Nu am devenit ceea ce sunt doar pentru că am vrut eu, ci şi pentru că ei au făcut ceea ce au făcut. Am zâmbit atunci când m-au rănit şi am continuat să sper că totul se va schimba, că rănile se vor vindeca şi că voi primi la un moment dat ceea ce îmi doresc. Totuşi mi-am dat seama că a spera înseamnă a suferi, a visa înseamnă durere şi că în viaţă reuşesc doar cei puternici. În lumea asta legea junglei se face cunoscută mai mereu cel puternic supravieţuieşte pe când cel slab dispare, ar trebui să fim oameni şi să fim diferiţi de animale. Suntem oameni, dar animalele sunt de multe ori mai bune decât noi.
Viaţa nu este deloc uşoară şi contează foarte mult modul în care o priveşti şi cum vrei tu să o trăieşti. Eu, aş vrea să fiu exact contrariul a ceea ce sunt, însă am acceptat că nu sunt la fel ca restul: nu-mi place să petrec mai mereu, aşa cum o fac mulţi tineri de vârsta mea; nu-mi place să fiu la fel de socială ca restul, din contră sunt o fire singuratică şi am impresia că mi-ar fi mult mai uşor dacă nu ar trebui să lucrez împreună cu ceilalţi; îmi place să-mi conduc viaţa aşa cum cred eu de cuviinţă şi nu-mi place atunci când cineva încearcă să afle prea multe despre mine.
Trebuie să ştii ce îţi face rău, ce te distruge încet şi să ştii cum să scapi de el. Nu contează de câte ori ai încercat să schimbi ceva şi să eviţi ceea ce te răneşte, trebuie să tai răul de la rădăcină şi să scapi de tot şi de toţi cei care mereu încearcă să te rănească. Cei care vor să-ţi fie aproape vor găsi mereu o modalitate de a rămâne în viaţa ta, iar restul vor fi doar nişte simpli călători sau nişte persoane episodice din viaţa ta. Ce spui tu ai curajul să scapi de ceea ce te răneşte? Ştii cum e să fii dependent de durerea pe care ţi-o provoacă cineva? Poţi scăpa de cineva care totuşi are un rol important în viaţa ta?
P.S: „Distruge sămânța răului, sau va crește spre distrugerea ta.” de Aesop
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu