Inocenţă feminină

Este greu să înţelegem sexul opus pentru că nu suntem ei sau în cazul lor unul dintre noi. Cine poate să înţeleagă femeile? - gândesc bărbaţii, iar noi fetele gândim “cine ştie ce au ei în cap?”

Femeile sunt mult mai sensibile decât barbaţii şi de cele mai multe ori când se încred într-un bărbat suferă. Ei ne privesc de cele mai multe ori ca pe nişte obiecte sexuale sau poate doar ca nişte distracţii cu care pot vorbii pe moment.

Cu toate acestea, am avut încredere la un moment dat într-un bărbat, crezând că el este alesul inimii noastre...însă el s-a ocupat de tot: doar ca să mă amăgească, mi-a rănit sentimentele, făcându-mă să îndur chinurile "trecătorii" şi să plâng după o dragoste, care cel mai posibil nu a existat nici la mine şi nici la el.

Ţin minte şi acum prima lui privire plină de gingaşie şi de afecţiune. Credeam că el este tot. Mă simţeam cu adevărat ocrotită în braţele lui, simţeam că toată lumea este a noastră, că putem să învingem totul, credeam că dragostea noastră va lupta împotriva răului din jurul nostru, răul care ne măcina în fiecare zi, cu trecerea timpului, dar m-am înşelat atât de rău. Până la urmă am fost pentru el doar o păpuşă, o marionetă în mâinile maiestrului păpuşar.

O zi, o clipă şi totul s-a năruit...a plecat, m-a părăsit într-un neant fără sfârşit, m-a părăsit într-o lume plină de răutate. Am suferit mult prea mult atunci.

Însă timpul m-a învăţat la fel ca întotdeauna că totul este trecator şi că dragostea noastră a fost un vis mult prea scurt pe care mi-aş dori să-l fi putut păstra şi acum. Erai important pentru mine, erai persoana care îmi alina durerile şi care m-a învăţat să îmi ling rănile pe care alţii mi le creează. Ai fost cel care mi-a dat aripi să zbor spre cer. Totodată, eşti persoana care nu mi-a spus că totul va fi scurt şi că tu nu o să mă înveţi şi cum să aterizez, să mă protejez singură şi cel mai important să trăiesc fără tine...ai plecat şi eu am rămas aici singură, la mila destinului necruţător. Însă încet, încet am reuşit să mă ridic din putina în care am căzut, am reuşit să îmi curăţ rănile singură fără ajutorul nimănui, însă acum nu mai ştiu sau nu mai vreau să visez, dar nici nu mai pot să am încerdere în cei asemenători ţie.

Ştiu că oricând voi fii din nou prada unei asemenea lovituri, simt că soarta îmi pregăteşte o nouă lovitură ca cea pe care tu mi-ai dat-o...doare, însă va trece şi asta. Aşa cum ai trecut tu prin viaţa mea şi m-ai lăsat fără putere, aşa o să fie altul.

Însă îţi mulţumesc că m-ai învăţat că există şi astfel de persoane şi mi-ai oferit clipe de neuitat. Am învăţat că femeile sunt inocente şi au încredere în orice fiinţă ce îi oferă o fărâmă de dragoste şi asta nu pot evita. Însă trebuie să alegem cu atentie acea persoană...

Acest text este scris în colaborare cu Ioana.