Odată instalat la Gucci, Tom se dezvoltă ca designer, dar şi ca om de business. Rolul său în companie devine critic, iar în ’92 e numit director de design. Ceea ce înseamnă că se ocupă de parfumuri, imaginea şi campaniile de advertisting ale casei, până şi de vitrinele magazinelor.
La început deşi muncea şi 18 ore pe zi, meritul încă nu îi este recunoscut. Abia în ’94, când devine director de creaţie al casei, culege laurii pentru reuşita de a readuce glam-ul înapoi în modă. Cizme puternice dintr-un material ce imita strălucirea metalică de la maşini, cămăşi skinny din satin, corsete, toate erau o întoarcere la un basic instinct oglindit în fashion. Da, ACEL basic instinct devine laitmotivul folosit de Tom ani la rândul: sexualitatea făţişă, puterea de seducţie, şolduri expuse, pantaloni scurţi şi mai scurţi. Când lumea modei promova lookul de lady sofisticată prin fustele-creion din tweed şi poşete structurate, Tom decide să şocheze fotografiind pentru reclamele casei un model dezbrăcat cu podoaba pubiană rasă în forma unui G mare. Subtilitatea nu i-a stat, aşadar, niciodată în fire, cum o dovedesc şi ultimele sale colecţii. Explicaţia pentru succesul său e simplă: lumea devenea din ce în ce mai obsedată de celebrităţi şi de statut, iar ideea fundamentală a tot ce creea Tom era: „Poartă Gucci şi vei deveni un superstar”. Similar cu Andy Warhol în anii ’60, şi Tom avea o înţelegere superioară a ce anume făcea unii oameni celebri şi îşi folosea acest principiu în favoarea sa. Madonna, Kate Moss, Bianca Jagger, chiar şi Prinţesa Diana, toate vedetele momentului purtau Gucci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu