Azi nimic nu are logică. Acum nimic nu înţeleg. Poate mâine îmi voi da seama care este adevărata problemă, dar cine ştie unde este răspunsul aşteptat de mine.
Ştiu că lumea nu este p
erfetă, ce n-aş da să fie aşa cum o vreau eu...Dar atunci ar trebui să fie perfectă şi pentru tine şi pentru mine şi pentru toţi şi ce s-ar întâmpla când ne-am întâlni? Cum ar rămâne lumile noastre perfectă fără a le strica pe celelalte? Nu există o lume perfectă, poate doar una imperfectă. O lume imperfectă în care nimic nu este aşa cum credem noi, cum ne imaginăm noi sau cum sperăm noi. În care persoana de lângă mine este mult mai bună decât mine şi pe care eu o rănesc mereu. Nu-mi închipui că ar putea exista o persoană care să facă atâtea greşeli într-o săptămână câte am făcut eu într-o zi, să rănească pe toată lumea prin simplul fapt că există.
Am obosit să încerc să îndrept lucrurile pentru alţii şi mi-aş dori să existe altcineva care să le rezolve pentru mine. Acum, tot ce pot face este să privesc şi să încerc să înţeleg unde în trecut am greşit. Poate că locul meu nu este aici. Poate că eu sunt adevărata greşeală şi nu faptele mele. Poate că eu nu funcţionez aşa cum ar trebui. Poate că ceva în mintea mea nu este aşa cum ar trebui. Poate ar fi mai simplu totul fără mine.
Însă cel mai probabil eu sunt defectă într-o lume imperfectă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu