Priveam un înger
Cum cădea
Împins de lumina unui întuneric adânc.
Pe lângă înger
Eu treceam
Zămislind numai discordie.
De ce am murit?
Întrebai eu.
Iar îngerul zâmbea zdrobit,
Crestând cheaguri de sânge.
Dar tu de ce ai murit?
M-am deschis pieziş.
Însă îngerul tăcea acum…
Îşi pleca sufletul spre lună.
Îţi simţi inima întinzându-se?
Zise el golit.
Vezi cum viaţa piere sub tine?
Acum eu tăceam.
Aş vrea să mă ascund într-o frunză uscată,
Să cad în abis atunci când îmi trece vremea.
M-ai îngropa cu dăruire toamna,
Sau ignoranţa ţi-ar rămâne crestată în spirit?
Indiferenţa îţi retează raţiunea
La fel cum mi se întinde durerea în glas…
Am încercat a modela din lut
un cerc.
Să îl frământ cu nuanţe
de negru şi alb,
Să le frâng în materia brută.
Am încercat să supravieţuiesc
din prisma ta
Înotând într-un ochi fără suflet
Un comentariu:
Buna!Va urmaresc de ceva timp blogul,nu l-am gasit de mult timp,dar cand am dat de el mia placut mult si de atunci il urmaresc cu placere.Va doresc SARBATORI FERICITE un Craciun fericit si tot ce va doriti de la ”mosul”.:)Cu drag Oana.
Trimiteți un comentariu