Lunea de colecţie (26)

Halloween

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows' Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

Continuări

A apărut capitolul 4 din Sacrificio de amor.
A apărut capitolul 10 Ninas mal.

A apărut capitolul 19 din Jurnalul unei fete moarte.

A apărut capitolul 2, capitolul 3 şi capitolul 4 din Walk Away.

Peach29 a scris one-shootul Regretul pe care îl găsiţi aici.

Creare blog pe Blogspot

Bună!Ce faceţi?Am revenit cu o nouă idee.Astăzi vă voi arăta cum să creaţi un blog pe blogger.

1.Intraţi pe google.

2.Daţi la Conectaţi-vă

Pasul 3.Daţi la „Creaţivă un Cont Google nou”.

Vă completaţi cu datele care doriţi dvs şi daţi :”Accept.Creaţi-mi contul.”

Pasul 4.Vă va apărea aşa.

Pasul 5.Aşa vă va apărea după ce aţi dat accept la email.

Pasul 6.Daţi din nou la google şi scrieţi blogger.

Daţi la „continuaţi”

Pasul 7.Daţi la „Creaţi-vă un blog.”

Maddie are un fic

Se numeşte „Perfect Story”, are până în prezent 1 capitol şi  rezumatul: „Personajul principal este o fată de 18 ani, care se mută în oraş, şi este foarte tocilară. Iar Damon pune pariu cu cel mai bun prieten al lui, că până la balul bobocilor Alison va ajunge în patul lui. Dar ce se întâmplă când Alison află de pariu? Iar Damon ce va face când îşi dă seama că s-a îndrăgostit de Alison?” Îl găsiţi aici.

Halloween make-up: transformă-te în Cat Woman

Sărbătoarea de Halloween este motivul perfect pentru a încerca un machiaj extravagant. Dacă nu ţi-ai ales încă un personaj pentru petrecere, îţi venim în ajutor cu o sugestie: optează pentru seducătoarea Cat Woman. Închiriază ţinuta sau reinventează-o într-un mod cât mai creativ. În privinţa machiajului te ajutăm noi cu mai multe sfaturi utile. Iată ce trebuie să ştii:

Demachiază faţa foarte bine, aplică o loţiune tonică apoi un fond de ten deschis. Tenul trebuie să aibă un aspect pal. Întinde foarte bine fondul de ten cu pensula, astfel încât să capete un aspect mat uniform. Nu uita să cobori şi pe gât.

Defineşte sprâncenele

Păstrează-le forma subţire, uşor arcuită dar alungeşte-le înspre tâmple. Finisează-le aspectul cu o pensulă specială. Cu un creion negru desenează câteva tuşe pe toată suprafaţa pleoapei. Adaugă şi un fard negru, apoi omogenizează cele două produse foarte bine. Ochii reprezintă elementul cheie al machiajului inspirat de Cat Woman. Aşadar, conturează-i cu un dermatograf negru. Nu-ţi face griji pentru imperfecţiuni; corectează-le cu vârful unei pensule ascuţite. 

Finisarea machiajului

Un aspect foarte important pentru acest tip de make-up îl reprezintă privirea. De aceea, machiajul va depăşi uşor conturul natural al pleoapelor. Astfel ochii vor părea mai mari şi mai expresivi. Finisează aspectul pleoapelor cu un fard negru mat. Conturează fin şi pleoapa inferioară utilizând acelaşi fard. Opţional, aplică sub sprâncene şi un fard pupuriu, pentru a-i oferi un plus de luminozitate negrului. Urmează rimelul care va conferi volum şi lungime genelor.

În general, când ochii sunt machiaţi puternic, buzele se păstrează naturale. De această dată ai voie să încalci aceasta regulă. Foloseşte un ruj roşu sau bordo şi întinde-l uniform pe buze. Machiajul este pregătit, nu uita să-l accesorizezi cu o mască potrivită.

Pentru mai multe detalii, urmăreşte clipul de mai jos: 

Sara Hope traduce un nou fic

Se numeşte „Walk Away”, are până în prezent 1 capitol şi  rezumatul: „Acţiunea se petrece în New Moon. Niciodată nu a avut sens faptul că el mă iubea.Deci,când mi-a spus ea că el a zis asta,am crezut-o.” Îl găsiţi aici.

Vunk feat Antonia - Pleaca

BillyEllen are un nou fic

Se numeşte „Flacăra de porţelan”, are până în prezent 1 capitol şi  rezumatul: „Liv Turner este o femeie deosebită – asta în opinia tuturor celor care au ocazia s-o cunoască. Prezentând în continuare, ea este femeia deosebită care locuieşte într-o barcă, la malul oceanului dinspre New Jersey, femeia deosebită care alege să renunţe la averea lăsată de tatăl ei, trăind de una singură. Personalitatea ei nu poate fi redată printr-o linie dreaptă, ci din contră. Plină de surprize, amuzantă şi temperamentală, Liv suferă serios după despărţirea de Anthony Amsden, „un bărbat a cărui fiinţă a fost creată să distrugă”. Ce se întâmplă, însă, când aceasta devine ţinta celei mai mari puteri intelectuale a lumii? Simţindu-se supusă unor întâmplări foarte neobişnuite, Liv cercetează cu de-amănuntul, până ce află că este considerată şi nu numai, un Experiment. Are neobişnuitul bărbat vreo legătură? Şi, cel mai important, poate scăpa?” Îl găsiţi aici.

Marah are două ficuri

Primul se numeşte „Supernatural story of my life”, are până în prezent 18 capitole şi  rezumatul: „ Sentimentele se schimbă uşor în viaţa oamenilor. Când crezi că eşti singură diferită, descoperi că cei cu care îţi petreci timpul sunt şi ei supranaturali. Iubitul îţi este vârcolac, prietenii fantome, oamenii noi, vrăjitori ce-ţi vor răul din motive familiare. Acum trebuie neaparat să ies din clinica asta şi să îmi scot cipul ăsta din mine. Spiritele mă vor ajuta oare? Prietenii îmi mai vor fi loiali? Trebui să ies de aici, din clinica asta şi să îmi recapăt viaţa, dar oare câte aventuri mă aşteaptă? Trebuie să le distrug viitoarele experimente pentru «ciudaţii» ca noi.” Îl găsiţi aici.

Al doilea se numeşte „Dark side of my soul”, are până în prezent 5 capitole şi  rezumatul: „«Un înger trimis din Rai pentru a mă ucide, pe mine, un vampir de neucis. Izgonit pentru că s-a îndrăgostit de mine, unul dintre vampirii cei mai puternici tranformaţi de un original. » Vampiriţa trebuie să se decidă pe care dintre cei doi să-l aleagă. Cui îi v-a dărui viaţa, dragostea şi inima? Îngerului ce în fiecare seară este blestemat să o ucidă sau vampirului pe care l-a iubit cel mai mult în viaţă şi a părăsit-o?” Îl găsiţi aici.

Onixx Xdd are un fan fic

Se numeşte „Bloody Game”, are până în prezent 4 capitole şi  rezumatul: „Elena este urmărită de un blestem care se manifestă astfel: În fiecare an, de ziua ei, o persoană dragă îi moare - moarte suspectă, negăsindu-se suspecţi. Fiecare moare înjunghiat în inimă. Se împlinesc 2 ani de când bunica Elenei (Clara) a murit, şi un an de când bunicul Elenei şi-a luat ADIO de la viaţă. Ce poate face Elena pentru a-i ţine pe toţi în viaţă, acum când soseşte clipa când cineva trebuie să moară?” Îl găsiţi aici.

Anja J. are un fic

Se numeşte „Feelings”, are până în prezent 4 capitole şi  rezumatul: „ E seară…cel puţin aşa cred. Nu m-am mai ridicat din pat de multă vreme. Ceasul încă ticăie în neştire. O ploaie demonică sfâşie ceaţa abundentă…E întunecat…Dintr-o dată simt un miros ciudat…Oare ce o fi? Mă ridic din pat…Sunt puţin ameţită…Mă uit în jurul meu…Nimic schimbat…Aceeaşi cameră întunecată…aceleaşi postere sfâşiate…acelaşi birou încărcat cu partituri…acelaşi pian…aceeaşi chitarp…Mă îndrept către birou să citesc ultimile partituri şi îmi amintesc…era parcă acum o săptămână când încă mai eram fericită…încercam să compun cântecul nostru, al meu şi al tău…Ideea nu a ţinut…” Îl găsiţi aici.

Mai vedem noi, Cullen! - fic terminat

BillyEllen a terminat de scris ficul „Mai vedem noi, Cullen!”. Rezumat: „Alice şi Bella sunt cele două surori Swan. Să vorbim mai întâi despre acţiune. Ele două împreună cu părinţii trăiesc, practic, în Forks-Washington (aşa spune Alice). Dar datorită priceperii inegalabile a doctorului Swan, sunt nevoiţi să se mute în uriaşul New York. Mda, o familie plină de bani! Odată ajunşi acolo, multe se vor schimba. Revenind la personajele noastre. Alice e în prim plan. Ea este o tipă veselă şi energică până la Dumnezeu! Iubeşte sportul, e foarte baieţoasă, uneori rebelă, dar şi o prietenă bună. Urăşte fiţoşii şi din această cauză, nu îi surâde ideea mutării într-un asemenea oraş-metropolă. Are un caracter puternic şi întotdeauna ştie ce vrea. Bella este o fată simplă şi foarte frumoasă. Deşteaptă şi mereu ascultătoare. Chiar dacă pare opusul lui Alice, se înţelege nemaipomenit de bine cu ea. Fetele se iubesc enorm de mult…Ajung în New York etc. Se alege cel mai bun liceu pentru tinerele domnişoare. Acolo apare domnul Cullen, zeul şcolii evident. O place pe Bella din prima, dar cu timpul va ajunge să-şi dea seama că nu simte doar atracţie faţă de ea…Şi aşa Alice fierbe văzând tentativele lui Edward în a o agăţa pe sfioasa Bella. Fierbe şi îi jură război zeului şcolii, strigându-i la minut «Mai vedem noi, Cullen! »” Îl găsiţi aici.

Felicitări BillyEllen pentru ficul scris şi pentru că l-ai terminat. Mult succes cu şcoala şi cu noul tău fic.

Emma are o poezie

Adio

Adio" murmur-o soapta,

Sa spui "adio" e-o nedreapta soarta;

"Adio", glasuiesc paduri

De lacrimi... '

Lunea de colecţie (25)

Dimitrie Gusti

Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iaşi; d. 30 octombrie 1955), a fost un filosof, sociolog şi estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, preşedintele Academiei Române (1944 - 1946), ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti. A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. A fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939 - 1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice(1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936). În domeniul literar-ştiinţific, Gusti a înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919 - 1943) şi „Sociologie românească” (1936 - 1944). A avut o contribuţie deosebită la formarea Muzeului Satului. După invadarea şi ocuparea României de către Armata Roşie (1944), Partidul Comunist din România a încercat, în zadar, să-l câştige pe Gusti de partea sa, cu oferte de colaborare; cu toate acestea, Dimitrie Gusti a devenit membru al ARLUS şi a fost invitat în Uniunea Sovietică pentru a participa la ceremonii oficiale.

Continuări

A apărut capitolul 12 din Justiţie oarbă.

A apărut capitolul 12 din Dirty dancer.

A apărut capitolul 28 din Life will go on.

A apărut capitolul 21 din Jurnalul unei adolescente.

A apărut capitolul 4 din The journey to war.

A apărut capitolul 10 din Ascunţi în întuneric.

A apărut capitolul 9 din O altă viaţă.

A apărut capitolul 18 din Love without barriers.

A apărut capitolul 9 din Umbra Dragostei.

A apărut capitolul 24 din Razboiul sentimentelor.

A apărut capitolul 17 din Changed forever. 

A apărut capitolul 15 din Going under.
A apărut capitolul 3 din What goes around comes around.

A apărut capitolul 7 din Don't let me fall. 

Twilight Purpel are un one-shoot, se numeşte Last Breath.

Fashion day: Jimmy Choo aniverseaza 15 ani de existenta! Vezi topul pantofilor care au intrat in istoria modei

Tamara Mellon, fondatoarea brand-ului Jimmy Choo, a început acest business din pură pasiune pentru modă. În scurt timp însă, toate fashionistele adevărate şi-au achizitionat pantofii “Choo” şi au făcut o adevărată pasiune pentru ei.

Acum, la 15 ani de la inaugurarea pe piaţă a brand-ului, Tamara a scos o colecţie numită “Icons”, în care se regăsesc toate modelele de pantofi care au facut istorie de-a lungul timpului. În plus, Jimmy Choo lansează şi o carte în care sunt prezentaţi atât pantofii emblema ai brand-ului, cât şi celebrităţile care au făcut furori cu ei pe covorul roşu.

“Este incredibil să sărbătoresc 15 ani de activitate şi mă bucur enorm că am reuşit să le fac pe femeile care îşi pun în picioare o pereche de Jimmy Choo să se simtă puternice şi sexy. În colecţia “Icons”, am strâns primele 15 modele preferate din ultimii 15 ani, fie că este vorba despre pantofi preferaţi de clientele nostre, pantofi care au apărut în seriale TV sau pantofi care au fost purtaţi de vedete pe covorul roşu. Am luat aceste modele iconice şi le-am transformat într-unele actuale, pe care femeile le-ar purta astăzi,” a povestit Tamara Mellon.

“Mi se pare foarte amuzat să mă întorc în trecut, pentru că fiecare pereche de pantofi pe care am creat-o spune o poveste, iar toate la un loc au reuşit să formeze identitatea brand-ului. În câteva cuvinte, asta înseamnă să te simţi bine în pielea ta şi să fii sexy, dar sexy în sensul bun al cuvântului,” a completat Tamara.
Cartea lansată de Jimmy Choo cu ocazia aniversării a 15 ani de activitate în lumea modei va putea fi cumpărată cu 60 de lire, iar banii vor fi donaţi în procent de 100% fundaţiei “Jimmy Choo”, care luptă pentru drepturile femeii. În plus, vor mai fi donate şi 10% din încasările care provin din vânzarea pantofilor din colecţia “Icons”.

Zodia îndrăgostiţilor - Giulia Carcasi

Anul apariţiei: 2008
Autor: Giulia Carcasi
Editura: Humanitas


         O carte cu o structură inedită, scrisă din două puncte de vedere -- al ei şi al lui --, un roman cu două poveşti, două sensuri, două coperte. Carlo şi Alice -- acelaşi liceu, aceeaşi clasă şi uneori aceeaşi bancă. El e stângaci, ciudat, n-are modele hollywoodiene, nici aere de macho. Ea altfel decât celelalte fete: e acidă, dar visătoare, are spirit critic, dar suflet de poetă. Şi fiindcă sunt tineri, au abia optsprezece ani, au dreptul să greşească. Ea, cu Giorgio, colegul misterios şi intrigant, el cu Ludovica, clasica "cea mai populară fată din tot liceul". Ca să se găsească unul pe celălalt şi să înveţe să se iubească trebuie să afle cine sunt. Plină de umor şi ironie tăioasă, povestea e un ping-pong sentimental printre sms-uri trimise în orele plicticoase ţinute de profii frustraţi, predicile părinţilor, bancurile amicilor la un pahar de bere într-un pub.

 "La douăzeci şi ceva de ani şi două bestselleruri, Giulia Carcasi e una dintre cele mai promiţătoare tinere scriitoare italiene." (La Repubblica)

"Un roman 'adevărat', care nu cade nici o secundă în capcana banalităţii." (Vanity Fair)

O puteţi comanda de la librăria online Dor de Carte.

Totul sub cer - Matilde Asensi

Anul apariţiei: 2011
Autor: Matilde Asensi
Editura: Humanitas


         Cărţile Matildei Asensi sunt citite de peste 20 de milioane de oameni din lumea întreagă. Romanul Totul sub Cer a fost distins cu Premiul Internacional Latino Book Awards in 2008 – categoria „Cel mai bun roman de epoca in limba spaniola“. Un roman fascinant semnat de autoarea bestsellerului internaţional Ultimul Cato, o incursiune în istoria veche a Chinei, plină de suspans, şi atmosferă de epocă. După ce Primul Împărat reuşeşte unificarea ţării, şi cum, pentru locuitorii ei, singura lume posibilă este China, aceasta va fi numită „Totul sub Cer“.

În 1923, pictoriţa spaniolă Elvira De Poulain soseşte din boemul Paris în China, tărâmul unor tradiţii ancestrale, dar şi al luptelor intestine care destabilizează ţara. De-a lungul unui traseu labirintic, Elvira şi nepoata sa Fernanda vor afla că mai importantă decât tainele lumii fabuloase a Primului Împărat al Chinei sau comoara ascunsă în mormântul acestuia este însăşi aventura iniţiatică a căutării, prilej de confruntare cu pericole exterioare, dar mai ales cu demonii lăuntrici.

O puteţi comanda de la librăria online Dor de Carte.

Fashion day: Marc Jacobs Toamnă-Iarnă 2011

Marc Jacobs şi-a prezentat colecţia toamnă-iarnă 2011 în cadrul New York Fashion Week. Propunerile designerului pentru noul sezon sunt extrem de variate. Dantela, pielea şi bulinele inspirate din anii '70 reprezintă trendurile principale.

Colectia Marc Jacobs pentru sezonul toamna-iarna 2011 s-a evidentiat prin materiale lucioase si tinute inspirate din anii '70. Umerii supradimensionati, talia inalta si materialele neconventionale precum latexul au reprezentat elementele definitorii ale colectiei. Silueta manechinelor a fost alungita prin croieli rigide. Talia a fost marcata prin curele subtiri sau piese vestimentare cambrate.  

Lunea de colecţie (24)

Gheorghe Țiţeica 

Gheorghe Țiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5 februarie 1939, Bucureşti), matematician şi pedagog român. Profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Membru al Academiei Române şi al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

S-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poarta numele. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România. Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, a înfiinţat revista „Gazeta matematică”, iar cu G.G. Longinescu publicaţia „Natura” pentru răspândirea ştiinţelor. Cu D. Pompeiu a editat revista „Mathematica”.

A fost frumos cât a fost, dar păcat că nu mai este

Nu-mi place la ce s-a ajuns şi niciodată nu mi-am închipuit că acesta va fii sfârşitul, dar s-a întâmplat…mi-a plăcut şi în acel moment nu am regretat, dar acum regret anumite părţi şi nu pot să schimb asta pentru că a durut. S-a terminat? Probabil că da. Regretă cineva ceva? Mai mult ca sigur. Regretă că m-a cunoscut? Nu are decât, nu i-am vrut răul şi atunci am visat la o prietenie frumoasă şi cât se putea în situaţia noastră de adevărată, dar nu a fost să fie.

 A fost ciudat cum am început această prietenie şi mai ciudat pentru mine este că în ciuda celor întâmplate am reuşit să am încredere în voi, dar totuşi la ce mi-a folosit? La nimic acum, dar la multe în trecut. Ştiu şi am ştiut că nimic nu o să fie real, dar mi-am permis să sper…am sperat că voi cunoaşte nişte persoane care nu o să aibă nici un motiv să mă rănească sau că niciodată nu-mi vor înşela încrederea, dar m-am înşelat.

A fost greu începutul şi la fel şi aşa-zisul sfârşit, totuşi ceea ce a fost între ele a fost frumos…un vis frumos care s-a terminat urât. Am ştiut încă dinainte să vă cunosc destule despre prietenii false şi am trecut prin suficiente, însă nu m-am gândit că voi o să faceţi lucruri asemănătoare. Unele dintre voi v-aţi încăpăţânat să mă cunoaşteţi aşa cum sunt eu în adâncul meu şi nu aşa cum las să se vadă, mă întreb dacă ţi-a plăcut cei ai descoperit sau nu? Îţi mulţumesc pentru că mi-ai acordat şansa pe care alţii nu mi-ar fi acordat-o niciodată şi nici nu o să mi-o acorde vreodată. Alţii oricât am încercat să le fiu alături atunci când credeam că au nevoie, mi-au refuzat ajutorul cu îndârjire. De ce? Nu ştiu, aş fi acceptat probabil mai multe decât şi-au imaginat ei…s-au îndepărtat de nenumărate ori de mine şi apoi au cerut a doua şansă şi dacă stau bine să mă gândesc au fost mai multe şanse. Adă-ţi aminte că în trecut am mai dat şanse prietenie noastre şi rezultatul final a fost aceleaşi, mă întreb dacă îţi mai aduci aminte? Alţi prieteni s-au folosit de noi…alţii s-au hotărât că prietenia noastră nu merită şi au renunţat la ea, s-au îndepărtat de noi atât de tare încât acum suntem nişte necunoscuţi care abia îşi mai adresează două cuvinte sau atunci când ne vorbim ne atacăm reciproc reuşind să ne rănim unii pe alţii. Şi alţii au obosit şi au renunţat la ceea ce ne unea, la acea frumoasă prietenie care acum a lăsat în urma ei doar regrete.

Ştiu că unele dintre noi regretă ceea ce au făcut sau nu? Cine ştie, dar dacă vă cunosc puţin atunci ştiu că cineva regretă că s-a terminat aşa…poate totuşi mă înşel şi toţi se bucură de acest sfârşit.

Eu, una nu ştiu dacă regret sau dacă mă bucur că s-a terminat pentru că am trăit o iluzie frumoasă, dar realitatea a fost mai dură şi a învins, nu? Totuşi sunt curioasă: Voi vă bucuraţi că s-a terminat sau nu? Regretaţi ceva? Vă mai gândiţi câteodată la clipele în care râdeam împreună de chestii banale pentru alţii şi importante pentru noi?

Şi cel mai important vă aduceţi aminte de aceea promisiune? Pe care toate am încălcat-o.

Totuşi nu vreau să cred că acesta este sfârşitul, pur şi simplu refuz să cred…Tot ce am scris sunt amintiri…frânturi din ceea ce am trăit.

Câştigătoarele concursului ''Creative Writing''

Locul I - Etern de Deea

Locul II - Regretul de Peach29

Locul III - Viaţa e doar o clipă de rază de soare de Sara Hope

Locul IV - Dovadă de prietenie de Stefy

Câştigătoarele au fost alese de persoana care a oferit premiile şi care doreşte să rămână anonimă.

Le rog pe cele trei fete să-şi verifice E-mailul şi să-mi răspundă până Miercuri, 19 Octombrie. 

Creare blog pe wordpress

Bună la tuturor! A venit vremea să vă prezint o nouă rubrică...în această rubrică vă voi învăţa totul  despre bloguri.

Ştiu că mulţi cititori au talent,dar nu ştiu să-şi creeze un blog. Ei bine pentru asta vă voi ajuta eu.

Cum se crează un blog pe wordpress?

Pasul 1.Prima dată intraţi pe google.

Veronica/experimentul are un nou fic

Se numeşte „What goes around comes around”, are până în prezent 1 capitol şi  rezumatul: „Iată-mă ajunsă într-o situaţie stupidă – în faţa altarului. Azi e nunta mea…De mică mi-am imaginat această zi: ce rochie o să port, florile din buchet, mărturiile, promisiunile şi desigur prinţul. Şi azi, eu stau în faţa preotului şi mă rog ca mirele meu să zică NU. Mental mă rog doar la asta, să renunţe la ideea asta stupidă. Noi nu ne putem căsători. Eu nu vreau să mă mărit cu EL. Nu după tot ce mi-a făcut. Îl privesc cu rugăminte în ochi, nu face asta, te rog nu. Însă, el mă priveşte cu dragoste înapoi. E idiot dacă crede în căsnicia asta de faţadă. «- Edward Cullen, accepţi de bunăvoie şi nesilit de nimeni să devii soţul lui Isabella Swan, la bine şi la rău, până când moartea vă desparte?» Asta e şansa ta, zi nu, te rog. Am închis ochii şi mi-am strâns mâinile în pumni. Aşteptam smerită răspunsul său. «- Da, accept.» Ţi-ai semnat sentinţa scumpule, până când moartea mă va despărţi de tine.” Îl găsiţi aici.

Geo17 are un fic

Se numeşte „Pentru Totdeauna”, are până în prezent 26 capitole şi  rezumatul: „Diana se mută într-o nouă locuinţă şi află că vecinul ei este nimeni altul decât Robert Pattinson. Deşi nu se înţeleg deloc la început, ei ajung să fie împreună. Dar ar avea şanse să reziste relaţia lor?” Îl găsiţi aici.

Kristine.B are un fic

Se numeşte „Destine Paralele”, are până în prezent 6 capitole şi  rezumatul: „Razele lunii abia se iveau din spatele norilor cenuşii ai nopţii. Satul era liniştit la acea oră târzie, nici o lumină nu era aprinsă la ferestrele caselor vecine. «- Acum este momentul potrivit! » O voce groasă de bărbat răzbătu în mijlocul tăcerii mormântale a străzii. Înalt şi solid, ieşi din curtea casei cu numărul 23, având în braţe o mogâldeaţă învelită în cearşafuri albe. În spatele lui, o voce disperaăa de femeie răzbătea din pragul casei. Aceasta, purtând doar o cămaşă de noapte zdrenţuită, se lupta să ţină pasul cu soţul ei care aruncă mica mogâldeaţă în căruţă, se urcă la rândul lui şi dădu bice cailor. Femeia se opri în mijlocul străzii, deznădăjduită, cu lacrimile curgându-i şiroaie pe obraji. Se prăbuşi la pământ, sleită de puteri, implorându-şi soţul să se întoarcă. În casa lăsată acum în umbră, doi ochi negri urmăreau toată scena. Sus, în camera lui de la etajul doi, micuţul Benji de cinci anişori se întreba unde fuge tati cu surioara lui de doar două luni în mijlocul nopţii, supărând-o atât de tare pe mami.” Îl găsiţi aici.

Chocolate Coco are un fic

Se numeşte „Don`t let me fall”, are până în prezent 4 capitole şi  rezumatul: „Poţi să trăieşti o sută de ani, dacă renunţi la toate acele lucruri care te fac să-ţi doreşti să trăieşti atât. Viaţa…un cuvânt atât de complicat dar tot odată atât de simplu începe cu o naştere şi se încheie cu o moarte. Nu tu o alegi. Dumnezeu ţi-o dă…şi el ţi-o ia. Unii o au perfectă, alţii încearcă să o construiască la nesfârşit. Viaţa mea a fost perfectă…acum nu mai este, durerea e o alinare pentru mine iar lacrimile un ocean.” Îl găsiţi aici.

Stephany are un fic

Se numeşte „O Viaţă Dificilă”, are până în prezent 13 capitole şi  rezumatul: „Ficul o are în rolul principal pe Jane Smith , o fată care chiar are o viaţă dificilă la liceu . De-a lungul anilor, fiind obligată să facă faţă umilinţelor ce se abăteau asupra ei . Dar într-o zi, Alex , o colegă transferată, îi devine prietenă, şi astfel o ajută să nu se mai lase umilită de ceilalţi. Dar ce se întâmplă când fratele lui Alex, Taylor este mult râvnitul bad boy de care toate fetele sunt îndrăgostite? Şi mai ales când acesta este iubitul Miei, cea care i-a făcut viaţa imposibilă lui Jane în ultimii 5 ani? Dar când Jane îşi dă seama că îi place pe Taylor?” Îl găsiţi aici.

Lavideea are un fic

Se numeşte „A través de la imaginación”, are până în prezent 2 capitole şi  rezumatul: „ O fată pe nume Alba, se visează alături de personajele din Twilight. Ce se întâmplă atunci când se trezeşte dintr-un vis, locuind în Forks şi fiind vecina cu nimeni alta decât…Bella Swan?” Îl găsiţi aici.

Theo are câteva ficuri

Primul se numeşte ''O străină'', are până acum 33 de capitole. Rezumat:  ''Jessie Carter este o adolescentă normală care termină liceul în România şi primeşte o bursă la o facultate de prestigiu din New York. Vă invit să încercaţi să înţelegeţi un raţionament al unei adolescente care se crede matură, să încercaţi să înţelegeţi că “dragostea nu are limite”  şi că o simplă persoană apărută în viaţa noastră la momentul potrivit poate să “change the world”.'' Îl găsiţi aici. 

Al doilea se numeşte ''Blue Blood'', are până acum 17 capitole. Rezumat: ''Lucrurile par în regulă la un liceu de bogătaşi din Boston. Atât de în regulă pe cât le este permis. Totuşi ce se va întâmpla când tocilara liceului descoperă că profesorul de matematică este Vampir?'' Îl găsiţi aici.

Al treilea se numeşte ''Stars Don't Die'', are până acum 7 capitole. Rezumat: ''Viaţa lui Alice Cullen sau mai bine spus Alice Brandon, nu a fost niciodată uşoară. Totul începe o dată cu internarea ei la un ospiciu pentru persoanele cu dizabilităţi mentale, numai că doctorul de acolo nu este tocmai un vindecător al acestora, ci mai degrabă însuşi Moartea lor. Aşadar, ce urmează să se întâmple când inima de gheaţă a acestuia se dezmorţeşte într-un final, iar un personaj malefic apare în peisaj?'' Îl găsiţi aici.

Al patrulea se numeşte ''Archild ~ The Child Of Power'', are până acum 10 capitole. Rezumat: ''Ellea este “tipa aceea enervantă care o găseşti în orice clasă. În ultimul an de liceu, cu capul bine ascuns între cărţi, părul pe ochi, care nu vorbeşte cu nimeni şi niciodată nu îi ajută pe ceilalţi cu temele, chiar dacă este geniul clasei.” Dar totodată Ellea este şi un archild. Ce va face această puştoaică ale cărei puteri sunt infinite într-un oraş precum Clarksville, Tennesse, la liceul Northwest? Vreţi să aflaţi? Atunci să o urmărim pe Ell, în noua ei viaţă, în noua ei lume.'' Îl găsiţi aici.
Al cincilea se numeşte ''Don't Say You Don't Remember'', este terminat. Rezumat: „Dragă Jurnalule,

M-am îndrăgostit de Damon Salvatore!

A ta,

E. G.”

Îl găsiţi aici.

Al şaselea se numeşte ''Kiss Of Dawn'', are până acum 6 capitole. Rezumat: ''Damon e om şi este şi foarte timid, tot timpul citeşte. Dar ce se va întâmpla când se întoarce în clasă într-o zi şi o prinde pe aşa-zisa “târfuliţă a oraşului” citind romanul lui preferat? Ce ar fi dacă ochelarii lui ar cădea – din greşeală, iar privirea lui s-ar contopi cu a ei? Va fi ea fascinată de ochii lui superbi? Va rezista Elena tentaţiei de a nu se îndrăgosti de tipul care poartă numai haine oribile şi nu socializează cu nimeni?'' Îl găsiţi aici.

Acneea: Soluţii naturiste să scapi de ea

Acneea reprezintă o problemă supărătoare pentru multe persoane. Nedoritele “coşuri” nu apar doar la pubertate, ci şi mai târziu, la vârsta adultă. Unele dintre acestea pot lăsa chiar cicatrici inestetice. Ce este de făcut pentru a scăpa de acnee?

Primul pas să scapi de acnee – igiena corectă

O igienă corectă reprezintă primul pas în lupta contra acneei. Igiena corectă înlătură posibilitatea de reinfectare sau suprainfectare (infectarea şi cu alţi germeni) a pielii.
Acneea în general este produsă de germeni microbieni agresivi care înving capacitatea sistemului imunitar astfel că infectează porii pielii. Se pot duce în vecinătate la ceilalţi pori şi infecţia cutanată se extinde. Acneea nu afectează doar tenul, se poate extinde pe spate, pe braţe, pe piept sau chiar pe zona coapselor. Este mai frecventă în zonele cu piele grasă.

Igiena corectă pentru a scăpa de acnee:

- curăţaţi tenul cu un burete plasă mic şi gel de duş. Frecaţi uşor tenul timp de un minut apoi clătiţi cu apă din abundenţă;

- nu folosiţi creme. Se recomandă să tamponaţi tenul cu o vată îmbibată în puţin spirt diluat.
- igiena tenului se face dimineaţa şi seara (imediat înainte de culcare).


Acnee: combătută prin mască antiacneică

Masca antiacneică se foloseşte seara, la cel puţin o oră diferenţă după tratamentul medicamentos prescris de medicul specialist.
Acneea poate fi înlăturată prin mască antiacneică ce se prepară astfel:
- se pune o linguriţă rasă de bicarbonat de sodiu;
- se adaugă câteva picături de lămâie – vă apare o reacţie între componente;
- se adaugă două aspirine pisate;
- se pune apă distilată din fiolă şi se amestecă în mod continuu până se obţine o pastă;
Aceasta este masca cu cele mai mari beneficii în lupta contra acneei, masca a cărei utilitate a fost recunoscută de mulţi utilizatori.
Nu neglijaţi consultul medicului. Uneori acneea necesită tratament medicamentos local (unguente) sau sistemic (pastile) pentru a înlătura o infecţie cutanată agresivă.

Acnee supărătoare? Îţi propunem Dieta antiacneică

Dieta antiacneică joacă un rol important în menţinerea imunităţii pielii. Ştiaţi că pielea este ultimul organ unde sunt cedaţi nutrienţii din corp, cei care au mai rămas după consumul celorlalte organe? Astfel cele mai mici carente nutriţionale afectează sănătatea pielii. Se recomandă astfel o dietă antiacneica cu următoarele principii:
- consumaţi zilnic cel puţin o salată şi cel puţin trei fructe proaspete, de preferat diferite;
- consumaţi o supă în fiecare zi;
- consumaţi iaurt dimineaţa;
- beţi doi litri de apă pe zi;
- eliminaţi din alimentaţie: dulciurile, cafeaua, sucurile, biscuiţii, alimente prăjite, snacksurile.

Respectând aceste câteva sfaturi cel puţin două săptămâni vă veţi bucura de rezultate vizibile: reducerea manifestărilor acneice.

Twilight Make-up: machial inspirat de Alice Cullen

Seria Twilight a lansat trenduri interesante în vestimentaţie dar şi în machiaj. Tenul deschis şi ochii puternic evidentiaţi au devenit o tendinţă în frumuseţe. Bineînţeles, buzele pale, trandafirii echilibrează imaginea desprinsă din poveste. Optează pentru o variantă mai accesibilă a acestui tip de make-up, potrivită atât în timpul zilei dar şi seara. Iată paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru un machiaj în stilul lui Alice Cullen din Twilight:

Tenul deschis, cu aspect mat este definitoriu pentru vampirii din seria Twilight. Adaptează această trăsătură chipului tău fără să laşi impresia unui aspect artificial. Înainte să aplici fondul de ten hidratează-ţi foarte bine faţa cu o cremă nutritivă. Foloseşte şi un primer, apoi întinde fondul de ten foarte bine pe faţă, pe gât. Dacă ai un produs foarte închis la culoare îl poţi deschide cu câteva nuanţe amestecându-l cu un fond de ten mai deschis.

Cum aleg câştigătorul la concurs?

Deoarece multe persoane au întrebat unde votează am decis să revin asupra acestui lucru şi să îl lămuresc.

Eu voi alege câştigătorii acestui concurs, însă cum am spus o să mă las influenţată de comentariile cititorilor. Aşa că spuneţi-vă părerea şi convingeţi-mă că acea poveste merită să câştige.

Fie ca cel mai bun să câştige!

Baftă tuturor cu şcoala.

Fashion day - 7 Piese vestimentare de vară bune de purtatâ şi toamna

Vara s-a încheiat dar asta nu înseamnă că trebuie să faci o schimbare radicală de vestimentaţie. Majoritatea ţinutelor pe care le-ai purtat în timpul verii se pot adapta cu uşurinţă şi în sezonul rece. Iată 7 piese vestimentare în tendinţe care pot fi îmbrăcate şi toamna.

1. Rochia

Simplă sau cu imprimeuri, lungă ori mini, rochia rămâne o piesă vestimentară de bază indiferent de sezon. Aşadar poart-o şi în această toamnă combinată cu dresuri groase, cizme din piele întoarsă şi jachete casual. Poţi opta pentru sacouri cambrate sau geci scurte din piele, la modă în acest sezon.

Lunea de colecţie (23)

Nicolae Vermont

Nicolae Vermont (n. 10 octombrie 1866, Bacău - d. 14 iunie 1932) a fost un pictor şi gravor român, de origine evreu. Mai târziu în viaţă s-a convertit la religia creştină ortodoxă.

S-a născut la Bacău (sau la Moineşti) în familia profesorului Iosif Grünberg. A studiat la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituţii, apoi la München şi la Paris. Ostil conformismului academic, Vermont s-a ataşat mişcării de înnoire a grupului pictorilor independenţi, numărându-se printre membrii fondatori ai societăţilor „Ileana” şi „Tinerimea artistică”, în cadrul cărora a expus cu regularitate.

În pictura de peisaj, înrudit ca viziune cu Nicolae Grigorescu, Vermont a lăsat imagini din Câmpulung şi din Oltenia, de un lirism pur şi delicat, valorificând atât spontaneitatea şi acuitatea observaţiei, cât şi virtuozitatea desenului. Atras de compoziţie, a excelat în pictura de gen inspirată din viaţa oamenilor simpli, pe care a zugrăvit-o cu multă căldură emoţională („Emigranţii”, „Coşarul”, „Bragagiul”). A fost influenţat şi de stilul pictorului munchenez Fritz von Uhde.

În creaţia sa din ultimii ani, a înclinat spre satisfacerea gustului unui public amator de pitoresc. Lucrările sale de gravură sunt executate cu o deosebită fineţe.

Fratele său a fost traducătorul şi astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actriţa Lea Fanşeta Vermont, mama actriţei franco-române Marioara-Aristiţa Ventura.

Viata e doar o clipa de raza de soare - de Sara Hope

Ce face viata din om? Ce face gandirea dintr-o persoana normala? Mintea imi era umpluta de ganduri ireale, de sentimente imprevizibile, de amintiri sparte. Viata curgea prim mine ca un robinet descis. Simteam intepaturi insa incercam sa evit sa ma gandesc la asta. Dar parca se accentuau, fierbandu-mi talpile. Piele imi era aspra. Nu plouase de mult. Ochii imi erau uscati, lacrimile secasera. Rauri de praf imi strabateau palmele, lasandu-si propria lor amprenta scarboasa. Imi intrau in gura, imi atacau si ultima picatura de iubire care imi ramasese.

Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, inflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste in lumina soarelui. Daca vrei sa il ai, trebuie sa il cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa il aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta in viatata, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata slendoarea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sangera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care il vei obtine, pastreaza-l toata viata si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator… si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o arta, dupa cum si a trai este o arta. Dacã vrem sã aflam cum sã iubim, sa obtinem maiestria în aceastã arta, va trebui sã procedam asa cum se procedeaza cand vrem sã invatam orice alta arta: muzica, pictura, dans, arta medicinei sau a ingineriei.
Asta era opinia mea privind iubirea adevarata,nu una posesiva.In care baiatul cu care iesit pune incetul cu incetul mana pe corpul tau sip e sufletul tau.Este la fel ca intunericul,nu scapi decat prin moarte,asta daca te va lasa.Nu ma refer la intuneric ca fiind uitarea,ci la faptul ca iti doresti sa uiti de faptul ca esti femeie. Am privit ceasuri intregi pe fereastra, incercand sa dau un sens ideilor. Atatea jocuri cu soarta, tot atatea pierderi. Lampile de pe strada inca palpaie, asfaltul inca e umed, cerul e tot negru, intunericul inca domneste, ceata inca sufoca orasul, eu mai trag inca un fum. Tusesc. Insa asta nu ma opreste sa nu mai trag.Tutunul pe care il inhalez il simt cum se duce pe trahee si cum imi raneste plamani.Ce mai conteaza inca o tigara,daca tot o sa mor.Dragostea nu a fost creata pentru mine sau cel putin nu a fost ca eu sa ma bucur de ea.Insa speram ca o sa rezist.
Se zice ca speranta moare intotdeauna ultima… Oricat ne-am dori la un moment dat sa renuntam la speranta… sa o lasam uitarii, traind cu iluzia ca “ar fi mai bine daca…”, continuam sa speram. Speranta e poate unicul sentiment care, odata ce se instaleaza in sufletul unei fiinte, capata imortalitate… Cand ne indragostim de cineva, speram… Speram ca nu va dura o clipa, speram ca nu e doar o iluzie… Cand visam la ceva, speram… Speram ca visul va deveni realitate intr-o zi… Cand viata ne doboara, speram ca ne vom ridica… Cand viata ne ridica, speram ca nu se va opri aici… Orice facem, speram… Cine crede ca speranta se poate stinge in noi… vreodata… se inseala… Poate se stinge un strop de speranta, insa altul ii va lua locul… In concluzie, se pare ca speranta e legata strans de noi, de natura noastra… face parte din noi… si drept urmare, va muri odata cu noi…Viata este doar momentul in care lumina a fost pentru prima data absorbita de trupul si privirea noasra, este doar acel moment suprem in care inghtim pentru intaia oara aer. Din momentul acela toti avem un viitor: moartea, fie ca vrem sau nu, fie ca ne temem sau nu.
Cu timpul mai dobandim ceva la fel de cert ca viitorul: trecutul. Din pacate chiar daca el,odata cu viata, se scurge si ramane in urma nostra, multi il nega, multi isi neaga trecutul…le este tema sa recunosca faptul ca, intr-un moment erau altfel. Fara trecut nu existi, deoarece el tine incuiate cu cheia cerului cele mai dulci fructe ale vietii: Amintirile. Chiar daca in ele sunt inglobate iubiri apuse, rani neinchise, suferinte amare, chiar daca regretam secvente ale acestuia, chiar daca ne incendiem sufletul cu lacrimi cand ne intoarcem in camera amintirilor, nu avem cum si nici de ce sa le Negam. Sunt in urma noastra dar vor face vesnic parte din prezentul si viitorul nostru.
 Uneori imi doresc ca tot cosmarul acesta sa se termine.M-am suit in masina si am inceput sa conduc.Am dar drumul la muzica.Era  melodia care tot timpul ma binedispunea.

Have you ever seen such a beautiful night
I could almost kiss the stars for shining so bright
When i see you smile and i go oh oh oh
I would never want to miss this
In my heart, I know what this is

This is what dreams are made of
This is what dreams are made of
I've got
Somewhere i belong
I've got
Somebody to love
This what dreams are made of….
Am ajuns acasa devreme asa ca am avut timp sa ma schimb.Ma tot gandeam la ce mi-a zis doctoral.Cuvintele lui imi rasunau in cap:”Imi pare rau,dar nu mai putem continua tratamentul.Inca nu sa gasit măduvă.În ritmul ăsta,simptomele se vor înrăutăţi..”
“Viata este un tip de energie determinate si care determina.De la nastere pana la moarte exista in organismul uman diferite tipuri de energie.Singurul tip de energie caruia organismul uman nu ii poate rezista este energia Razei Mortii.”
Imi era teama de moarte?Cui nu-I este?Prost sa fii sa zici ca nu.E ca si cum te-ai minti pe tine insuti.Toti isi zic si iti zic ca o sa fie bine.Speranta moare ultima.Ei bine,in cazul meu nimic nu e adevarat.Viata nu e nimic altceva decat un pasaj trecator,pe care noi oamenii il irosim.Ne credem superiori insa nu suntem decat niste amarate de unelte ale vietii.
Imi doresc ca viata sa fie ceva mai mult de o clipa de raza de soare.

Regretul - de Peach29

                                                           Motto:” Am invatat ca oamenii rationali sunt                             

                                                                       nefericiti si ca este infinit mai bine sa

                                                                       regreti ceva ce ai facut decat ceva ce ai

                                                                      fi vrut sa faci, dar nu ai avut curajul."

                                                                                  (Ramona Badea)

   

    Eram in clasa a X-a, si aveam 17 ani.

    Desi aveam aceasta varsta, eram timida, tacuta si ascultatoare, in limita in care eu nu suportam sa mi se dea ordine. Dar nu regretam nimic.

    Firea mea ma tinuse departe de droguri, bauturi, accidente sau violuri, dar imi daduse mintea necesara pentru a putea fi iubita si apreciata de profesori, pentru a-mi putea face un viitor.

    Dar lumea mea a inceput usor-usor sa devina nesigura odata cu venirea unui nou coleg in clasa de alaturi. Era frumos, bine-educat, intelligent si timid. La inceput nu i-am dat atentie, in fond nu-l cunosteam, dar am inceput sa ne intalnim la concursuri, la pregatiri, la cercul literar sau in biblioteca. Era un fel de versiune a mea, doar ca de sex opus, cu ochii albastri si cu par blond si, evident, mai scurt.

    Fetele practic roiau in jurul lui si, poate spre onoarea sau nu a lui, el le respingea, nu de alta, dar avea noroc numai la scursurile scolii.

    Era inalt, bine facut, cu o statura atletica mai degraba, cu niste superbi ochi albastri, care, indata ce faceam prostia sa ma uit in ei, ma inghiteau si parca nu mai voiau sa-mi dea drumul. Parul lui blond, scurt, parea matasos, iar buzele-i perfecte cereau a fi sarutate. In ochii avea acea bucurie si energie specifica tinerilor, sau poate doar lui, acea inteligenta si bunatate care pe mine ma atragea.          

    Stiam ca vocea lui era probabil cel mai frumos si linistitor sunet pe care-l auzisem.

    Totodata denota o masculinitate si putere in fata carora eu dadeam inapoi.

    Dar, cand mi-a vorbit prima oara, vocea lui era incarcata de emotie.

-           Buna, eu sunt Aaron. Ma gandeam ca din moment ce tot ne intalnim atat de des, ar trebui sa ne cunoastem.

    Ramasesem fara grai. Eram pierduta in ochii lui, si, spre rusinea mea, privirea-mi aluneca spre buze.

-           Aaa, buna. Eu sunt Salome. Imi pare bine.

-           Si mie, Salome. Numele meu suna dulce si suav, rostit de el.

    Isi intinse mana. Sovaind, am intins-o si eu pe a mea. La contactul dintre pielea mea rece si a lui atat de calda, m-au trecut fiorii.

    “Doar reactii chimice, Sal!” imi ziceam in minte.

    Strangerea lui era ferma, dar blanda. Imi dadea siguranta.

-           Esti sincera, ma lua el prin surprindere.

-           Po-poftim? Chiar nu intelegeam ce-I cu afirmatia asta.

-           Ai pielea rece. Deci esti sincera.

    Eu am inceput sa rad, fara vreun motiv anume, iar el ma urma.

    Si astfel am inceput sa vorbim. Era vineri si tocmai iesisem de la ore. Pentru prima oara, nu am mai ajuns la 2 si un sfert ( ieseam la 2) acasa, ci pe la 6.

    Vorbisem cu Aaron, imi luase un suc, luasem covrigi cu susan si mancasem.

    Ma simteam bine in preajma lui, si niciunul din nou nu mai era timid. Radeam, glumeam, vorbeam.

    Si au trecut orele, iar eu nu-mi dadeam seama cum. Abia telefonul mamei m-a trezit din visare.

-           Da, mami?

-           Salome, ingeras, unde esti? Mama era ingrijorata.

-           Am ramas cu un prieten sa ne plimbam. Iarta-ma. Sper ca nu te-ai suparat.

-           Sigur ca nu. Doar ca trebuia sa ma anunti. Am fost ingrijorata cand am venit acasa si nu te-am gasit, iar El mi-a zis ca nu ai fost deloc acasa.

-           Ne vedem peste o jumate de ora, am spus trista.

-           Poti sa mai stai!

-           Stiu asta, dar nu ma simt bine sa stiu ca tu esti acasa cu El, iar eu ma simt bine aici.

-           Iubito . . .

-           Pa, mami.

    Intorcandu-ma, mi-a dat seama ca Aaron auzise tot ce vorbisem.

-           Te duc eu acasa!

-           Nu-I nevoie. Iau autobuzul.

-           Eu vreau sa te duc eu. Daca nu te deranjeaza, bineinteles.

-           Nu, sigur ca nu, numai ca nu trebuie sa-ti faci probleme cu mine.

-           Nu e nici-o problema. Theoretic, ne cunoastem de o jumate de an, de cand am venit eu in scoala.

    Am luat un taxi. Am fost tacuti amandoi.

    Inainte sa cobor, am vrut sa platesc.

-           Nu! se opuse categoric Aaron. Eu te-am adus acasa. Eu platesc.

-           Nu! Chiar nu e nevoie.

    Si am platit, dupa care m-am indreptat spre usa de la intrarea in bloc. Abia dupa ce am inchis usa in urma mea, taxiul a plecat.

    Dar acasa toata calmitatea mi s-a risipit. Ca deobicei, corpul si simturile mi-au intrat in alerta. Mintea era pregatita sa lucreze cu febrilitate.

    “O alta zi obisnuita acasa” mi-am zis ironica.

    In fiecare week-end lucram la un magazin, martea si joia aveam cercul literar si pregatire. Lunea si miercurea, de la ora 17 – pana la 19 dadeam meditatii. Numai mami stia de banii astia.

    Desi tata nu mai lucra de atata timp, el nu stia nimic despre mine. El credea ca-s o curva, desi nu lipsea de la nici o sedinta, sedinte in care mereu eram laudata.

    Ieseam cu Aaron, doar noi doi, vinerea caci in timpul saptamanii ne vedeam la scoala, iar majoritatea pauzelor le petreceam impreuna.

    Incepusem sa astept cu nerabdare dupa-amiezele de vinery, dupa-amieze ce reprezentau  dintr-o data singurul mod prin care puteam ramane sanatoasa.

    In vacanta de vara mi-am dat seama ca-l placeam. De fapt, ma indragosteam.

    Aaron era prima mea iubire.

    Dar nu aveam curajul sa i-o spun. Simteam ca as fi dat cu piciorul prieteniei noastre, iar el ma vedea doar ca sora lui mai mica.

    Era singurul, unicul si primul meu amic. Nu voiam ca asta sa se termine.

    Cand eram cu el mi-era si bine si rau.

    Bine pentru ca uitam de ce am acasa, pentru ca ma simteam protejata, iubita si inteleasa.

    Rau pentru ca stiam ca nu-l puteam avea.

    Asta era primul si singurul meu regret.

    Se nascuse din neputinta, sau mai degraba lasitatea.

    Acasa lucrurile deveneau mai rele pe zi ce treceau.

    El, tata ( doar biologic) se certa din ce in ce mai des cu mama, iar ea, pentru a se calma, lua calmante. La inceput putine, dar cu cat certurile si amenintarile lui se-ndeseau, numarul pastilelor crestea.

    La o luna dupa inceperea clasei a XI-a, pe la mijlocul lui octombrie, mami s-a imbolnavit. Desi la inceput nu a dat importanta, pana la urma s-a dus la doctor. Am auzit ce avea, dar nu am retinut. Mami . . . mami nu avea sa mai traiasca mult.

    Am reusit sa raman puternica, pentru ea. Singurele venituri mai erau cele mult prea mici ale mele si un fel de pensie sau somaj a lui mami. La doar 43 de ani era bolnava, avea sa . . . sa adoarma pe veci, si asta numai din cauza Lui!

    Din cauza idiotului, inconstientului si nesimtitului de tata!

    Ruptura mea de Aaron devenea din ce in ce mai mare si iremediabila. Vinerile se anulasera, trebuia sa stau sa o ajut pe mami. La pregatiri si la cercul literar nici nu se mai punea problema sa ma duc.

    Desi inca mai petreceam fiecare pauza impreuna, desi el ma conducea la statie, EU eram cea care devenea din ce in ce mai absenta.

    Stia foarte bine cauza comportarii mele, dar asta nu facea departarea mai putin dureroasa. Incerca sa fie alaturi de mine si sa ma sprijine, dar problema eram eu.

    In iunie mami a intrat in spital.

    Desi abia mai vorbea, intr-o zi, in timp ce-I pieptanam parul, s-a uitat la mine, mi-a luat mana-n a ei si mi-a facut semn sa ma asez pe scaun.

-           Salome . . . am invatat ca oamenii rationali sunt nefericiti, si ca este infinit mai bine sa regreti ceva ce ai facut, decat ceva ce ai fi vrut sa faci, dar nu ai avut curajul. Nu vreau, chiar si de acolo de sus, sa te vad suferind.

-           Te iubesc, i-am spus dupa cateva clipe de tacere, cu lacrimi in ochi. Te-am iubit de cand ma stiu, te iubesc si te voi iubi intotdeauna. Nu are rost sa-ti spun sa nu ma parasesti, dar te rog, sa-mi fii alaturi. O sa-mi lipsesti pe veci.

-           Si eu te iubesc si sti ca tot ce-am facut, a fost pentru tine. Imi pare rau doar ca ti-am dat un tata ca El.

-           Dar te-am avut pe tine ca mama, iar asta e tot ceea ce conteaza!

    Si-am imbratisat-o.

    A venit sa ma vada cum luam premiul de excelenta, iar la mai putin de o saptamana dupa, s-a dus . . .

    Sora ei, Janine, a venit sa ma sprijine, sa-mi fie stalp de sustinere, si tot ea s-a ocupat de ceea ce au insemnat pregatiri pentru inmormantare. Aaron a fost, de asemenea, un support fara de care m-as fi prabusit chiar atunci, dar am mai rezistat, desi putin.

    Tata a avut tupeul sa vina la inmormantare, iar dupa, m-a tras din bratele lui Aaron si ale Janinei, pentru a-mi da o palma puternic peste obraz si pentru a-mi spune cuvintele pe care, dupa ale mamei din spital, imi vor ramane mereu intiparite in minte.

-           Tarfo! Tu ai bagat-o acolo! Chiar nu te gandesti, acum cine va mai aduce bani in casa? Ha, cine?

    Acela a fost momentul in care m-am prabusit, dar doar emotional. I-am tras doua palme.

-           Gunoiule! I-am strigat in fata. Aaron isi pusese mana pe umarul meu, pentru a-mi da putere. Janine veni in spatele meu. Te urasc! Te urasc de mai bine de 10 ani, dar pana acum, pentru EA, nu am putut sa-ti spun. Esti un gunoi, o mizerie, un nimic care face umbra pamantului degeaba! Tu, doar TU esti vinovat pentru ca ea, in loc sa fie fericita si sa rada, in ultimii 18 ani a fost trista si posomorata. Tu ai bagat-o acolo, si pentru asta nu meriti nici macar sa mori, ci sa suferi pe veci! TE URASC! I-am zis la sfarsit pronuntand cuvintele clar.

    Dupa care am plecat. Atunci m-am prabusit fizic, dar Aaron a fost acolo pentru a ma sustine.

    Eu, fiind déjà majora, am ales sa raman cu matusa Janine, dar asta a insemnat sa ne mutam.

    Ceea ce eu am avut cred ca se numeste dezechilibru psihic sau depresie. Sau poate un pic mai mult din amandoua.

    Cu Aaron, desi el incerca din rasputeri sa evite asta, am pierdut contactul. Nu a fost ceva constient, adevarul este ca nu prea stiam de mine.

    Clasa a XII am terminat-o, printr-o minune, sefa de promotie, cea mai buna din generatia mea. Desi imi revenisem cat de cat, cand am realizat ca l-am pierdut pe Aaron, nu am stiut ce sa fac pentru a-l aduce inapoi.

    Am intrat la drept, cu cea mai mare nota. Janine si sotul ei erau mandri de mine. De tata nu mai stiam nimic de peste un an, dar niciodata nu mai voiam sa-l vad sau sa-I aud numele!

                   Peste 4 ani

    Si nu-mi vine sa cred ca nu l-am mai vazut pe Aaron de 5 ani. Azi se implineau 5 ani de la moartea mamei, de la ultima intalnire cu Aaron si de cand i-am zis Lui tot ce pana atunci tinusem in mine. Terminasem si facultatea, iar in curand trebuia sa dau examen pentru Institut.

   In 4 ani de facultate, avusesem un singur . . . prieten, adica iubit, si statusem aproximativ 2 luni. Dar asta nu era pentru mine, eu voiam si trebuia sa invat, pentru a o face pe mami mandra de mine. O simteam, stiam ca ma calauzeste in orice faceam.

-           Salome? Am auzit o voce cunoscuta, desi putin schimbata. Mai . . .matura. Ai-am ridicat fata.

-           Aaron? Am zis nevenindu-mi a crede. Aaron! Am zis apoi, sarindu-I in brate si imbratisandu-l puternic. Apoi m-am indepartat. Nu se schimbase prea mult, dar acum era un barbat in toate firea!

-           Ce mai faci? Ma intreba el zambind. Nu ne-am mai auzit de ceva timp . . .

-           Stiu si imi pare rau. Eu . . .eu am terminat dreptul, iar acum ma pregatesc pentru examenul de Institut. Tu?

-           Eu am trecut in anul 5 la Medicina. Sunt aici in vizita la o matusa . . .Felicitari! Se pare ca ti-a mers bine!

    Oare din toata prietenia noastra, asta ramasase? Macar sa inchei aici, inainte sa devenim prea penibili. “Ce mai faci?”?!

-           Da, si tie la fel. Aaa . . .

-           Ma bucur ca te-am vazut. Ne mai auzim . . .

-           Da, sigur. Pa-pa!

-           Pa.

    Ne-am imtors, fiecare luand-o pe drumul lui, doua drumuri paralele si care nu aveau sa se mai intalneasca niciodata . . .

-           Aaron! L-am strigat inainte sa fac 10 pasi, dupa care m-am intors repede, i-am sarit in brate si l-am sarutat. Un sarut furtunos, plin de pasiune, un sarut care m-a eliberat de singurul regret care ma urmarea de 6 ani. El imi raspunse cu aceeasi pasiune, punandu-si mainile pe talia mea. Ale mele erau pe ceafa lui.

    Cand s-a terminat, desi respiram greu, m-am uitat in ochii lui albastri, la fel de limpezi, frumosi si adanci ca intotdeauna.

-           Nu regret! Buzele mi s-au curbat intr-un inceput de zambet. SoareLE iesi dintre nori, luminandu-I lui fata iar mie parul. El privi fascinat cum razele se jucau in parul meu. Degetele lui le urmau traseul. Lua o suvita, dupa care se uita, zambind, in ochii mei. Ai lui erau incalziti de Soare si de ceva interior.

-           Nici eu.

    Mi-a pus usor capul pe pieptul lui, pentru a-I auzi inima batand la unison cu a mea. I-am inspirat parfumul. In mijlocul trotuarului, el isi baga fata in parul meu, il saruta dupa care inspira profund.

    Ochii lui erau incalziti de dragostea impartasita.