Stau şi mă gândesc la toate lucrurile pe care mi le-aş dori să le fac acum, dar văd că sunt atât de multe lucruri care mă opresc, mă încurcă şi renunţ la toate aceste planuri. Mi-aş dori să schimb atât de multe lucruri în viaţa mea, dar nu ştiu de unde să încep şi am impresia mereu că cineva mă opreşte. Am privit atât de mult cum alţii mă pot răni fără ca eu să mă pot apăra de ei, m-am prefăcut că am uitat ce mi-au făcut de dragul acelor persoane care mereu vor rămâne în viaţa mea şi le-am permis unor „prieteni” să mă influenţeze. Acum, încerc să-mi preiau controlul asupra vieţii mele şi să îmi îndrum paşii după placul inimii mele şi nu după cum cred ceilalţi că ar trebui să fie. Încerc să redevin aceeaşi persoană care ştie că părerile altora nu contează deloc, că cel mai important este să te simţi tu bine cu tine şi apoi să priveşti din perspectiva altora.
Cu toţii trebuie să învăţăm să ne punem pe noi pe primul loc şi după aceea să ne gândim la ceilalţi. Pentru că deşi este bine să fii o persoană bună la un moment dat toată această bunătate va ajunge să-ţi conducă viaţa şi te va face să uiţi de persoana ta, oferindu-le mult prea multă importanţă celor din jur. Înainte să-i mulţumeşti pe ceilalţi, ai grijă de tine. Uneori este mai bine să fii egoist decât să fii bun şi să fii considerat prost aşa cum se întâmplă în ziua de azi.
P.S: „A avea caracter înseamnă a-ţi concentra şi a-ţi întări energia voluntară; înseamnă a te elibera de influenţele din afară; a pune unitatea în locul contracandidaţilor, în sfârşit, a birui toate formele laşităţii şi ale moliciunii.” de Fr. W. Forster.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu