Trecutul te urmează peste tot şi oricât ai încerca el va fi mereu în urma ta aşteptând să-ţi arate greşelile, rănile şi bucuriile pe care le-ai avut cândva. Sunt persoane în lumea asta care fug de trecutul lor şi mereu încearca să fie altcineva, eu sunt una dintre acele persoane. Mă tem de adevărul meu şi încerc să scap de el, iar atunci când reuşesc mă simt liberă şi pentru o clipă uit cine sunt cu adevărat. Şi totuşi îţi pot spune că atunci nu te simţi cu adevărat fericit pentru că o parte din tine ştie cine eşti cu adevărat, ştie cât de mult ai putut răni şi cât de mult ai fost rănit. Până acum ceva timp credeam că sunt singura persoană care fuge de trecut şi de durere, dar am rămas uimită să văd câte persoane ascund lucruri poate mai dureroase de cât adevărul meu şi continuă să lupte pentru că la un moment dat va veni şi rândul nostru să ne simţim liberi şi împliniţi. Undeva, cândva, cu cineva voi avea curajul să spun totul şi să mă simt liberă, fără teama că totul este o iluzie mult prea frumoasă pentru mine. Viaţa este dură şi oamenii sunt răi, dar mai există câţiva asemenea ţie care încearcă să treacă peste toate greutăţile şi să zâmbească făcându-i pe cei din jur să creadă că totul este bine, chiar şi atunci când nu este.
Dacă nu împăcăm trecutul cu prezentul, atunci cum putem spera la un viitor potrivit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu