost eu.Bunicii mei,adica parintii ei,nu voiau sa stie de ea…sau de mine.Mi-am scuturat capul si am continuat sa dau paginile pana la anul 1977,cand m-am certat pentru prima oara cu mama…o cearta pe care acum o regret.
8 noiembrie 1977
„Draga jurnalule,astazi m-am certat pentru prima data cu fiica mea.Vrea sa plece cu un tanar,Edward,deoarece il iubeste.Imi spune ca nu poate sta departe de el.Eu nu ii pot permite asa ceva.Nu vreau sa pateasca asa cum am patit eu.Vreau ca ea sa aiba un viitor mai bun,dar aceasta insista ca Edward nu e ca tatal ei.Stiu ca nu ar trebui sa aiba incredera,dar dragostea a orbit-o.Cearta pe care am avut-o a fost destul de puternica,ne-am spus cuvinte dureroase.Aceasta s-a infuriat si a plecat fara sa priveasca in urma.Inima mea e acum zdrobita.A doua persoana importanta pentru mine care ma paraseste…”
De ce am plecat fara sa-mi pese?De ce am lasat-o asa?E adevarat ca dragostea te orbeste!Am continuat sa dau paginile,pana cand am gasit una pe care scria cu rosu: „Nu am pentru cine!”
30 februarie 1985
„Draga jurnalule,asta e ultima data cand esti nevoit sa ma asculti.Eu nu mai am pentru cine sa traiesc,nu mai am cu cine sa stau.Sunt singura,viata imi e trista,sunt doar o femei abandonata.M-am hotarat ca e timpul sa plec din lumea aceasta.M-am gandit foarte bine la acest lucru.Pur si simplu,eu am murit cand Bella mea a plecat acum 8 ani.De atunci nu mai stiu absolut nimic despre ea.Cu lacrimi in ochi,am luat sticluta cu otrava ce se afla langa mine si am baut-o pana la ultima picatura.Fiica mea,daca vreodata mai vii pe aici,sa stii ca te iubesc si ca te-am iertat pentru ca ai plecat asa.Adio,lume!”
Mama s-a sinucis,lasand totul in urma.S-a sinucis si asta numai din vina mea.Ma simteam vinovata.O rana se deschidea in sufletul meu.Am reusit sa distrug totul,absolut tot.Se pare ca o simpla greseala iti poate fi fatala…
2. Soul Mates
Povestea se axeaza pe viata a doi frati... Doi frati puternici, frumosi siii... nemuritori. Da! A-ti ghicit! Doi frati vampiri: Adam si Michael. Puteri supranaturale? Desigur! In primul rand pot sa se catere la inaltimi foarte mari, pot sa vada viitorul (Adam) si trecutul (Michael), privind o poza a unei persoane. Din pacate -pentru ei- puteau "vedea" o singura data, pana cand erau intrerupti de cineva. Daca erau intrerupti, nu mai puteau vedea nimic... niciodata. Si in plus, viitorul era limitat de anumiti factori -supranaturali sau nu.Era o zi.. obisnuita. inafara faptului ca era duminica, si afara era intunecat, nimic special. Cei doi frati, erau in living, si se uitau pe niste reviste. Casa lor era undeva, la periferie, fosnetul frunzelor din padure calmand atmosfera. Pagina cu pagina, vedeau trecutul.. viitorul, fiecarei persoane. In ambele reviste, erau doua articole despre surorile McQueen, Cassie si Brianna McQueen. Doua fete, superbe.. modele, au fost in lumina reflectoarelor de mici. Baietii s-au oprit din citit, si au inceput sa se uite atent la poze. Michael, le-a vazut trecutul.. Brianna fusese prima nascuta. Si.. la o diferenta de numai un an, s-a nascut si Cassie. Fetele au crescut intr-o atmosfera nu foarte prielnica. Copilaria lor fusese un chin. Tatal lor, un mare om de afaceri, nu venea cu noptile acasa, si cand venea, era beat si miroasea a tutun. Isi batea nevasta, dar fetele.. erau lumina ochilor sai. Pe cealalta parte, mama lor era geloasa. Nu suporta sa fie batuta, si facuta de ras in fata copiilor sai. Le punea la munci casnice, le batea.. dar totusi, ele au reusit sa scape de chinuri, si au plecat pe drumul lor. Si-au luat inima in dinti, au terminat liceul de Arta, Brianna la sectia de arta plastica, iar Cassie la muzica. Au avut norocul de a da peste un tip, impresar.. s-au imprietenit, el le-a sugerat ideea, ele au zambit si au batut palma. Si-au indeplinit multe vise, au ajuns departe.. dar ceva in suflet le macina.. Iubirea isi pusese amprenta si pe ele. Doi baieti, fusesera speciali.. pentru ele.. dar din pacate, soarta mai desparte si drumuri. Cei doi baieti, se imprietenisera prin intermediul fetelor, si cum amandoi aveau talent muzical, s-au hotarat sa formeze o trupa.. au avut succes, au plecat in America.. si dusi au fost. Inimile fetelor sunt inca distruse. Nu au m-ai putut fi "lipite" de nimeni,... atunci, s-au simtit iubite.. dar acum, de ceilalti, erau doar.. folosite. In acelasi timp Adam.. vazuse viitorul..Ce vazuse? Un viitor foarte urat... Multe chestii urate care sa le faca viata prea grea. Moartea parintilor... un stupid accident de masina. Apoi afla ca ele sunt defapt infiate si ca parintii lor sunt niste infractori. Lucruri dinastea. Si in plus... Nu se vede nimeni care sa le ajute. Telefonul lui Adam a inceput sa sune si amandoi au fost deconectati de la trecutul si viitorul fetelor.
-E Jesica! a zis Adam dezgustat. -Fetele astea ne vor chinuii restul existentei noastre? a zis el dandu-si ochii peste cap. A aruncat telefonul pe pat.
-Tu vedeai viitoru, nu? a spus Michael razand. -Apropo.. fetele astea au un trecut asa de.. oribil. La tine, cum a fost? a spus Michael uitandu-se la poza din revista.
-Groaznic! a zis el plecand capul. -Si sunt asa de frumoase... si de.. de... pure... si... vreau sa le cunosc! a zis el hotarat, privind fotografia celei mai mari.. Brianna.
-Uite.. in seara asta au prezentare, la casa aia noua de moda. Incepe la sase... a spus Michael zambind spre fratele lui. Mitul care spune ca vampirii se ard la soare, la ei nu se aplica. Se duceau si la plaja, chiar. Nici o retinere in fata soarelui. Adam a stat, s-a gandit... Era cinci... Si vroia sa le cunoasca! Neaparat.
-Mergem! a zis el zambind. -Hai sa ne imbracam repede! Ei locuiau in Los Angeles
-Gata! Locuri in fata! a spus el zambind. Adam si-a dat ochii peste cap.
-Super auz? a spus el aratand spre ureche.
-Ahhh.. da, scuze. a spus el zambind.
Dupa 20 de minute erau la locurile lor si asteptau sa inceapa spectacolul. Dupa inca maxim 5 minute, fetele au inceput sa defileze pe podium. Si-au facut aparitia si cele doua surori, inconjurate de aplauze. Dupa ce spectacolul s-a terminat, cei doi frati au reusit sa se strecoare pana la lojele fotomodelelor. Erau in fata unei usi pe care scria mare "VIP" .... Au ciocanit usor la usa.. Fetele au strans repede cateva haine, si s-au dus dupa paravan. -Intra! s-au auzit vocile fetelor. Baietii au intrat zambind, dar s-au oprit cand nu au vazut pe nimeni in camera.
-Cine e? s-a auzit vocea inceata a lui Cassie, intrebarea fiind pt sora ei.
-Umm.. niste baieti? a spus Michael incet.
-Baietii, cu.. pizza! a spus Adam, a fugit a luat o pizza si s-a intros. Michael i-a zambit.
-Nu am comandat... a inceput Brianna, dar s-a oprit vazand acele zeitati in fata ei. -Ba am comandat! Eu sunt Brianna! a zis ea zambind, apropiindu-se de cei doi cu mana intinsa.
-Eu sunt Adam, iar el e fratele meu Michael! a zis Adam prinzand mana intr-a lui, nici mitul cu pielea rece nu se aplica la ei. Cassie a iesit din spatele paravanului, si s-a dus langa sora ei.
-Cine sunt ei? a spus ea la urechea surorii sale.
-Ei sunt.... Adam si.... Michael! a zis Brianna zambind. Cassie a facut cunostiinta cu ei si s-a asezat pe canapea. -Si... cu ce ocazie pe aici? Ca imi imaginez ca nu a-ti adus pizza fara sa comandam! a continuat sora mai mare, invitandu-i sa se aseze.
Adam si Michael si-au zambit. -Am vrut sa va cunoastem.. aveti ceva impotriva? a spus Michael zambind. Inima lui Cassie a luat-o la galop, iar Michael a simtit..
-Nu.. doar ca e... ciudat.. si.. noi nu prea primim baieti aici. A zis Brianna. Ea era capul.. ea era sefa.. au mai stat la discutii, iar la un moment dat, baietii le-au invitat la un film. Fetele nici nu au acceptat, nici nu au refuzat. A ramas ca se vor gandi si i vor suna. Baietii au plecat, lasandu-le singure. Fetele au ramas pe canapea. Cassie s-a intors spre sora ei.
-Is asa de frumosi.. tipu` ala Michael.. vaai.. te rog, zi-mi ca iesim cu ei! a spus ea rugandu-se de sora ei..desi simtea ca nu e ceva in regula cu ei.. inima ei batuse din nou. Dupa atata timp, nu vroia sa rateze aceasta ocazie.
-Cassie.. stiu! Sunt.. ihi! Adorabili.. dar.. oare e bine? Daca va fi ca.. atunci? a soptit Brianna. Cassie i-a luat mana.
-Merita sa incercam, nu? Poate ei.. sunt altfel. Poate ca nu o sa fie ca Josh si Drake.. dar.. poate o sa zambim si noi. Nu crezi ca e cazul sa o luam de la capat?
-Si daca nu? Daca sunt la fel, sau poate mai rau? a soptit Brianna. Intr-un final a cedat, au iesit cu baietii, s-au distrat.. au uitat pentru putin timp problemele ce le inconjurau.
Baietii le-au condus acasa.. -Vreti sa.. intrati? a spus Cassie zambind, din usa. Brianna s-a uitat putin urat la ea, dar au asteptat reactia baietilor.
-Um.. desigur, si asa pe acasa nu avem ce face. Au spus ei zambind. Au intrat in casa, fetele s-au dus sa se schimbe, si sa faca un ceai.
-Povestiti-ne despre voi! a zis Brianna in timp ce punea ceai in cesti. Il privea pe Adam pe furis.. inima-i batea destul de tare, iar cei doi frati o simteau.
-Incep sa ne placa! a zis Michael atat de jos incat fetele nu l-a putut auzi. Telefonul Briannei a inceput sa sune. A raspuns, a ascultat cateva minute, a scapat telefonul pe jos, plangand in hohote.
Cassie s-a ridicat de pe canapea si s-a dus la sora ei. -B, ce s-a intamplat? a spus ea luand-o de umeri. Baietii auzisera tot.
-Asa de repede? a soptit Adam uimit.
-Mama.. tata.. accident.. a spus Brianna printre lacrimi. Cassie a luat telefonul, si a vorbit cu un agent de politie.Adam, o luase pe Brianna in brate si incerca sa o calmeze. Cassie a inchis telefonul, s-a ridicat si l-a dus in bucatarie. De ce acum? Cand simteau ca va fi bine.. ca, vor zambi? De ce?
Michael a venit in spatele ei si a luat o in brate.
-O sa fie bine! O sa vezi! a soptit el la urechea ei.
-Ne-au chemat sa identificam cadavrele! a soptit Cassie, uitandu-se la el cu lacrimile déjà prezente in ochii ei.
A intors-o cu fata la el. -Promit sa fim aici.. cat o sa aveti nevoie. O sa fim langa voi, bine? a spus el stergandu-i lacrimile.
Cassie a dat din cap si l-a strans in brate.
***
Zilele au trecut, inmormantarea a trecut.. fetele erau terminate.. s-au apropiat uni de ceilalti, pana cand au ajuns sa fie impreuna.Baietii erau in Rai. Fiecare zambet, suras, orice, faceau pentru fete, simteau cum se intregesc. Vedeau in ochii lor iubire.. si fericire. Si totusi, se gandeau ce or sa faca in legatura cu secretul? Nu vroiau sa le piarda.. nu asa cum ele si-au pierdut parintii.. dintr-un banal accident..
***
Intr-o noapte, toata lumea dormea, bineinteles, cei care nu erau vampiri. La un moment dat, Brianna a inceput sa se agite, sa tipe, sa dea din maini si din picioare.
Adam, s-a dus imediat langa ea, si a trezit-o. -Scumpo! Heei! Trezeste-te.. nu s-a intamplat nimic.. a spus el tinand-o in brate. Usa s-a trantit, si pe ea au intrat Cassie si Michael..
-Ce s-a intamplat? a spus Cassie punandu-se pe pat.
Brianna s a trezit dintr-o data, speriata de lumea din jur.
-Am visat ca parintii nostri sunt criminali! Sunt in inchisoare..
Adam si Michael se uitau unul la celalalt, neintelegand nimic. De ce totul se intampla asa repede?
-Linisteste-te! A fost doar un vis! a zis Adam mangaind-o si sarutandu-o.
Zilele treceau, poate prea repede.. toata lumea era fericita.. se intelegeau minunat.. se iubeau, dar Brianna a inceput sa faca cercetari cu privire la parintii ei.
Usor, usor.. zilele treceau, adevarul se dezvaluia.. fetele au aflat defapt ca sunt infiate. A durut, dar baietii le-au sprijinit. Cassie incepea sa aiba suspiciuni.
***
Era in bratele lui Michael, in pat. A tras aer in piept si s-a intors spre el. -Uite.. vreau sa vorbim despre ceva.Michael a dat din cap, asteptand. -Serios! a spus ea uitandu-se atent la el. -De ce nu.. dormi noaptea? a soptit ea ultimul cuvant.
-Ba da, dorm! a zis el incet, dar nu o pacalea. Intr-un final a trebut sa ii spuna adevarul. Cassie a ramas surprinsa, dar se indragostise prea tare de el. A promis ca nu va spune nici macar surorii ei. Ii pusese o multime de intrebari, la care Michael ii raspunse cu rabdare. Adam, din camera cealalta auzea tot..
Adam inca se gandea.. Michael facuse pasul prea repede.. se lasase condus de ea.. dar el? Ar fi putut sa-i reziste iubitei lui? Si totusi.. daca aveau de gand sa-si petreaca eternitatea cu ele... ar fi trebuit sa le spuna.. inca erau dubii. O saptamana a trecut.. doua.. trei.. o luna. Cassie afla din ce in ce mai multe, despre aceasta noua lume, era fascinata... Adam ar fi vrut sa vorbeasca cu Michael.. nu trebuia sa faca asta!
***
Fetele au plecat intr-o zi in parc, iar baietii au ramas in casa. -De ce nu ii spui si lui Bri, ce se intampla?Chiar crezi ca e asa de proasta? a spus Michael trantindu-se pe canapea.
-Imi e frica. Pentru prima data imi e frica.. daca o sa ma respinga? Ce fac? a zis Adam incet..
-Sti la ce ma gandeam? Daca le-am cere in casatorie?
Fetele erau pe strada. Au vrut sa treaca strada, dar atunci a venit o masina cu viteza si le a lovit din plin, omorandu-le pe loc. O salvare a venit imediat, le-a luat si s-au dus spital. Baietii au zambit, si au iesit din casa. Dar.. au fost intampinati de fostele lor prietene, Cherrie si Jessica.
-Ce faceti scumpilor? au spus ele la unison, si i-au bagat in casa.
-Ce cautati aici? a zis Adam serios.
-Iubire.. am venit sa va vedem. Scuze.. doar ca vacanta ni s-a prelungit cu.. mult. a spus Cherrie, zambind draceste.
-Cherrie! Doamne! De cate milioane de ori sa va zicem ca NU SUNTEM IMPREUNA? DE CATE ORI? a zis Adam nervos.
Din pacate pentru Brianna si Cassie a fost prea tarziu... Lovitura a fost mortala. Medicii au gasit telefonul lui Cassie, si l-au sunat pe "Iubirea mea"...
Telefonul lui Michael a inceput sa sune. S-a dus in camera sa si a lui Cassie.. pe ecran era poza lor.
-Da` iubire? a spus el zambind.
-Buna ziua. Sunt doctor Phil. Puteti veni la spital sa identificati doua ... persoane? a spus doctorul. Stia ca trebuia sa spuna cadavre.. dar nu ar fi vrut... Michael a inghitit in sec.
- In cinci minute sunt acolo! a spus el a inchis telefonul, l-a aruncat in perete. S-a dus in fata lui Cherrie.
-VOI! a tipat el, zdruncinand peretii casei. -Voi a-ti facut asta! O sa regretati! a spus el luand-o de gat, si lovind-o de perete.
Jesica a inceput sa rada. Adam se uita, fara sa inteleaga nimic.
-Ce a-ti facut? Ce s-a intamplat? a zis el serios prinzandu-o pe Jesica de par.
-Acum, putem fii impreuna! Si sa stii ca nu doare.. a spus Jessica zambind, si aratand spre parul ei.
-Fetitele voastre sunt pa, acum! a spus Cherrie putin mai tare, zambind spre prietena ei.
-CE? a tipat Adam trantindu-o de peretele casei, lasand o gaura in perete.
-Vroiam sa avem putina intimitate, cu voi! a spus Cherrie. Michael i-a dat drumul.
-Stii ceva? EU nu stau sa-mi pierd timpul cu unele ca voi.. a plecat spre spital.. trebuia sa o m-ai vada o data. Pentru toata eternitatea lui.
Adam a alergat dupa el... au ajuns la spital in 2 minute... Inca sperau sa nu fie ele, sau... sa poata sa le salveze...
Din pacate, planurile le-au fost ruinate... de camera in care au intrat si le-au gasit... erau... desfigurate... nu mai erau ele... fotomodelele celebre... erau... ca niste.. papusi vechi, rupte! Pur si simplu. Adam a cazut in genunchi, i-a luat mana si a inceput sa o mangaie.
-De ce nu am putut sa-ti spun? De ce nu am putut sa te cer de sotie? De ce nu am putut sa te transform?
-De ce nu am putut sa-ti spun? De ce nu am putut sa te cer de sotie? De ce nu am putut sa te transform?
Baietii au stat langa patul fetelor 2 zile, pana ce doctorii au spus ca nu le m-ai pot tine in spital, alaturi de scuzele de rigoare. Baietii au inteles, desi in ei nu puteau accepta ca avea sa urmeze o.. inmormantare. De ce au facut prostia sa le lase? Stiau ca la orice pas exista sansa de a muri. Inmormantarea a venit dupa cinci zile de la accident. A fost simpla.. si cu toate astea, a durut, si inca cum. Daca ar mai fi avut lacrimi, ar fi plans. In acel moment si-ar fi dorit amandoi sa planga.
***
Au continuat sa mearga la mormantul lor.. cu flori, si cu inimile frante. Au luat doua inele, si le-au pus pe morminte. Au incercat sa zambeasca imaginandu-si chipurile lor radiind, si poate.. spunand DA.. mai apoi in rochii albe.. si viata stand in fata lor. Dar totusi.. zambetul era amar.
Era prima data cand ei vroiau sa moara.. sa mearga dupa ele. Doua picaturi de apa au curs... una pe buzele lui Adam si una pe buzele lui Michael.
-Cred ca a fost un da! a zis Adam privind mormantul Briannei.
-Cred ca a fost un da! a zis Adam privind mormantul Briannei.
3. Farsa pe ritm de salsa
Patru prieteni vor sa se razbune pe cineva care le-a facut o farsa .Oare din frasa lor “inofensiva “ ce va iesi?
PERSPECTIVA NECUOSCUT
-Asa deci Belusca pot spune ca razbunarea este dulce !Dar si pentru voi nu?am intrebat uitandu-ma la ceilati care ma ajutau sa caram patul.
-Emmet ai grija sa nu o trezesti!a spus furioasa .
-Da , PROSTULE o sa ne strici planul.A tipat cealalata.
-Baieti…sunteti singuri ca nu ne va omora?intreaba fricosul .
Deci pot sa zic ca el e cel mai fricos din toti ,insa la ce i-a facut ar trebui sa fie mai curajos, ce doar ca e baiat .Dar o sa vada ca nu e bine ca s-a pus cu noi patru .Cand se va trezi maine dimineata o sa fie superb si cand te gandesti ca noi suntem doar la cativa metrii departare ascunsi ca sa putem urmari totul…
PERSPECTIVA BELEI
Vai frate de ce am nisip in gura?Am deschis incet ochii si am vrut sa-mi dau parul din ochii cand se aude un strigat de pescarus.Firar cred ca am lasat geamul deschis si de asta e asa de frig.Cand incercam sa ma ridic din pat am simtit ca ceva mi-a aterizat in cap.
Am intins mana si am pipait parul pana am dat de o chestie lipicioasa.Si cand m-a uitat la mana mea era…
-Yach gainat de pasare!Pescarus idiot!Tipam eu in timp ce statem in picioare pe pat….dar stai de cand vad cerul din pat, si de cand aud mare din camera de la mine.
Am coborat din pat si am simtit nisipul intre degete…Stai sunt nebuna de cand simt nisipul in camera mea.M-am uitat disperata in stanga si dreapta si pot sa zic..defapt sa zbier ca :
-SUNT CU PATUL IN MIJLOCUL PLAJEI!EMMET CULLEN, JASPER SI ROSALIE HALE SI ALICE GREEN SUNTETI MORTI!!
PERSPECTIVA LUI EDWARD
Am ajuns pe plaja unde pot sa ma laud lucrez ca salvamar.Este cel mai tare job pe care l-am vazut in viata mea vad numai gagici in bikini si sutiene minuscule in fiecare zi si cateodata (adica ft des ) le si ating pentru ca ele “se ineaca “ numai ca nu se prind ca se prefac ca nu stiu sa inoate tocmai la mal .Dar in fine eu nu ma supar.
Numai ca meseria mea nu e tot timpul asa de mijto, trebuie sa ma scol dis de dimineata si sa mai aranjez si sezlongurile pe langa.Iar ieri am vrut sa salvez pe cineva si ala m-a luat la bataie crezand ca vroia sa-l jefuiesc sau ceva de genul asta.Doamne ce nebun!Ca tot vorbeam de nebunii, uite una cu batul in mijlocul plajei care zbiara.
M-am apropiat mai mult ca sa pot sa observ mai bine, era o fata cu parul brunet insa in soare avea nuante roscate, era slabuta si rosie la fata ceea ce cred ca era de la nervii la cum zbiera.M-am apropiat si mai tare si am putut sa aud ce urla:
-SUNT CU PATUL IN MIJLOCUL PLAJEI!aaa deci ii s-a facut o farsa si mai tare.Saraca dar oare le-o fii facut si ea ceva?
-EMMET CULLEN, JASPER SI ROSALIE HALE SI ALICE GREEN SUNTETI MORTI!Wow deci cred ca ei i-au fact farsa, vai ce mintii diaboloice as vrea sa-i cunosc si eu , cred ca m-as distra de minune.
M-am apropiat mai tare si ea m-a observat si se uita la mine speriata.
-Ce cauti aici?ma intreba ea nervoasa.
-Cum adica ce caut aici? In primul rand este plaja publica si in al doilea aici lucrez.Dar tu apropo ce cauti cu patul pe plaja si mai esti imbracata si cu pijamalele astea “sexi” cu Little Poney?atunci ea a inrosit si s-a mai calmat putin.
-Pai prietenii mei care se pare ca aveau chef de glume m-au adormit si m-au adus cu patul pe plaja , ce glume idioateau mai avut si ei in program.A spus ea suparata si apoi s-a intins pe pat.
-Dar poate si tu le-ai facut ceva…am spus eu ganditor.
-Nu cred….sau cel putin nu-mi aduc aminte ceva.
Cum frate sa nu-ti aduci aminte daca ai facut ceva rau cuiva?In fine deabia astept sa vina seara pentru ca eu si fratimiu care sunt cei mai tari dam o petrecere la piscina.Bineinteles ca habaram pe cine a invitat cap sec ala dar sper ca vor fii si niste puicute bune.Insa viata mea este periculoasa si oricat as vrea sa o invite si pe ea la petrecere nu prea vreau sa pateasca ceva…Stai tocmai am spus ca nu vreau sa pateasca ,dar nici nu o cunosc de ce mi-ar pasa de ea.
Ea a plecat si a aranjat cu niste muschiulosi fara creier sa-i mute patul inapoi in camera ei.Cred ca va iesi razboi cand o sa se intalneasca cu cei care i-au facut asta.
Serviciul a fost linistitor ca deobicei si din norocul meu nu am mai nimerit niciun sarit de pe fix.Insa nici-o puicuta din pacate.Ultimile trei ore au trecut cu incetinitoru si parca nu mai venea o data petrecerea ai
Dar intr-un final ma aflam arnajat si alaturi de fratele meu primeam invitatii.
PERSPECTIVA BELEI
Cred ca eram rosie de nervii cand am ajuns acasa.Pe strada oamenii pe langa care treceam se uitau speriati la mine si intr-un tarziu mi-am dat seama ca injuram cu voce tare.Saracii oamenii, cred ca mai aveau putin si sunau la spitalul 9 ca sa se elibereze un pat pentru mine.
Cand am ajuns in sufragerie toti patru erau pe canapea zambind nici nu stiau ce-i asteapta.Eu eram plina de nisip si ei stateau la trancaneala pe canapea, asa deci?
-Deci…am inceput eu plina de nervii.
-Pai…au continuat.
-Poate…nu..si am strans din dinti.
-Asa ..da…bine astai deja ma enerveaza.De ce nu pot fii seriosi macar o data in viata lor.Emmet era deja rosu la fata.Fratele meu ei m-au lasat pe plaja si in loc sa-si cera scuze ei rad, ce oameni doamne mi-ai dat aproape!
-Deci gata cu glumele.Cum ati putut sa ma lasati cu patul pe plaja?m-a rastit la ei.De fapta cum v-ati putut gandi sa faceti asta ?
-Sa stii ca nu noi am venit cu idea ci Emmet si el cum nu prea gandeste nu poti spune ca ne-am gandit la asta deci cu alte cuvinte am scapat.
-Alice sa stii ca de data asta nu-ti merge cu glumele deci sa nu te misti de pe canapea pana nu-ti ceri scuze, la fel ca toti.Deci puteti sa incepeti.
-Eu nu o sa-mi cer scuze pentru ca si tu ne-ai facut farse la toti deci ti-o meritai , acum sunte chit.Vai ce tare inseamna ca daca am nevoie la toaleta fac pe canapeaua ta?
-Emmet daca iti mai trece asa ceva prin cap te pocnec.A zbierat Rosalie la “glumetul “ de Emmet.Dar are dreptate nici eu nu o sa-mi cer scuze a continuat Rose.
-Da nici eu nu sunt fraiera si nu o sa-mi cer scuze.A spus o foarte serioasa Alice.Wow poate sa fie serioasa.
-Eu…incepu Jasper balbait.
-Jasper! au tipat ceilati trei.
-Bine ok ok, nici eu nu-mi ceri scuze pentru ca nu meriti la ce mi-ai facut tu asta este un fleac.
Am ramas cu gura cascata, de fapt toti am ramas cu gura cascata.Jasper a tipat la mine si mai avea putin si ma injura .Bravo lui!
-Bravo bro!si apoi Emmet si Jasper au batut palma.
Apoi toti am stat nemiscati si ne uitam unii la altii incruntati ,eu asteptam ca ei sa-si ceara scuze si ei asteptau probabil ca eu sa-mi cer scuze, dar asta nu se va intampla.Dupa cinci minute in care ne-am uitat unii la altii Emmet a sarit deodata de pe canapea:
-Bine…gata este deja prea plictisitor imi cer scuze, in regula?Noi ne uitam mirati la el.SCUZEE!Ai auzit?a continuat disperat cand a vezut ca nimeni nu a facut nici o miscare.
Si apoi am inceput toti sa radem si Emmet se uitam nedumerit la noi pana a inceput sa rada si el in hohote.Apoi am inceput o bateie nebuna cu pernele si acum stateam toti 5 lesinati pe patul meu , care acum se afla unde ii era locul adica in camera mea.
-Si deci ce facem in seara asta?am intrebat eu plictisita.
-Am auzit ca fratii Black fac petrecere la piscina.
-Super si suntem invitati?
-Nu eram pana cand Rosalie nu s-a ocupat de asta.
Cum adica Rosalie “S-a ocupat” de asta?De fapt nici nu vreau sa stiu mai ales ca o cunosc bine pe ea si cam stiu de ce e in stare pentru o petrecere.Dar cu ce ma imbrac ca nu am nimic nou?Auleu trebuie sa mergem la cumparaturi….cu ALICE, pentru ca ea deja sarise de pe pat si stiam ce va spune.
-Trebuie sa mergem la cumparaturi!Nici una dintre voi nu aveti haine noi si la fel si voi baieti.
Si incepe cosmarul!Mai intai a inceput cu baietii care nu prea mai vroiau la petrecere.Am petrecut 2 ore sa cautam haine pentru ei, inca 3 ca sa cautam haine pentru noi si plus 2 ore pentru ca Alice si-a dat seama ca nu avem nici pantofii.Ca intr-un final sa fim inapoi in casa mea draguta in care toti petreceam cel mai mult timp.
-Gata , deci baietii va duceti sa va pregatiti si fetele repejor in camera Belei sa ne pergatim si noi!Hai, hai hai repede repede repede!
Vai frate sa se duca sa se faca general ca noi aici nu suntem in armata daca nu as cunoste-o si pe ea cum o stiu pe Rosalie as merge incet dar acum mai am putin si zbor pe scari pana la mine in camera.
Peste inca doua ore eram toti gata de petrecere la care se pare, minune, ca vom ajunge la timp.WOW i-a luat doar doua ore lui Alice sa se pergateasca , dar ce zi este azi?Doar daca …il place pe unul dintre fratii.Lasa ca am eu timp sa o interoghez mai tarziu.
Eu m-am imbracat cu o rochie roz pal cu multe floricele mici si cu o banda alba grosa sub sani , fara bretele .Parul mi l-am lasat pe spate si m-am dat cu putin gloss , rimel si creion.Apoi m-am incaltat cu o pereche de pantofii negrii cu platforma.
Alice s-a imbracat cu o rochie scurta si mulata , ca altfel nu se putea, neagra si s-a incaltat cu o pereche de pantofii colorati tot cu platforma.Parul si l-a lasat pe spate si s-a dat pe puze cu un ruj roz si la ochii doar cu rimel.
Rosalie cred ca o sa fac ravagii la petrecere, noroc ca-l avem pe matahala de Emmet ca s-o apere ca altfel vai si-amar de capul ei.Avea o rochita maro care ii pica ca turnat deasupra pielei ei bronzate si niste brtatri aurii subtiri.Parul il avea lasat pe spate si era data doar cu gloss si rimel.
Baietii s-au imbracat si ei bineinteles ca cu mult inaintea noastra , dar aveam dreptul pentru ca suntem fete pana la urma.Jasper era imbracat intr-o camasa roz pal desfacuta la cativa nasturi si o pereche de blugi grii.Iar Emmet care s-a certat cu Rosalie ca el vroia sa mearga in trening era imbracat cu o camasa alba desfacuta de tot deoarece pe dedesupt avea un tricou cu un animalut amuzant, o pereche de blugi negrii si skateri, care aratau cu siguranta ca era tot Emmet al nostru.
La petrecere erau o gramada de oamenii si la intrare erau doi baietii.Cred ca erau fratii Black.Cand am ajuns la intrare l-am recunoscut pe salvamar.
-Buna eu sunt James iar el este fratele meu Edward.Bun venit la petrecere!Intrati!
Asa am si facut.Edward , acum am aflat cum il cheama, se uita ciudat mine.Ce i-am facut ?Iar Rosalie i-a facur cu ochiul lui James si cred ca am aflat cum de am fost si noi invitati la petrecere.
Am ajuns la piscina si eu imediat m-am dus la bar.Am cerut un cokatil si m-am rugat sa nu vina niciun macho gay ca sa se puna in vorba cu mine pentru ca eu chiar nu aveam dipozitia necesara pentru asta.M-am saturat de lingusitori.
Dar ce aveam eu norocul asta.Nici nu am apucat sa iau doua guri din bautura si a aparut unul:
-Buna papusa! Dansezi?
-Nu ,papusel! Insa nu s-a lasat si chiar vroia sa ma calce pe nervi.
-Ooo suparata papusica?Dar ce ai patit?
Atunci m-am saturat s-al mai ascult si am plecat de langa el.Dar cred ca era dresat bine pentru ca m-a urmarit pana cand m-am oprit langa piscina.El a venit incet langa mine si si-a pus mainile pe mine.Yach!
-Vrei un masaj?
-Nu!Si atunci m-am smucit dar am uitat ca sunt pe marginea piscinii si am atrerizat in cateva milisecunde in ea.Firar de ce trebuie sa am eu norocul asta?
Macar ala a plecat si eu acum inotam pana la scara.Cand s-a urc pe ultima treapta sa ies din piscina o mana statea intinsa sa ma ridice.Am apucat mana si cand eram afara din piscina am ridicat privirea sa vad cine era.
Era Edward dar cum de m-a vazut?
-Ai patit ceva?Te doare ceva?a intrebat el ingrijorat.
-Nu, nu am patit nimic .Insa daca il mai vad pe ala o sa-l imping eu in piscina.
-Asta se poate rezolva dar dupaia o sa mergem in casa sa te usuci , pentru ca nu vreau sa racesti.
-Of..bine bine tati…
Zis si facut l-am vazut pe ala si m-am dus la el, ala s-a mirat cand m-a vazut dar tot a picat in capcana.A venit cu mine cica sa dansam si ne apropriam incet de piscina insa si eu ma apropiam incet de el ,iar babalaul a crezut ca vreau sa-l sarut si a inchis ochii iar atunci eu l-am impis cu putere si fraierul a cazut in piscina.
Apoi ca sa-l enervez mai tare cand a iesit la suprafata Edward a venit repede si cica il ajuta sa se ridice din piscina, numai ca accidental i-a alunecat mana si el a cazut la loc.Iar dupa aceea Edward a venit la mine m-a luat de talie si ne-am intors si i-am zambit victorios retardatului din piscina caruia i-a cazut fata cand ne-a vazut impreuna.
Bineinteles ca era doar teatru dar el nu avea de unde sa stie asta.Si apoi cum i-am promis lui Edward am mers in casa.Am stat impreuna si ne-am uitat la Tv la o comedie foarte tare se numeste The hangover.
Am ras cu lacrimii si apoi ne-am uitat pe geam si nu am mai vazut pe nimeni, decat pe James, Alice, Jasper, Rosalie si Emmet care cred ca ne cautau pe noi.Intr-un final s-au decis sa intre si ei in casa si au ramas cu gura cascata cand ne-au vazut pe amadoi pe canapea.
Frate dar ce e atat de nemaintatalnit cand vezi doi oamenii pe canapea care se uita la un film, doar nu eram drezbacati sau mai stiu eu cum…
-De ce ati ramas asa uimiti?am intrebat eu nervoasa de acum.
-Pai… voi ati fost in casa tot acest timp?
-Da pentru ca Bela din cauza unui idiot a cazut in piscina si era fleasca, iar eu nu am vrut ca sa raceasca asa ca am venit amadoi in casa, probleme?
-Nu , dar acum ce facem?intreba Alice topiand.
-Ce ziceti de un adevar si provocare?a venit James cu idea.
-Bine!am strigat toti.
De ce simt ca o sa regret asta nu am nici o idee dar presimnt ca o sa aflu curand.
-Bine eu intreb.Deci Emmet ce alegi?
-Provocare , normal dar nu sunt un fatalau.
-Ok , tu ai vrut-o.Te provoc sa ne povestesti cum te-ai simtit cand ai vazut cum Rose se dadea la mine ca sa va invit la petrecere.Si da stiu ca ati facut-o special.
-Sa stii ca nu am venit eu cu idea….bine bine recunosc eu am fost cu idea dar nu am zis ca Rose sa faca asta!Si mai aveam putin si veneam si te luam de gat cand am vazut asta, ardeam de furie .Eram gelos pentru ca o iubesc pe Rose!
Si apoi amadoi s-au sarutat.Wow ce declaratie de dragoste!
-Wow.In fine, ce alegi Edward?
-Provocare.
-Spune-ne care e cel mai mare secret al tau.a spus James zambind.
Edward s-a uitat cu coada ochiului la mine si apoi se uita la degetele lui si pot sa jur ca era rosu la fata.
-Pai….iau lectii de salsa.
-Ce tare si eu.Am spus de odata si apoi s-au uitat toti la mine.Upsi…
-Deci…Bela ce alegi?
-Provocare, desi stiu ca am sa regret asta.
-Atunci arata-ne un dans cu Edward.
-Firar.am murmurat pe sub mustati.
-La naiba !A soptit Edward.
Am dat drumul la muzica si am inceput sa dansa.Edward dansa atat de bine si parca picioarele nostre erau sincronizate, se miscau perfect.Cand melodia s-a terminat el s-a apropiat de mine si mi-a soptit:
-Te iubesc in pasi de salsa.Si a zambit.
-Si eu!
Apoi ne-am sarutat si a fost cel mai frumos sarut.Simteam mici furnicaturi din cap pana la picioare si era fantastic.Apoi cand ne-am despartit pentru a respira ceilalti au inceput sa aplaude.
4. What a date can do
Eram la fereastra casei mele analizand imaginea din fata mea . Trotuarul odiniora asaltat de prietenii mei , acum era pustiu si gol...Vantul legana frunzele copacilor iar o pisica isi lingea blana stand pe un tomberon . Nimic interesant la TV ,toti prietenii plecati in vacanta si cu netul sticat . Da , ingredientele pentru o zi tampita de vara . Si pe deasupra telefonul imi este confiscat pana saptamana vitoare . Ce parintii intelegatori am...Adica a fost vina mea ca am uitat sa-mi fac curat in camera ? Sunt cumva fata ca totul sa fie in deplina ordine ? Poate nu vad ei bine si cred ca ma numesc Cristina , nu Cristi . Dar lasa , cine mai vorbeste de acum cu ei ? Si-atunci cand or sa observe cat de greu le e fara vocea mea nu o sa ma mai bata la cap cu curatenia si chiar o sa-mi cumpere un telefon nou...Poate un iphoine..
- Buf ! Tronc ! Ponc!
Cam astea sunt sunetele care m-au scos din visare si m-am uitat pe geam ca sa vad o fata incercand sa-si adune intr-o cutie o groaza de carti , un casetefon si cateva CD-uri care se resturnasera pe trotuar. Pai ...nu sunt eu un gentelam dar cum n-am nimic de facut ...si fata nu arata chiar asa de rau..Hai sa inceram . Asa ca mi-am miscat picioare pana la usa si-am iesit afara indreptandu-ma spre tipa . Era destul de inalta , cu par saten si ochi mari si nergri acoperiti de o pereche de ocheari . Hainele se vedeau ca erau mai vechi , o pereche de blugi decolorati , un tricou negru si o pereche de tenisi de pe timpul lui bunica . Da , cred ca ar trebui sa ma intorc...Dar prea tarziu caci m-a vazut si a adoptat o fata nedumerita asa ca am intrebat-o :
- Vrei sa te ajut ? cu un ton pe cat se poate de politicos .
- Ar fi o premiera dar ma rog , daca vrei nu ma supar , a spus ea continuand sa-si adune CD-urile de pe asfalt .
M-am aplecat neantelegand ce-a vrut sa spuna prin,,ar fi o premiera ,, si am luat cartile destul de vechi care erau imprastiate si le-am pus peste cele din cutie dupa care am inceput s-o ajut si la celelalte lucruri . Am luat si cateva dintre carcasele cu CD-uri si-am vazut ca pe unul scria Yiruma .
- Iti place muzica New Age ? am intrebat-o eu dupa ce am terminat de pus totul in cutie si m-am ridicat in picioare intinzandu-i mana .
- Da , e foarte tare ca te duce intr-un fel de univers paralel , a spus ea gandindu-se putin daca sa-mi ia mana sau nu . Pana la urma mi-a strans mana si am tras-o sus . Era foarte placuta la atingere....chiar moale . Dar sa sti ca Yiruma nu e tocmai New Age , a adaugat luandu-si mana dintr-a mea si scuturandu-si hainele . Enya e new age dar nu am gasit albumul ei .
- Il am eu ...Daca vrei poti sa vi putin cu mine si iti fac o copie pe CD , am spus fara sa gandesc . Dar pana la urma nu am nimic mai bun de facut , nu ?
Ea s-a uitat la mine putin nedumerita ca si cum ar fi fost prima data cand cineva ar fi invitat-o le el in casa .
- Pai...ok atunci ,a spus ea asa ca i-am luat eu cutia cu lucrurile si m-am indreptat spre casa impreuna cu ea .
- Apropo , sunt Cristi , am spus eu deschizand usa .
- Eva , incantata , a spus ea si a intrat dupa mine .
Am condus-o la mine in camera si am luat CD-ul cu Enya ca sa il copiez in computer si dupa pe un alt CD . In tot acest timp ea s-a uitat prin camera mea analizand fiecare lucru in parte pana cand a ajuns la filme.
- Pot ? a spus ea aratand spre ele .
- Sigur , am spus in timp ce copiam melodiile pe un CD nou .
Ea a inceput sa ia CD-urile si sa le analizeze pe fiecare in parte pana cand am terminat de copiat totul si am luat CD-ul punandu-l intr-o carcasa .
- Gata , am spus eu ducandu-ma spre ea .
Tinea in mana filmul ,,The breakfast club ,, pe care nu apucasem sa-l vad findca il cumparasem cu o zi inainte .
- L-ai vazut ? am intrebat-o in timp ce puneam CD-ul in cutia cu celelalte lucruri . - Nu , dar suna interesant , a spus ea continuand sa-l analizeze .
- Daca vrei putem sa ne uitam impreuna , am spus eu pe un ton care vrea sa sune neinteresat dar care cam trada dorinta ...
- Pai...daca nu deranjez , a spus afisand un zambet micut . Ce draguta era...
- Nu , chiar deloc . Ma duc sa fac niste floricele , vrei sa pui tu filmul ?
- Ok !
Si restul dupamiezei ne-am uitat la film unde-am ras de cei cinci copii total diferiti , am ascultat muzica si am vobit despre pasiunile fiecaruia . Era atat de draguta in felul in care-si expunea punctul de vedere fara sa conteste nici ceia ce credeam eu ...Sau felul in care radea la fazele din timpul filmului...Cand a venit seara a spus ca trebuie sa plece acasa si i-am luat cutia de pe pat ca s-o conduc spre usa , nu inainte de a-i cere numarul de telefon si de a o invita si maine sa vizionam un film. Cand m-am uitat mai atent in cutie am observat in coltul ei un pachet cu somnifere .
- Ai probleme cu somnul ? am intrebat-o eu cand am ajuns la usa .
- Nu , de ce ? a intrebat ea parand surprinsa .
- Findca ai niste somnifere in cutie .
Atunci expresile fetei ei s-au schimbat si zambetul de dinainte s-a transformat intr-o linie dreapta .
- Cristi , eu am luat toate aceste lucruri cu mine azi fidca vream sa le duc la groapa de gunoi , ca sa las totul gol in urma mea . Aveam de gand sa ma sinucid crezand ca nimeni nu tine la nimeni , neavand nici un prieten si parintii find divortati , apoi un zambet i-a lminat fata , dar dupa ce am petrecut dupamiaza cu tine si m-am distrat si am ras dupa atat de mult timp de tristete mi-am dat seama ca daca m-as fi sinucis as fi ratat toate aceste clipe si poate si cele care urmeaza .
Eu ramasesem inghetat asa ca mi-a luat cutia din mana si a murmurat un salut dupa care a iesit pe usa . Eu m-am dezmetici si am strigat un :
- Ne vedem maine Eva , cat am putut de tare .
5. Condamnat sa ucid ingeri.
Inainte erau peste tot,functionari bancari,medici,vecina de peste drum,oameni ai strazii,livratori de pizza.Acum a mai ramas doar unul,un ultim inger.Ultimul inger trimis inapoi pe pamant,pentru ca omenirea sa continue sa creada in Cel de Sus.
Avantajul lor este ca ne simt mirosul de la distanta si pot sa se ascunda.Oamenii si noi,noi cei care ne-am vandut sufletul nu-i putem deosebi sub nici o forma,putem oricand sa trecem pe langa ei fara sa ne dam seama ca sunt ingeri si ca sunt trimisi pe pamant cu un scop.Acum continui sa rezist doar pentru a ucide acest ultim inger.Atunci cand voi reusi,ma voi intoarce inapoi intr-o viata alaturi de ea.
Acum,aproximativ o jumatate de secol,mi-am vandut sufletul diavolului "Devil -Cel de Jos"
"-Din acest moment,Edward Cullen, nu mai este numele tau,printre ingerii negrii vei fi cunoscut sub numele de "Damned".Atunci cand vei ucide si ultimul inger coborat pe pamant,te poti intoarce in lumea ta,alaturi de ea,dar iti vei continua viata in pacat,blestemat fiind sa nu poti avea copii.Da-mi un raspuns acum,spuse Devil si mi-a aratat-o aevea.Era intinsa pe iarba ,purta o rochie alba prin care i se vedeau picioarele ,ispitindu-ma.Cum aveam sa rezist la o asemenea imagine,o sa fac orice doar ca sa pot sa traiesc din nou alaturi de ea.Ce mai conta restul lumii,ce conta ca nu pot avea copii,o aveam pe ea si asta conta cel mai mult."
Asta este pactul meu cu diavolul,trebuia sa gasesc cat mai repede acel ultim inger,eram mai puternic ca niciodata si mai nerabdator ca oricand.Nu ma atragea nimic in lumea asta neagra si murdara.Imi petreceam timpul in pivnita casei mele,mancam si beam pentru a nu-mi pierde indemanarea si mai ales pentru ca imi aducea aminte de o viata normala.In general,ma purtam normal,trebuia sa particip mereu la spectacole,festivaluri de film,concerte...doar cu un scop,sa gasecs ultimul inger si sa-l ucid.
Fiecare inger cobora pe pamant pentru a continua sa salveze vieti.Doar vietile oamenilor fara pacate.Fiecare inger a fost candva un om care a murit salvand un altul.Cel de Sus,i-a rasplatit trimitandu-i inapoi pe pamant ,pentru ca ei sa-si continue viata alaturi de cei iubiti,dar avand o infatisare diferita si un alt nume.Dar ea? ea de ce nu a fost trimisa inapoi sub forma unui inger? de ce nu a fost aleasa?ea si-a pierdut viata salvandu-ma pe mine...nu mai conteaza,eu am fost ales s-o salvez pe ea,sa salvez viata noastra impreuna, chiar daca asta insemna sa-mi vand sufletul diavolului.
M-am imbracat elegant,in generam aveam un aspect foarte neingrijit,normal ce conta aspectul meu,tot un criminal eram,eram condamnat sa ucid ingeri.Am ucis doar ingeri,nu voiam sa-mi fac si alte pacate,de parca faptul ca ucid ingeri,nu este cel mai mare pacat.Oricum ajungeam in iad,dar macar imi mai petreceam o vreme cu ea.
Mergeam la o petrecere de absolvire,prima de acest gen,la astfel de reuniuni inca nu participasem,imi era greu sa caut printre studenti si elevi un inger,imi era greu in primul rand sa ucid pe cineva de varsta asta,mai ales stiind ca e un inger.
Am fost agatat inca de la intrare de o domnisoara draguta,doar ca partener,pentru ca ea sa poata trece fericita pe sub ghirlanda de trandafiri albi.Uram sa ma port normal,dar nu voiam nici sa ies in evidenta,puteam foarte usor sa apelez la darul meu si sa devin invizibil pentru cateva minute,si astfel ajungeam in marea sala de bal.
A intrat ,trecand pe sub ghirlande si ni s-au facut fotografii,eram curios cum aveam sa arat , probabil cu coarne si coada,m-a bufnit rasul.I-am multumit si eu, neavand partenera si m-am facut invizibil pentru cateva momente, catarandu-ma spre loja,voiam sa admir frumusetea domnisoarelor de la inaltime.Sprijinindu-ma de o balustrada care delimita balcoanele infrumusetate cu panglici si flori am observat ochii verzi neobisnuiti de frumosi ai unei fete care ma privea atent.Mi-am adus aminte de Bella si amintirile mi-au aparut fara sa vreau in minte…
Cu o jumatate de secol in uma.
“Stam in biroul meu,urmarind musca nesuferita care me teroriza,se aseza pe dosare,pe scrumiera,pe creion si asa mai departe.Bazaia intruna si nervii mei erau intinsi la maxim.Am luat ziarul si l-am facut sul asteptand ca musca nenorocita sa se aseze.Taraitul telefonului m-a trezit din starea agitata in care ma aflam.Am ridicat cu grija receptorul si am soptit:daca poti astepta doua minute,asteapta…daca nu revino mai tarziu.Am asezat cu aceeasi grija receptorul pe suprafata plana a biroului meu,urmarind cu privirea musca.Insecta isi freca picioarele scarboase si savura praful de pe biroul meu.O lovitura scurta a fost de ajuns si musca a cazut lata dupa ce s-a desprins de pe ziarul meu.
M-am asezat confortabl pe scaun si am ridicat din nou receptorul,fericit.
-Spune ! am zis scurt.
-Buna ziua,ma numesc Bella Swan…as dori sa-mi rezolvati o problema.
-Cum m-ai gasit?am intrebat plictisit,in ghetoul asta din Mannhattan,era foarte greu de ajuns.
-Am luat numarul din cartea de telefon,a raspuns cu o voce pitigaiata.
-Stii,d-na…am foarte mult de lucru,poate ca daca ma platesti indeajuns de bine…te ajut.
-Putem sa ne intalnim sa vorbesc cu dumneavoastra intre patru ochi? Ma intrebat,din nou cu aceeasi voce copilareasca,parea disperata.
-Unde sunteti acum?
-Va sun de la un telefon public,de langa cladirea unde aveti d-voastra biroul.
-Urca,i-am spus,sunt la etajul doi,daca va intreaba cineva,sa spuneti ca aveti programare.
Nu aveam de lucru de o saptamana,dar trebuia sa tin la pret,asta era castigul meu ca detectiv particular.”
Atunci a fost pentru prima oara cand o vazusem pe Bella,figura ei copilareasca m-a atras din prima clipa,a fost dragoste la prima vedere.Isi cauta fratele care disparuse de cateva luni.A facut cateva investigatii si l-am gasit mort intr-o casa parasita.Intr-o altercatie Bella s-a asezat in fata cutitului care tintea inima mea…murind cateva minute mai tarziu si luand cu ea toata bunatatea mea si toata dragostea.Nu a apucat sa-mi plateasca serviciile,dar o ora alaturi de ea ma facea sa ma simt dator.
A omorat toti acei hoti dependenti de droguri cateva luni mai tarziu,de fapt cu ei am inceput.
Am privit acei ochi neobisnuiti de frumosi si am stiut ca este ultimul inger,ingerul pe care il cautam pentru a-l ucide,cu asta aveam sa-mi platesc datoria fata de Devil.Rochia alba vaporoasa in stil roman pe care o purta o avantaja,arata angelic.Asteptam din clipa in clipa sa-si desfaca aripile si sa fuga din calea mortii ,dar nu a facut-o a ramas pe loc de parca ma astepta.
Invizibilitatea m-a ajutat sa cobor fara a o pierde din ochi si am urmat-o afara intr-un loc retras,departe de privirile indiscrete si curioase ale celorlalti.
Mergea pe straduta intunecata printre gunoaie si conducte sparte si stralucea sub razele lunii,eu o urmam minunandu-ma de frumusetea ei.
-Umbra diavolului e gigantica iar tu,ultim inger vei muri sub ea,am spus incruntandu-mi sprancenele,aici avea sa se termine totul.
-M-ai saturat sa astept sa te caiesti,daca nu voiam,nu ma gaseai niciodata…a spus intorcandu-se.
-De ce sa ma caiesc,acum o sa se termine toata aceasta poveste si pot sa o am din nou alaturi.
-Esti sigur ca te intorci la ea? Ea nu mai este acolo.
-Ce vrei sa spui?
-Ea a fost trimisa inapoi,ca inger…ea…sunt eu…
-Bella?!?! Ceva din privirea ei imi spusese asta.
-Da Edward,sunt eu,daca te caiesti poate o sa fim vreodata impreuna,dar daca ma ucizi,cu siguranta nu…
-Dar el…mi-a spus…
-Te-a mintit,a profitat de slabiciunea ta ca sa termini cu mine…el stia ca eu sunt inger si te-a indepartat de mine,Edward.
-Ce-am facut cu noi Bella?
-Nici un suflet nu piere…crezi in reincarnare?
-Nu…am spus sec.
-Caieste-te si cere ajutorul Celui de Sus,avem o sansa sa fim din nou impreuna.
Mi-am pus mainile impreunate la piept si am implorat iertare,Bella s-a asezat in fata mea,cuprinzandu-ma cu aripile ei albe.Am simtit ca ma inalt,vazand lumina divina…fusesem iertat…apoi am coborat si m-am trezit.Am deschis ochii si lampile din jur imprejurul meu ma orbeau.Eram intr-un incubator,am intors capul intr-o parte si am vazut-o,era ea,era Bella mea,desi nou nascuta am recunoscut-o si desi eram si eu nou nascut simteam ca o iubesc.Ne-am nascut din nou,sufletul meu se reincarnase,ea avusese dreptate…am zambit din nou ,eram fericit.
-Uite iubitule,fiul nostru zambeste,o sa-l numim Edward,este un nume atat de frumos si i se potriveste,a spus femeia cu o voce mieroasa uitandu-se la mine cu ochii inlacrimati.
-Se spune ca atunci cand un nou nascut zambeste…vede ingerasii.Si avea dreptate,vedeam cel mai frumos inger.
6. Shopie Simpson
Londra,sambata,13 ianuarie.Acesta era al doilea an al meu petrecut cu tata si Luci.Ma rog,mai mult cu tata decat cu Luci.Afara e frig.Geamul inghetat al camerei imi aratase acest indiciu. Trebuie sa fi nins azi-noapte.De jos se aude zgomotul asurzitor al unui reporter Tv care prezinta,se pare,ceva interesant pentru tata.Ma uit la ceas.10:32.Hmm…am dormit binisor pentru o noapte predecesore a unor certe zdravene.Ma ridic usor din pat din cauza durerii la spate si ma duc spre geamul incetosat.Wow.Dar a nins bine.Mormane de zapada se vad pe strada necirculata momentan.Imi indrept corpul lenes catre baia mica .
-Firar!Mi-am uitat prosopul!
Mai fac un drum si ma duc spre sifonier pentru a lua un prosop curat.
Imi fac toaleta de dimineata si,evident,patul.Imi iau pantalonii de trening gri,un tricou si jos pe scari,inca adormita.
-Neatsa tata!
Ca in fiecare sambata,la ora asta,tata astepta trezirea mea.Dupa care urma sa plece sa o ia pe Luci de la internat la 11:30.
-Neasta Shopie!Cum ai dormit?
-Mmbine.Raspund moraconoasa.
-Aa..uite Shopie,incepe el,imi pare rau ca am tipat la tine aseara.Chiar nu ar fi trebuit sa fac ..
-Nu-i nimic tata!il intrerup.
Ma intrept catre frigider tarandu-mi picioarele dupa mine.Iau cutia de lapte,caut un castron si imi pun laptele la incalzit.Intre timp spal vasele lasate de Ben.4 piuituri anunta incalzirea laptelui.
-Ahh..iar l-am pus prea mult!am exclamat arzandu-ma din cauza laptelui prea mult incalzit.
-Esti bine Shopie?striga tata peste vocea reporterului care devenise deja enervanta.
-Aaa..da,tata.Doar m-am fript….iar.
Chicotele de ras alea tatalui meu se auzira din pragul usii in timp ce eu imi tineam mana arsa sub jetul de apa.
-Nu-i nimic.Trece!spuse cu zambetul pe buze si indreptandu-se catre cuptorul cu microunde imi scoate castronul cu lapte.
-Merci tata!
Ofta si isi dudu ochii peste cap.Am zambit.
-Aaa..eu ma duc sa o iau pe Luci.
-Ok!am raspuns punandu-mi cereale in castron.
-Vrei sa iti iau ceva de pe drum?
-Nu tata,merci!
-Cum spui tu!
Ma saruta pe frunte si pleca.M-am asezat la masa savurandu-mi micul-dejun intr-o liniste mortala.Fulgii mari care cadeau afara imi atrageau curiozitatea.Imi iau castonul si ma mut la fereastra.Cadeau cu o rapiditate uimitoare.Parca ploua.Dar erau clar fulgi de zapada.Pe trotuar se zarasc doua siluete.Un tata se juca cu odrasla sa.Erau fericiti.Imi aduc aminte de vremurile cand eram si eu mica.Si ma duceam cu tata la parcul de animale.Ne petreceam acolo mai toata ziua.Iar cand veneam acasa,mama ne intampina cu masa calda.Ce amintiri!O silueta cunoscuta ma trezeste din caderea mea in amintiri.
-Hmm…sunetul uimirii mele imi rasuna in cap.Stiam sigur ca mai vazusem aceea persoana de cateva ori.
Imi termin de mancat cerealele si imi spal castronul.In cateva clipe am terminat.Parca nu aveam stare.As fi facut ceva continuu. Dau fuga in camera mea si dechid calculatorul nou ahizitionat.
-Shopie!Shopie!aud de jos strigatele surorii mele.
-Daaaa!Vin imediat!Dar nici nu apuc bine sa termin de zis ca usa camerei mele se dechise si Luci imi sare in brate.
-Mi-a fost dor de tine!spuse ea cu vocea ei pitigaiata.
-Si mie,piciule!spunand acestea o strang in brate si ea ma copleseste cu pupaturi.
Chiar daca este sacaitoare si ii spune tot ceea ce fac lui Ben,consider ca ar putea obtine putina dragoste din partea mea.Si acest lucru se datoreaza tot internatului,pentru ca nu o am langa mine decat in weekend.
-Si,cum a fost saptamana asta la scoala?o intreb cand stateam cu totii in sufrageria micuta.Spun saptamana pentru ca,la plangerile mele neincetate ca nu pot invata,Ben o dadu pe Luci la un internat si nu venea acasa decat in weekend si daca era vreo urgenta sau altceva.Si acest lucru se dovedise a fi unul bun totusi; notele mele chiar incepusera sa cresca.
-Bine!Dar o sa urmeze doua saptamani destul de grele fara voi.Nu o sa ne vedem decat in vacanta dintre semestre!ofta pe un ton plangacios micuta pitigaiata.Se referea la faptul ca Ben urma sa plece in weekendul viitor si nu avea cine sa o ia pe Luci de la internat.Viata de politist ii cam ingreuna situatia cu noi,mai ales cu mine,din punctul lui de vedere.Dar,din punctul meu de verede,era bine.Pentru ca era mai tot timpul singura.Si imi placea.
La cuvintele ei un zambet mi se intinse pe fata.La fel si lui Ben.
-Tati,incepu Luci,maine am facut planuri cu Anna si Megan.Or sa vina pe aici.Pot nu?
-Hmm..deci,ti-ai facut planuri?raspunse Ben cu o uimire falsa.
-Hai tati!Te rog!
-Bine,dar dute sa iti faci temele!
-Ok!se ridica si il saruta pe frunte.Multumesc,tati!ii sopti la ureche,dar nu destul de incet pentru a nu o auzi.
-Tata,mai exista parcul acela de amimale in care mergeam in fiecare iarna,cand eram mica?intreb cand ma vazusem singura cu el.
-Nu,Shopie,acum e o rezervatie in toata regula!
-Si prietenul acela al tau,Adam ,tot acolo e?
-Bineinteles.Baiatul lui ma intreab de fiecare data cand are ocazia de tine!spuse Ben facandu-mi cu ochiul.Il mai tii minte pe Eric,nu?
-Cum as putea sa-l uit?Cate prostii mai faceam impreuna cand eram mici!adaug cu un ranjet larg pe buze.
-Erai copil,adica erati.Si eu consider inca te mai consider un copil..Si o sa fii intotdeauna un copil pentru mine!adauga Ben usor emotionat.
-Chiar si cand o sa am copii,tata?spun incercand sa fac o gluma cam nereusita.
-Mereu,Shopie,mereu!raspunse el,mai serios de data asta.
Dupa un moment de tacere tata reincepu:
-Si tu ,ce planuri ai pentru maine?Nu ai mai iesit de ceva timp.Totul e bine?
-Da tata.Totul E e bine.Raspund simplu.
-Stii,chiar nu vreau sa te presez.Daca nu vrei sa vorbesti despre asta e ok.Nu te oblig.Dar..cred ca poti sa-mi spui ce planuri ai azi,daca nu te deranjeaza,bineinteles.
-Aaa..cred ca o sa incep prin a face o curatenie generala.
-Deci sa inteleg ca nu iesi nici in seara asta?
-Nu tata.Uite ce e,sunt cam obosita.Si in plus am de invatat pentru testele semestriale.Chiar nu am nici un chef sa ies.
-Ok!fu raspunsul lui Ben
Ma ridic lenes dupa fotoliul negru si ma indrept spre scari.
-Aaa…o sa te rog sa strangi toate rufele tale care trebuiesc spalate!ii spun peste umar cu o urma de zambet pe buze,stiind ca uraste sa faca lucrul asta.Ca raspuns din partea lui primesc o strambatura.Incep sa rad cu zgomot.
7. !Sange!
Bella il urma pe Edward cu pasi marunti, sperand ca niciodata sa nu ajunga la locul unde el avea de gand sa se opreasca si sa nu auda niciodata ceea ce el avea de gand sa ii spuna. Dupa incidentul cu Jasper de la aniversarea ei, simtea ca acea raceala din partea lui nu avea sa aduca nimic bun. Pe langa asta, adora sa ii priveasca dorsala bombata in acei blugi Armani. Cateva clipe mai tarziu, vampirul a ramas pe loc cu privirea in pamant.
- Bella, trebuie sa parasim Forks, a rostit pe un ton distant.
Tacere.
- Si cand spun ca urmeaza sa plecam, ma refer la mine si la familia mea, a continuat el fara sa primeasca niciun raspuns.
Un tantar ii dadea tarcoale atentand la sangele lui imprumutat de la o pantera la ultima vanatoare.
- Iti promit ca va fi ca si cum nu as fi existat. Deja m-am ocupat sa sterg orice urma a trecerii mele prin viata ta: am ascuns biletele de avion de la Esme, Cd-ul cu balada si pozele din album sub o blana din podeaua ta. Sper ca vei fi destul de diplomata sa nu le cauti niciodata.
In linistea padurii nu bazaia decat tantarul si Edward se temea sa se intoarca si sa ii vada Bellei fata indurerata la aflarea acestei vestii neasteptate.
- Dar vreau sa imi promiti un lucru: nu face nimic nesabuit cum ar fi sa te arunci de pe o stanca sperand ca ma voi intoarce, pentru ca nu vei obtine decat cateva oase rupte si atat...asta daca esti norocoasa si cum tu cam atragi ghinioanele...in fine, sa fii cuminte, pentru binele lui Jacob!
Un zgomot! Palmele lui Edward lovindu-se una de alta care au incheiat viata tantarului. Cat sange spera ca obtine de la acea mica insecta? Dupa ce i-a inmormantat cadavrul in propria gura, s-a intors pregatit sa infrunte durerea iubitei.
- Bella? a intrebat mirat.
Ia-o pe Bella de unde nu-i. A strigat-o inca o data, dupa care s-a intors sa o caute.
- Ti-ai dat seama ca nu mai sunt in spatele tau la granita cu Canada? i s-a auzit vocea iritata.
- Unde esti? o cauta el nevazand-o.
- Chiar sub nasul tau!
Aplecandu-se, a vazut-o plina de noroi intr-o groapa circulara si adanca de vreo 5 metri.
- Esti bine? a sarit dupa ea cercetand-o cu privirea in cautarea ranilor.
- Cine poate face o groapa asa in mijlocul padurii?
- Defapt, era o capcana pentru Jacob in caz ca avea drum spre tine, pe care am facut-o aseara pentru orice eventualitate. Eu am ocolit-o, dar cred ca am omis sa te avertizez si pe tine.
- Crezi? De ce ai face o capcana pentru el?
- Ti-am spus ca varcolacii nu sunt o companie sigura.
- Jacob este varcolac?
- Auch!
- Cum ai putut sa imi ascunzi asa ceva?
- Credeam ca te protejez.
- Mintindu-ma? si-a retras ea mana tinuta de palmele lui si s-a ridicat. Iarasi ne certam pe geloziile tale nefondate. Cand ai sa incepi sa ai incredere in mine? Ti-am mai spus ca esti singurul personaj fantastic din viata mea!
- Stiu si tu esti singurul om din viata mea, a plecat el capul simtindu-se vinovat.
- Si atunci? a coborat ea tonul impaciuitor.
- Bine...imi cer scuze, s-a fastacit el rusinat si Bella s-a intins sa ii ajunga buzele, dar a cazut pe aer.
- Edward?!
- Nu pot face asta, Bella, trebuie sa asculti ce am sa iti spun.
- A, chiar, de ce m-ai adus aici?
- Ah, urasc sa repet! si-a dat ochii peste cap. Pe scurt, te parasesc si nu incepe sa plangi pentru ca este o decizie irevocabila!
- Nu...a murmurat ea.
- Da, a aprobat el.
- Nu.
- Da.
- Nu! a tipat agatandu-se de piciorul lui strans.
- Bella, ce faci?
- Cum ai sa fugi daca piciorul tau este la mine?
- Sti bine ca te pot indeparta cu un singur deget.
- De ce vrei sa ne despartim? Este din cauza sexului? Promit ca am sa te astept pana vei fi pregatit, doar mai da-mi o sansa!
- Nu este vorba despre asta.
- Atunci, daca este vorba despre sufletul meu, ia-l, nu il vreau daca nu te am pe tine!
- Nu este vorba despre asta, ci doar, tu esti prea buna pentru mine.
- Nu sunt suficient de buna pentru tine...stai asa! Ai spus "prea buna?"
- Da, mai ales...maine.
- Maine? a ridicat Bella dintr-o spranceana debusolata.
- Maine vei fi mai apetisanta ca niciodata.
- Alice a avut o viziune? Maine am sa ma ranesc din nou in preajma ta si ma vei musca?
- Pe aproape...a raspuns el amarat.
- Yupy!
- Bella? i-a pus el mana la frunte luandu-i temperatura.
- Mereu sunt mai fierbinte ca tine.
- Dar daca nu ai febra cum te bucuri?
- Inseamna ca ma vei transforma.
- Nu fi naiva, viziunea nu a fost despre noi doi fericiti pana la adancile nebatraneti, a fluturat Edward mana amuzat.Te voi omori!
- Cum poti fi atat de crud? s-a speriat ea plecand de langa el.
- De aceea te parasesc, nu vreau sa ajung la acea fapta.
- Nemernicule! Ma parasesti inainte sa ma omori? a bufnit Bella intr-o mare de lacrimi. Macar omoara-ma intai ca sa nu mai sufar atat dupa parasire.
- Esti sigura ca asta vrei? i-a mangaiat el gatul suav.
- Da.
- Si esti gata chiar acum? s-a apropiat cu buzele de pielea ei fina.
- Uhm, a murmurat arcuind-l pentru a-i face lui loc.
- La 3. 10, 9, 8...
- Numara de la 1!
- Bine, 1...,2..., 2si jumatate...2 si trei sferturi...tre...
- Stai! a tresarit ea.
- Ma bucur ca ti-ai venit in simturi, Bella.
- De ce vrei sa ma omori maine?
- Esti atat de frumoasa! a raspuns evaziv dupa care i-a zambit strengar.
- Of, Edward! s-a asezat ea plictisita in ciuci.
- Ce este?
- Iar o faci!
- Ce anume?
- Fata aceea care crezi ca iti iese bine si ca ma ameteste.
- Si nu este asa?
- Pai, la inceput functiona, dar repeti trucul la nesfarsit si m-am cam...plictisit de el.
- Bella? De ce nu mi-ai spus pana acum, s-a simtit vampirul jignit in orgoliu.
- Nu am vrut sa te descurajez.
- Atunci si tu ai putea sa nu te mai pudrezi in obraji incercand sa ma minti ca esti imbujorata. Stiu ca nu mai ai demult fluturasi atunci cand ma vezi.
- O, ma simt groaznic, Edward, dar...relatia noastra a devenit atat de monotona...
- De aceea este cel mai bine sa terminam aici.
- Da-mi un motiv!
- Sange.
- Nu cred ca o sa am ghinionul sa sangerez din nou in preajma ta.
- Tocmai asta incer sa evit.Sa nu sangerezi...abundent si...regulat in preajma mea...
- ?
- Bella, pentru numele lui Dumnezeu, maine o sa iti inceapa menstruatia! a spus exasperat.
- CE? Pentru asta ma parasesti?
- Crezi ca permanenta scurgere a sangelui din corpul tau timp de o saptamana nu este motiv suficient?
- Nu ma gandisem la asta, si-a scarpinat ea barbia. Adica, din martie de cand am ajuns in Forks mi-a intarziat pana acum, dar am pus asta in seama stresului si am incetat sa ma mai preocup.
- In cele sase luni de cand te cunosc a trebuit sa ma lupt cu dorinta de a te ucide la simpla circulatia a sangelui tau prin vene, dar nu cred ca voi reusi astfel...
- Imi spui ca...aici punem punct...?
Vocea Bellei era gatuita de emotii.
- Sper sa ai o viata frumoasa fara mine.
- Dar Alice si restul familiei de ce parasesc si ei orasul?
- Simplu: sunt team Edward toti.
- Aaa, atunci se explica.
- Adio, Bella, a soptit el cu timbrul de catifea sarutand-o pe frunte.
- Adio, Edward a respirat ea intrerupt de tristete si a inchis ochii.
Avea sa ii fie ingrozitor de greu fara el. Cine o va mai racori in verile toride? Cine ii va face temele cand nu va avea chef? Cine o va mai plimba in spate cand camioneta ei va ramane fara benzina?Acum realiza ca il iubea in ciuda conceptiilor demodate, in ciuda diferentei de varsta, in ciuda monotoniei. Nu putea sa il lase sa plece !
Impreuna vor gasi ei o sansa!
- EDWARD! a urlat cat au tinut-o plamanii.
- Sunt inca aici, Bella, i-a raspuns vocea frustrata si cand a redeschis ochii, l-a vazut privind in sus cu o figura intrebatoare. Cred ca am cam exagerat cu adancimea acestei gropi.
- Pai si cine o sa ne scoata de aici?
- Sa speram ca Alice va vedea decizia noastra involuntara de a innopta aici.
- Sa speram ca nu ramanem aici pana...maine, a continuat Bella luand distanta.
Ceva mare si pufos a cazut la picioarele Bellei urmat de o bubuitura puternica.
- Buna, Jake!
8. ALINAREA NU O GASESTI DOAR SPERAND
In sfarsit am ajuns.Casa mare avea ferestrele luminate iar vechii locatari ne intampinau.Mama era deja in fata casei cu toate bagajele in timp ce eu ma lasam furata de peisajul muntos.Am facut o scurta plimbare , impreuna cu mama , prin noua noasrta casa si eram destul de incantate.Intunericul se asternuse destul de rapid iar maine trebuia sa merg la scoala,la noua mea scoala.
Imi placea aici iar noii mei colegi erau de pomina.Dar dintre toti , unul mi-a atras atentia. Parul sau era saten si frumos aranjat,ochiii ii avea verzi,buzele subtiri si aici incepe cosmarul...
Ma numesc Speranta si m-am mutat de curand in oras impreuna cu mama mea.Tatal meu a murit iar eu cu mama ne-am decis sa ne mutam in alt oras ca sa ne mai micsoram chinul.
Acum sunt la scoala,profesoara de arta palavragea in zadar.Eu priveam pe fereastra cum picaturile de ploaie se intalnesc una cu cealalta.Dar ma trezeste ceva , o hartie facuta ghem venita din directia ... directia lui.Simteam o emotie imensa.Am desfacut cu repeziciune
"ochii tai doua migdale
parul tau ca abanosul..."
-Crezi ca ii va placea?cineva ma intrerupea.Oh...Buna,ma numesc Alin.
-Buna,sunt Speranta.Ne-am strans mainile si o alta emotie ma cuprindea.
-Deci crezi ca ii va placea?
-Ce?m-am uitat la el uimita.
-Poezia!aceeasi uimire o aveam pe fata.
-Amaliei...
-Aaaa.Da sigur,esti foarte talentat.
-Mersi!mi-a facut cu ochiul si a plecat in graba.Acelasi lucru l-am facut si eu.Am plecat in graba dar plangand.Timpul trecea fara sa imi dau seama dar la capatul culoarului era el.Se apropia ,dar era cu ea,se tineau de mana.Trec pe langa mine iar el imi face cu ochiul in semn de multumire pt ca l-am ajutat cu poezia.Timpul iar trecea hai-hui,dar statea pe loc cand treceam pe langa el si mereu il vdeam cu ea.Dar azi s-a schimbat ceva.El era singur si statea in banca mea.
-Hei,ce e cu tine in banca mea?si ii dau un pumn in mana razand.
Se uita la mine si trist imi spune:
-S-a despartit de mine.
-Ce?adica …de ce?
-Fara sa imi dea macar o explicatie.
-Prerea mea este ca nu ai facut alegerea potrivita mai ales ca iubirea cuiva ii se citeste in ochii,nu se masoara in vorbe.
Privea adanc in ochii mei,iar eu am plecat.Am venit la urmatoarea ora dar el nu mai era in clasa.Am plecat de la scoala plangand si din cauza lacrimilor nu am vazut ca se indrepta o masina chiar spre mine.Apoi bezna…doar auzeam in jurul meu tipete,masini sirene apoi liniste.Cand m-am trezit eram pe un pat de spital.
-Ooo,scumpo!era mama.Ce bine imi pare ca te-ai trezit.
-Mama!
-Ai sa vezi ca in curand vom merge acasa!
Si asa a fost.Am mai stat doua saptamani acasa dar a venit si vremea sa ma duc la scoala.Eu nu vroiam.
Stateam langa fereastra clasei priveam la ploaie.Ce bine se potrivea peisajul de afara cu ceea ce era in sufletul meu.
-Ce bine ca te-ai intors!rasuna o voce cunoscuta in spatele meu.
-Unde ai fost?bineinteles ca el stia unde am fost.
-Mi-am facut griji!eu taceam si ascultam.
-Imi pare rau ca nu mi-am dat seama la timp,stiu ce simti pentru mine si trebuie sa iti spun ca si eu iti impartasesc aceleasi sentimente.Eu taceam si o lacrima mi se scurgea usor pe obraz.
-Vreau sa spui ceva,de ce taci?
M-am intors cu fata spre el.In momentul in care m-a privit,s-a dat un pas inapoi,a trantit un scaun provocand zgomot si a iesit fugind pe coridor.Fata mea era desfigurata din cauza accidentului.
Ne intalnim iar dupa doua zile,ma opreste si imi spune:
-Sti?!uita ce am spus,era atunci,asa credeam eu,dar acum m-am maturizat si traiesc o dragoste adevarata.Imi spunea asta si privea spre cea mai frumoasa fata din liceu.
-Dar daca ei ii s-ar intampla ce mi s-a intamplat mie?ai m-ai iubi-o?
-….da…!spune el dupa un moment de liniste.
-Cum m-ai iubit si pe mine dupa accident?
El tace,isi pleca capul si se pierde prin multimea de elevi.Trec saptamanile si noi ne intalnim mereu dar nu avem curaj sa ne vorbim.simtind ca nu am terminat ce aveam de spus i-am scris un bilet…
“Iubirea sincera nu cunoaste limite, nu tine cont de aspect.Daca imi impartaseai sentimentele mi-ai fi fost alaturi”
A trecut ceva timp,dar Alin nu a mai gasit o fata care sa ii fie sincera.Eu sper in continuare ca cineva imi va alina suferinta si va fi demn de iubirea pe care eu o pot darui.
9. Pentru eternitate
Bella pov
20 de ani de cand Edward a plecat, au trecut doua veacuri de cand el m-a lasat in poiana noastra. M-a lasat singura sa lupt contra tuturor, dar mai ales sa lupt impotriva raului dinauntrul meu. Totul in zadar, fara speranta. Am ramas aici in Forks si mi-am amintit de toate momentele petrecute impreuna. Toti cred ca am murit, in special familia si prietenii mei, tata a plecat in Los Angeles, intr-o misiune speciala si a ramas acolo. Cu siguranta, era distrus sa ma vada in starea care eram si in care inca sunt. Pe mama nu am mai vazut-o de cand am plecat din Phoenix. Locuiesc in mica casuta unde am stat cu Charlie. La inceput a fost foarte greu, dar m-am acomodat. Nimeni nu stie ca eu inca locuiesc aici, nimeni cu exceptia Angelei si a haitei de varcolaci, condusa de Sam. Din cand in cand ea ma mai viziteaza. Doar ei stiu de existenta mea.
In toti acesti ani totul s-a schimbat, totul mai putin sentimentele mele pentru el. Stau si il astept sperand ca odata si odata se va intoarce inapoi. Era prea nebun sa creada atunci ca as putea merge mai departe, fara el, sa am o viata normala. Cu fiecare fiecare secunda care trece simt ca il iubesc mai mult si mai mult si mai mult.
- Bella? Angela era in spatele meu, atingandu-mi umarul usor
- Da? Am raspuns cu o voce foarte joasa. Dupa atata vreme, pana si vocea plange dupa dragostea lui si lacrimile au secat de mult de dorul parfumului lui.
- Bella, pleaca te rog din oras, te implor, nu cred ca mai sunt sanse ca el sa revina aici...
- Se va intoarce, e obligat sa se intoarca...
- Poate, totusi nu cred acest lucru, poate s-a mutat departe de aici, poate are o familie, copii...
- Asta e imposibil Angela, imposibil, pentru ca el este vampir, iti amintesti?
- Ti-a spus ca nu te iubeste, stiai?
- Da imi amintesc, urasc sa recunosc acest lucru, dar asa mi-a spus, uram acest lucru cu toate fortele mele...
- Hai sa mananci ceva...au trecut zile de cand nu ai mai pus nimic in gura.
- Angela, doar....lasa-ma in pace, ma voi hrani cand voi simti, acum sunt doar flamanda de dragoste, si nu orice dragoste, de dragostea lui...
Am auzit-o iesind din camera, nu mai suportam sa vorbesc cu nimeni, mai ales sa tot dau explicatii. Foarte multe lucruri s-au intamplat de cand Edward a plecat. Dupa acea zi, Jacob m-a parasit, lui i se pareau lucrurile mult prea grele. Dupa cativa ani de zile am auzit ca si-a gasit perechea intr-o fata si ca are doi copii frumosi. Victoria a aflat de despartirea mea cu Edward si m-a vanat. M-a torturat, lasandu-ma mai fara sange in corp. Dupa asa zisa ei razbunare, mi-a lasat trupul pe malul unei ape. Era iarna si frig. Simteam cum ultimele clipe de viata mi se scurg prea incet, doar o adiere usoara si ceva ce imi ardea intreg corpul ma trezi din moartea pe care eu o credeam mai usoara. Un vampir m-a gasit, zacand mai fara suflet. Numele lui era Alex. Ii voi fi recunoscatoare pe vecie. Dupa cateva luni de la nemurirea mea, a plecat, m-a parasit si el, nu a mai suportat tristetea mea di suflet, el nu ma dorea in starea in care sunt, el avea nevoie de ceva mai bun si mai pur decat mine.
Niciodata nu am vanat oameni, desi unii meritau sa ii ucid. Am revenit in Forks, unde am intalnit-o pe Angela si i-am povestit tot ce am pe suflet. Ea m-a inteles, nu m-a respins, afland adevarul si m-a ajutat cu cat a putut. La scurt timp, dupa cativa ani de singuratate, Angela m-a rugat sa o transform si pe ea in vampir, dar nu am facut acest lucru, imi era prea frica sa nu o omor, inca ma mai roaga, dar o refuz. Simt nevoia sa vanez asa ca fac turul padurii.
- Hey Bella, ma intorc si il vad pe Seth cocotat intr-o ramura a aceluiasi copac. El era singurul din haita care nu avea nimic impotriva mea si singurul cu care mai vorbeam.
- Buna
- Mi-a spus Sam ca are vesti din partea lor. Tot ce stiam este ca era vorba despre Culleni.
- Si....
- Si l-au informat pe Sam ca vor sta pentru cateva saptamani in Forks deoarece au ceva probleme. Sam vrea sa tu sa parasesti orasul pentru cateva timp, o luna, un an cel mult..
Mainele imi tremurau, stiu ca acest lucru nu este caracteristic vampirilor, dar mie imi temurau foarte rau.
- Nu stiu daca el este cu ei.
- Nu voi parasi orasul, am spus ferm, imi apartine, sa ii transmiti lui Sam acest lucru.
- Bella, vei fi bine?
- Da, voi fi bine, i-am dat un mic sarut pe obrazul lui fierbinte si am plecat acasa, pregatindu-ma pentru venirea lor in oras. Va fi o primire pe care nu o vor uita prea curand si tebuia sa ma misc repede, foarte repede.
Waw, zilele au treut foarte repede, mai ales cu toate pregatirile pe care le-am facut. Din cate am inteles de la Sam, vin doar Carlisle si Esme. Nenorocitul nu cred ca are curaj sa mai calce pe acest pamant vreodata. Eram revoltata pe acest lucru, macar atata lucru sa faca si el, dar....
- Bella, cand vin? Ma intreba Angela
- In cateva minute, dar din cate am inteles, vin doar Carlisle si Esme, crezi ca vor fi bucurosi sa ma vada?
- Da Bella, vor fi cei mai bucurosi, pana la urma esti fiica lor, chiar daca nu te-ai casatorit cu Edward sau nu ati mai fost impreuna.
- Si iata-i ca vin..
Aveau tot aceeasi masina neagra pe care o aveau si acum cativa ani de zile si erau schimbati. Aratau parca mai tristi, mai abatuti, dar fetele lor s-au schimbat grusc cand m-au vazut. Cum au oprit masina, Carlisle a iesit din masina, a venit la mine si m-a imbratisat. Acelasi lucru l-a facut si Esme. Un moment minunat din viata mea si in acelasi timp foarte emotionant. Nu am mai simtit atata caldura din partea cuiva de prea mult timp.
- Bella, ce ti s-a intamplat? Ma intreba Esme curioasa
- Prea multe, mult prea multe, acum poftiti in casa, va voi povesti mai multe inauntru.
- Cine mai este cu tine?
- Doar Angela, din fericire este inca om.
- Hai, povesteste-ne Bella, ce ti s-a intamplat? Esti bine? Ma intreba Carlisle, imbratisandu-ma
- Sunt departe de a fi bine, Carlisle. Dupa ce ati plecat voi, am suferit o depresie, apoi Victoria...o Voctoria si nu am mai putut continua
- Victoria te-a transformat? Ma intreba Esme plina de uimire, i se citea in ochi vinovatie, durere si mila...
- Nu, doar a facut mai usoara transformarea mea, am fost transformata de catre un alt vampir, dar voi ce faceti aici? Veti sta mult?
- Bella, imi pare foarte rau ca ai suferit atat de mult din cauza noastra, l-am ascultat pe el, crezand ca e bine ceea ce face, dar nu a fost asa ca...el inca te iubeste, un vampir daca se indragosteste de cineva o face pentru totdeauna.
Nu imi vine sa cred ca a spus asta, de ce aflam asta tocmai acum? Cadn dintr-o data
- Mama, se auzi o voce. Asta era imposibil, nu se poate, picioarele imi tremurau foarte tare si vocea a amutit
- Suntem aici, dragule, urca sus te rog, a spus Esme surprinsa de aparitia lui...
- Bella ? a ramas cu gura practic, deschisa, la asta chiar nu se astepta
- Chiar eu, un mic zambet imi aparu pe fata, era exact cum imi aminteam eu, acceasi textura a fetei, aceeasi nuanta a parului...
- Nu se poate, nu e posibil, Esme spune-mi te rog ca am halucinatii din nou...te impor
- Da, fiule, este chiar ea, Bella pe care tu o iubesti, este aici in fata ta...
- Edward? Atunci i-am spus numele pentru prima data, in toti acesti ani, te rog vino, nu sta acolo, te rog Edward, am nevoie de tine....te rog
- Vin iubire...atat a fost, o secunda, o clipa, un moment. Totul a fost prea frumos, parfumul lui imi inunda narile si buzele lui le-au gasit pe ale mele si asta a fost tot. Intr-o clipa ne-am regasit si totul a revenit pe fagasul normal. Ce simplu a fost, de nu m-ar fi parasit in acea clipa blestemata, lucrurile ar fi stat cu totul altfel, toti acesti 20 de ani i-am trait fericiti, alaturi de familie si prieteni.
Acum ca ne-am regasit amandoi, pot spune ca nu regret nimic din tot ce s-a intamplat, asta ne-a dovedit ca inca ne iubim si ca dragostea noastra niciodata nu va muri, indiferent de obstacolele ce le-am imtampinat de-a lungul a doua veacuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu