Lunea de colecţie (9)

Maria Rosetti

Cu tatăl căpitan scoţian şi mama franţuzoaică, pe numele adevărat Mary Grant, a trăit în adolescenţă în Provence, Franţa. S-a căsătorit în 1847, în perioada în care fratele său, Effigham Grant, era consulul Angliei la Bucureşti, cu C.A. Rosetti, alături de care a luat parte la evenimentele din anul următor. A participat la întrunirile desfăşurate în casa familiei Rosetti, ce aveau ca scop pregătirea revoluţiei în Ţara Românească. A făcut tot posibilul să-şi salveze soţul arestat de turci şi expediat cu o corabie otomană în susul Dunării, spre Serbia, în septembrie 1848. Deghizată în ţărancă, împreună cu pictorul C.D. Rosenthal, bun prieten cu soţul ei, şi copilul abia născut, Libertatea Sophia, Maria Rosetti urcă pe corabie şi cere voie însoţitorilor să-l sărute. În momentul delicatului act, îi strecoară soţului în gură un bileţel în care erau fixate ora şi locul unde întreg grupul de revoluţionari va fi eliberat. Operaţia a reuşit, după care au trăit nouă ani în exil, la Paris, unde Maria Rosetti a publicat Principautés Danubiennes, în 1853. Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrările sale România revoluţionară şi România rupându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii, pictate în 1850.

Începând cu 1857 a colaborat ca redactor la mai multe ziare, reviste şi almanahuri, cu deosebire la „Românul”, fondat de soţul ei. „Scrierile ei jurnalistice şi corespondenţa particulară ilustrează un patriotism dus până la exaltare şi o credinţă sinceră şi totală în ideile de libertate, egalitate şi dreptate socială” (Sultana Craia). A editat „Mama şi copilul”, revistă literară săptămânală ce a funcţionat din iulie 1865 până în aprilie 1866, profilată pe articole şi traduceri în sprijinul educaţiei copilului. În timpul războiului din Balcani, din 1877 – 1878, a condus un spital de campanie la sud de Dunăre şi a înfiinţat „Comitetul Femeilor”, cu ajutorul căruia a reuşit să strângă fonduri substanţiale pentru armată şi spitale. „Este întâia femeie cultă care a fost părtaşe activă la strădania poporului român de a-şi făuri o viaţă liberă, în cursul veacului trecut. Şi totodată întâia publicistă care şi-a pus scrisul, dezinteresat, în slujba intereselor naţionale” (Lucian Predescu).