Separeurile colorate ale umbrelei
Învârtite în spirale, haotic despărţite de poduri adânci,
Îmbrăţişează albiile crestate ale bolţii negre
Dintr-o singură rotire.
***
O spadă în înaltul invizibil, taie cerul rupând în două ploaia
Şi dizolvă transparenţa lucioasă a stropilor în dalele drumului
Pavate pe podurile ei,
În centrele întunecate dintre culori…e nimicul,
Omniprezent.
***
Adăpostind probabil aceeaşi persoană fluidă,
Ce curge odată cu apa…îi vântură excesele
ce încă o ţin om
Şi o lasă în continuare să curgă, lin,
Spre nevăzut .
***
Observ abia acum că e de fapt doar o umbrelă deschisă
Când nici măcar nu plouă,
Deăi eu încă curg…iar apa mă îneacă sub spectrul ei ironic, ud.
Cerule, dar plouă sub umbrelă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu