Iau albastrul şi îl frâng de un perete ,
Camuflez în colţuri negre un strop de roşu pal ,
Verdele îl rup neatentă-n două
Şi scot dintr-o copertă prăfuită un stop firav de galben-alb .
Pictez pereţii-n cer şi ceru-l fac perete ,
Strivesc paşi uitaţi şi urme şi însemne.
Sfărâm şi zdrobesc vag lumina în culori
Şi-ntunericul îl iau şi îl ascund la mijloc .
Un auriu aprins răsare de pe lună
Şi albul se prelinge-n jos de pe un nor întunecat .
Suflu praf de violet departe de un spectru
Înfundând griul într-un curcubeu proaspăt desenat .
Culoarea se dizolva în pagini nepătate
Şi se târăşte lacom în picuri sidefii
Formând doar umbre moarte ce caută scăpare
Din lumea bifurcată în care vor trăi .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu