Uneori cand esti trist sau fericit incerci sa-ti arati sentimentele,cand scri nu mai conteaza nimic…nu mai conteaza ca esti timid sau ca ai o problema pe care uneori doar tu o vezi.Ori cine poate scrie…fie care in felul lui,de aceea nu sunt carti pe care le poti numi urate.Pe parcursul anilor am inceput sa citesc…carti,ficuri sau bloguri,imi placea sa ma imaginez ca fiind personajul principal sa simt emotia personajului trecand prin mine ca si cum eu as fi aceea persoana.
Ajung la subiectul cel mai discutat de pe acest blog,ficurile…sau povestile cum le spun alti.
In septembrie 2011 am citit primul fic,si sincera sa fiu nici nu stiam ca exista asa ceva…persoana aceea avea la momentul acela un numar destul de mare de vizualizari si comentari,dupa succesul pe care si-l facuse cu acel fanfic a urmat inca unul…si inca unul,incercand sa ajung la un succes aproape lafel de mare cu al ei am inceput sa scriu…in momentul acela eram indragostita,asa ca am inceput o poveste de dragoste,am inceput sa gandesc personajele,sirul actiunilor si intr-un final am inceput sa astern pe foaie tot ce gandeam,tin minte primele incercari,scriam stergeam si iar scriam,si pot sa spun ca nici acum nu sunt multumita de inceput…dupa un timp,mi-am facut un blog…,,usor’’ am spus,ce nu stiam insa era faptul ca daca ai inceput un blog..trebuie sa si ai ,,grija’’ de el.Incet,incet am inceput sa postez,simteam cum inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai repede (de entuziasm) cand vedeam o vizualizare in plus sau un comentariu,nu conta in ce dispozitie eram inainte,cand vedeam ca munca mea este apreciata imi trecea ori ce suparare.Pe parcurs lucrurile au inceput sa stea din ce in ce mai bine…dupa care a urmat o perioada in care a inceput sa scada din ce in ce mai tare…in mintea mea ma gandeam ca am scris ceva gresit sau ca nu mai este pe placul vizitatorilor…dar dupa ori ce furtuna rasare si soarele.
Scriu…iar in randurile scrise se poate vedea sentimentele pe care le simteam cand scriam.
Imi place sa scriu,iar povestile scrise…sau nescrise vor face mereu parte din mine.
,,Daca simti ca trebuie sa scri,fa-o!Va veni un timp in care cineva iti va aprecia lucrarea’’
In septembrie 2011 am citit primul fic,si sincera sa fiu nici nu stiam ca exista asa ceva…persoana aceea avea la momentul acela un numar destul de mare de vizualizari si comentari,dupa succesul pe care si-l facuse cu acel fanfic a urmat inca unul…si inca unul,incercand sa ajung la un succes aproape lafel de mare cu al ei am inceput sa scriu…in momentul acela eram indragostita,asa ca am inceput o poveste de dragoste,am inceput sa gandesc personajele,sirul actiunilor si intr-un final am inceput sa astern pe foaie tot ce gandeam,tin minte primele incercari,scriam stergeam si iar scriam,si pot sa spun ca nici acum nu sunt multumita de inceput…dupa un timp,mi-am facut un blog…,,usor’’ am spus,ce nu stiam insa era faptul ca daca ai inceput un blog..trebuie sa si ai ,,grija’’ de el.Incet,incet am inceput sa postez,simteam cum inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai repede (de entuziasm) cand vedeam o vizualizare in plus sau un comentariu,nu conta in ce dispozitie eram inainte,cand vedeam ca munca mea este apreciata imi trecea ori ce suparare.Pe parcurs lucrurile au inceput sa stea din ce in ce mai bine…dupa care a urmat o perioada in care a inceput sa scada din ce in ce mai tare…in mintea mea ma gandeam ca am scris ceva gresit sau ca nu mai este pe placul vizitatorilor…dar dupa ori ce furtuna rasare si soarele.
Scriu…iar in randurile scrise se poate vedea sentimentele pe care le simteam cand scriam.
Imi place sa scriu,iar povestile scrise…sau nescrise vor face mereu parte din mine.
,,Daca simti ca trebuie sa scri,fa-o!Va veni un timp in care cineva iti va aprecia lucrarea’’
Ficul meu se numeste Love is just a game,il puteti gasi aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu