Îmi place să visez cu ochii deschişi pentru că aşa îmi pot imagina o viaţă mai bună în care aş primi tot ceea ce am nevoie de la cei din jur şi mi-aş permite să fac tot ceea ce simt fără să mă tem de consecinţe. Nu am cum să-mi trăiesc acele vise pline de iluzii pentru că trăiesc într-o lume crudă şi plină de răutate, aşa că de fiecare dată când mă trezesc la realitate şi îmi dau seama că eu am fost singura care vedea lucrurile altfel sunt eu mă umplu de regrete pentru că ştiu că lucrurile ar putea să fie diferite.
La un moment dat în viaţă mi-am dat seama că visele şi speranţele sunt cele care rănesc mai tare decât orice. Pentru că speranaţa te hrăneşte mereu cu iluzii frumoase care niciodată nu se vor întâmpla, trebuie să fii mereu conştient de ceea ce se întâmplă în realitate pentru că altfel vei suferi mereu deoarece îţi creezi o impresie total diferită despre ceea ce se petrece în jurul tău. Recunosc, visele sunt frumoase şi speranţele sunt la fel de frumoase, dar oare merită să îţi creezi o realitate diferită de cea pe care o ai pentru ca apoi să te trezeşti în acelaşi loc fără nici o părticică din tot ceea ce ţi-ai dori.
Părerea mea este că mai bine rămâi cu picioarele pe pământ şi să savurezi realitatea aşa cum îţi este dată pentru că durerea, suferinţa, bucuria şi toate aceste emoţii pe care le vei simţi au un alt gust atunci când percepi lucrurile aşa cum sunt decât dacă tu îţi creezi iluzii care nu au nici o legătură cu adevărul.
So for now I want to stop dreaming!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu