Viata e doar o clipa de raza de soare - de Sara Hope

Ce face viata din om? Ce face gandirea dintr-o persoana normala? Mintea imi era umpluta de ganduri ireale, de sentimente imprevizibile, de amintiri sparte. Viata curgea prim mine ca un robinet descis. Simteam intepaturi insa incercam sa evit sa ma gandesc la asta. Dar parca se accentuau, fierbandu-mi talpile. Piele imi era aspra. Nu plouase de mult. Ochii imi erau uscati, lacrimile secasera. Rauri de praf imi strabateau palmele, lasandu-si propria lor amprenta scarboasa. Imi intrau in gura, imi atacau si ultima picatura de iubire care imi ramasese.

Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, inflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste in lumina soarelui. Daca vrei sa il ai, trebuie sa il cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa il aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta in viatata, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata slendoarea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sangera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care il vei obtine, pastreaza-l toata viata si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator… si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.
A iubi este o arta, dupa cum si a trai este o arta. Dacã vrem sã aflam cum sã iubim, sa obtinem maiestria în aceastã arta, va trebui sã procedam asa cum se procedeaza cand vrem sã invatam orice alta arta: muzica, pictura, dans, arta medicinei sau a ingineriei.
Asta era opinia mea privind iubirea adevarata,nu una posesiva.In care baiatul cu care iesit pune incetul cu incetul mana pe corpul tau sip e sufletul tau.Este la fel ca intunericul,nu scapi decat prin moarte,asta daca te va lasa.Nu ma refer la intuneric ca fiind uitarea,ci la faptul ca iti doresti sa uiti de faptul ca esti femeie. Am privit ceasuri intregi pe fereastra, incercand sa dau un sens ideilor. Atatea jocuri cu soarta, tot atatea pierderi. Lampile de pe strada inca palpaie, asfaltul inca e umed, cerul e tot negru, intunericul inca domneste, ceata inca sufoca orasul, eu mai trag inca un fum. Tusesc. Insa asta nu ma opreste sa nu mai trag.Tutunul pe care il inhalez il simt cum se duce pe trahee si cum imi raneste plamani.Ce mai conteaza inca o tigara,daca tot o sa mor.Dragostea nu a fost creata pentru mine sau cel putin nu a fost ca eu sa ma bucur de ea.Insa speram ca o sa rezist.
Se zice ca speranta moare intotdeauna ultima… Oricat ne-am dori la un moment dat sa renuntam la speranta… sa o lasam uitarii, traind cu iluzia ca “ar fi mai bine daca…”, continuam sa speram. Speranta e poate unicul sentiment care, odata ce se instaleaza in sufletul unei fiinte, capata imortalitate… Cand ne indragostim de cineva, speram… Speram ca nu va dura o clipa, speram ca nu e doar o iluzie… Cand visam la ceva, speram… Speram ca visul va deveni realitate intr-o zi… Cand viata ne doboara, speram ca ne vom ridica… Cand viata ne ridica, speram ca nu se va opri aici… Orice facem, speram… Cine crede ca speranta se poate stinge in noi… vreodata… se inseala… Poate se stinge un strop de speranta, insa altul ii va lua locul… In concluzie, se pare ca speranta e legata strans de noi, de natura noastra… face parte din noi… si drept urmare, va muri odata cu noi…Viata este doar momentul in care lumina a fost pentru prima data absorbita de trupul si privirea noasra, este doar acel moment suprem in care inghtim pentru intaia oara aer. Din momentul acela toti avem un viitor: moartea, fie ca vrem sau nu, fie ca ne temem sau nu.
Cu timpul mai dobandim ceva la fel de cert ca viitorul: trecutul. Din pacate chiar daca el,odata cu viata, se scurge si ramane in urma nostra, multi il nega, multi isi neaga trecutul…le este tema sa recunosca faptul ca, intr-un moment erau altfel. Fara trecut nu existi, deoarece el tine incuiate cu cheia cerului cele mai dulci fructe ale vietii: Amintirile. Chiar daca in ele sunt inglobate iubiri apuse, rani neinchise, suferinte amare, chiar daca regretam secvente ale acestuia, chiar daca ne incendiem sufletul cu lacrimi cand ne intoarcem in camera amintirilor, nu avem cum si nici de ce sa le Negam. Sunt in urma noastra dar vor face vesnic parte din prezentul si viitorul nostru.
 Uneori imi doresc ca tot cosmarul acesta sa se termine.M-am suit in masina si am inceput sa conduc.Am dar drumul la muzica.Era  melodia care tot timpul ma binedispunea.

Have you ever seen such a beautiful night
I could almost kiss the stars for shining so bright
When i see you smile and i go oh oh oh
I would never want to miss this
In my heart, I know what this is

This is what dreams are made of
This is what dreams are made of
I've got
Somewhere i belong
I've got
Somebody to love
This what dreams are made of….
Am ajuns acasa devreme asa ca am avut timp sa ma schimb.Ma tot gandeam la ce mi-a zis doctoral.Cuvintele lui imi rasunau in cap:”Imi pare rau,dar nu mai putem continua tratamentul.Inca nu sa gasit măduvă.În ritmul ăsta,simptomele se vor înrăutăţi..”
“Viata este un tip de energie determinate si care determina.De la nastere pana la moarte exista in organismul uman diferite tipuri de energie.Singurul tip de energie caruia organismul uman nu ii poate rezista este energia Razei Mortii.”
Imi era teama de moarte?Cui nu-I este?Prost sa fii sa zici ca nu.E ca si cum te-ai minti pe tine insuti.Toti isi zic si iti zic ca o sa fie bine.Speranta moare ultima.Ei bine,in cazul meu nimic nu e adevarat.Viata nu e nimic altceva decat un pasaj trecator,pe care noi oamenii il irosim.Ne credem superiori insa nu suntem decat niste amarate de unelte ale vietii.
Imi doresc ca viata sa fie ceva mai mult de o clipa de raza de soare.