Oscilând intre două stări…

               Zilnic,oamenii văd în noi aceea fericire în ochii noştri,însă ceea ce ei nu ştiu este că acea fericire maschează tristeţea sau problemele de acasă. Dacă ne manifestăm fericiţi şi râdem,nu înseamnă că noi nu avem probleme. Dimpotrivă,alegem acea cale prin care preferăm să nu îngreunăm pe alţii cu gândurile noastre negre şi sinistre. A masca e întotdeauna o „o soluţie perfectă” de a-i face pe alţii să sufere sau chiar să fie invidioşi pe tine.

             Suntem oameni cu toţii,dar cum ne manifestăm şi cum gândim ne face diferiţi faţă de alţii!Mentalitatea noastră este diferită de la o generaţie la alta,percepem lucrurile altfel,într-o manieră care ne caracterizează.Am ajuns să ne refugiem în noi şi să alegem o melodie care ne reprezintă,pe care o ascultăm până la epuizare. Mă întreb:”De ce oamenii nu aleg să se exprime ceea ce simt şi să comunice cu oamenii din jurul lor?”Dar imediat mi-am dat seama,de un răspuns într-o formă omogenă,mereu întâlnită în fiecare zi.

             Datorită mentalităţii,generaţiile s-au schimbat,la fel si gândirea. Nimic nu mai este ca înainte,oamenii să comunice unii cu alţii şi să se ajute. Acum nu mai poţi avea încredere în nimeni,iar încrederea se câştigă al naibii de greu şi se pierde foarte uşor. Cineva m-a învăţat că degeaba o persoană e frumoasă,dacă e la fel de „stricată” ca mărul pe dinăuntru. Deşi există atât de multe exemplare în ziua de astăzi,încât niciodată nu poţi să spui că cunoşti o persoană în totalitate.Dar mă întreb,cum e acea persoană,care ar trebui să fie prietena mea? Din punctul meu de vedere trebuie să fie acea persoană care mă completează,care mă susţine şi care îmi spune verde-în-faţă ceea ce crede,fără să mă mintă.

                Şi astfel acelaşi discurs îl reiau zilnic şi mă gândesc merită?Chiar merită să-ţi analizezi persoanele care se află lângă tine ca să afli dacă sunt de încredere şi demne să-ţi fie prietene?

                Poate aş răspunde cu da,dar la un moment dat oboseşti!Tu ce ai alege?