Ionel Fernic
Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgovişte -
d. 22 iulie 1938, Bucovina) a fost un compozitor român de muzică
uşoară, aviator (pilot civil) şi unul dintre primii paraşutişti români.
Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici
dimensiuni, textier pentru multe dintre romanţele sale) şi munca de gazetar.
Familia Fernic se va muta la Galaţi, unde Ionel urmează
liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaşte pe profesorul de muzică şi
compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecţii de chitară şi
pian. Pasionat de muzică, dar şi de aparatele de zbor, Ionel Fernic este
îndrumat de părinţi să-şi continue studiile într-o facultate tehnică; totuşi,
va opta pentru Conservatorul din Bucureşti, unde intră la secţia de artă
dramatică cu cea mai bună medie. Deşi remarcat de profesorii săi, tânărul nu se
impune pe specializarea oferită de şcoală. Are ocazia să joace alături de Aristide
Demetriade, Ion Manolescu, Mişu Fotino ş.a. O dată încheiate studiile
(1924), Fernic îşi satisface stagiului militar la Şcoala de ofiţeri în rezervă
din Ploieşti; va rămâne în oraş pentru câţiva ani şi tot aici va compune o
parte importantă a repertoriului său.
Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în
ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima
sa piesă de muzică uşoară. După ce se va stabili la Ploieşti, înţelegând
nevoia de a compune muzică de succes, dar şi totodată pentru a-şi verifica
posibilităţile, scrie romanţe şi tangouri. Primul său tango,
compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe
boltă când apare luna, reprezentând primul vers din refren); în fapt,
melodia este o adaptare a unei piese franţuzeşti, propusă de Nicolae Kiriţescu.
Versurile în limba franceză au fost înlocuite cu unele noi, scrise de Aurel
Felea.
„Într-o zi stăteam acasă şi exersam la pian. Simţeam oarecare
inspiraţie în acel moment şi am luat hârtia şi condeiul în mână. După o muncă
de o jumătate de oră, am compus «Minciuna», primul meu tango. Primul meu succes
nu m-a îmbătat deloc, căci îmi dădeam seama cât e de ieftin, dar trebuia să
trăiesc şi m-am pus cu nădejde pe lucru, luptând din răsputeri să escaladez,
cât era cu putinţă, zidurile banalităţii.”
—Ionel Fernic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu