"De-abia după ce mi-am dat seama că Lena nu-mi mai aparţine, am înţeles că viaţa mea a ratat într-un lamentabil naufragiu. Sentimentul acesta dumneata nu-l poţi intui: sentimentul propriului tău naufragiu. E o descoperire pe care o faci mai târziu în viaţă, în jurul vrstei de 40 de ani, când încă te mai poţi păcăli cu iluzia că tinereţea nu e sfârşită, că undeva trebuie să existe o posibilitate de scăpare. Şi tocmai iluzia aceasta că ar fi timp să faci ceva, că stă în putinţa ta să evadezi din mizerie şi deşărtăciune, nutreşte sentimentul ratării şi al naufragiului. Dacă ai fi bătrân, poate că nu te-ai mai plânge de hotărârile destinului. Dar ţi se pare că ceva mai poate fi încă salvat, şi neputinţa de-a salva, paralizarea oricărei iniţiative, te zdrobeşte..."
Mircea Eliade a creat o lume dramatică în ''Nuntă în cer'', descriind încercarea disperată a fiecărui individ de a-şi găsi împlinirea pe lume prin dragoste, căutarea frenetică a împlinirii sufleteşti prin intermediul femeii. Barbăţii sunt incapabili să înţeleagă femeia în ciuda căutarii frenetice a acestora de a o găsi. La rândul ei, femeia este când o fiică risipitoare care nu doreşte împlinirea pe pământ, când o Euridice doritoare să se reîntoarcă pe pământ, să îşi dea un sens vieţii ratate. ''Nunta în cer'' vorbeşte pe limba îndrăgostiţilor care au fost răniţi în dragoste, cei care caută idealul feminin, şi de aceea este bine apreciat de către cititori.
Aţi citit romanul? Ce părere v-a lăsat?
Şi încă o întrebare aţi dori să postez întreg rezumatul? Şi cam tot ce se studiază la şcoală?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu