Social Icons

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Povestea unui blogger

         La început multă lume mă întreba de ce am ales să devin blogger şi oricât mă străduiam să găsesc răspunsul potrivit nu reuşeam să o fac pentru că niciodată nu m-am străduit suficient. Astăzi, însă am găsit răspunsul la această întrebare şi îţi pot spune că am devenit blogger pentru că am vrut să mă exprim liber fără să mă tem că vreodată voi întâlni persoanele care mă citesc şi ei nu-mi vor putea spune faţă în faţă ce părere au despre mine. Mai pe scurt, aici o să mă simt întotdeauna liberă să spun ceea ce gândesc fără ca vreodată să trebuiască să mă gândesc la consecinţele care vor urma. Aici sunt doar un nickname ales la întâmplare şi majoritatea nu ştiţi cum arată fata din spatele blogului, aici sunt doar „Angel Hope” sau Ella, ori Ellie. Nu contează dacă sunt frumoasă sau urâtă, slabă sau grasă, înaltă sau scundă...Aici mă pot refugia într-o lume a mea în speranţa că la un moment dat voi găsi o persoană căreia să-i trezesc interesul suficient de mult încât să mă asculte şi să încerce să descopere ceea ce alţii nu văd.
         Aş putea să spune că totul a început ca un basm cu bine cunoscutul început: „A fost o dată ca niciodată” pentru că niciodată nu am simţit o asemenea pasiune pentru ceva care la început poate că părea că va fi pentru scurtă durată, dar nu a fost aşa. Cel puţin mie personal 3 ani şi jumătate mi se pare o perioadă destul de lungă. Începutul începuturilor a fost de fapt Saga Amurg şi dragostea dintre cei doi protagonişti, Bella şi Edward, care a fost sursa mea de inspiraţie pentru o perioadă destul de lungă. În acele zile friguroase din iarna anului 2009 citisem cu sufletul la gură cele patru romane din Saga Amurg şi îmi doream din răsputeri o continuare a poveştii descrisă în ele aşa că am început să caut pe internet date despre o posibilă continuare şi nu ştiu cum am făcut, dar în final am descoperit fanficurile. Imaginaţia acelor persoane minunate care se osteneau să ne spună cum ar continua povestea în viziunea lor sau cum ar transforma-o ei,m-a uimit şi m-a inspirat să găsesc o modalitate prin care să fac o legătură între toate aceste poveşti minunate şi cei care erau ca mine, mereu în continuarea unor poveşti minunate. De aici şi ideea de început a blogului, promovarea fanficurilor şi a continuărilor acestora. Mi-a luat câteva luni ca să mă decid că chiar vreau să fac asta şi cum în perioada tezelor aveam nevoie de puţină scăpare am început să-l conturez puţin câte puţin până când a ajuns în 23 mai să fie exact aşa cum vroiam la acel moment. Acum realizez însă câtă satisfacţia aveam atunci când vedeam că oamenii chiar vroiau ca eu să fac asta, că cei din spatele acestor poveşti minunate mă căutau pentru a le promova poveştile.
         Am promovat poveştile celor care doreau acest lucru până de curând când au ajuns să fie tot mai puţine persoane care să se ocupe de scrierea sau traducerea acestor poveşti. În trecut am schimbat de câteva ori titlul blogului până când am ajuns la forma de acum. De ce „The Gift Of Passion”? În primul rând pentru că acesta este darul pasiunii mele pentru toţi cei care îl accesează şi pentru că bloggingul reprezintă o pasiune pentru mine, pentru ideea acestui titlu trebuie să-i mulţumesc celei mai bune prietene a mele micuţul meu sis, Dyanna.
         Timpul a schimbat blogul, dar şi bloggerul din spatele lui. La fel cum eu am reuşit să mă „maturizez” aşa şi blogul a început să prindă o formă mai matură şi să devină un blog în adevăratul sens al cuvântului. Întotdeauna am căutat să fiu la curent cu tot ceea ce era nou în blogosferă şi să aduc toate aceste îmbunătăţiri blogului, ceea ce ar putea fi considerată o greşeală sau poate că nu. De ce este o greşeală? Pentru că schimbând mereu câte ceva la aspectul blogului induci în eroare cititorul care se obişnuise să găsească într-un loc diferite informaţii şi probabil că mulţi dintre noi nu au răbdare să caute la un interval de timp ceea ce doreşte să citească pe blog din nou şi din nou. Partea bună este că aceste îmbunătăţiri te ajută să evoluezi.
         Cea mai mare greşeală a mea ca blogger este izolarea de restul bloggerilor. Pot să dau vina pe timp, pe facultate, dar singura vinovată sunt eu pentru că nu am ştiut să-mi administrez corect timpul.
Mereu am fost mai preocupată de părerea cititorilor mei despre blog decât părerea mea personală despre munca mea şi aşa am ajuns să mă ocup de blog într-un mod puţin cam impersonal şi să tratez subiecte care pe mine uneori nu mă pasionau, dar speram că o să-i atragă pe cititorii mei şi aceasta a fost una dintre greşelile mele ca blogger pe care aş putea să o traduc ca lipsă de comunicare dintre mine şi voi.          De foarte multe ori mi se părea că există un zid între mine şi voi, nu ştiu nici când şi unde a apărut acest zid şi nici care este cauza apariţiei lui. Am învăţat să fiu mereu politicoasă şi să mă adresez uneori cu prea mult respect, iar acest mod în care mă adresez tuturor m-a făcut să par o persoană rigidă şi mult prea rece.
         Ca blogger am avut momente în care am ajuns în punctele în care-mi doream şi am avut momente în care am fost o epavă şi totul se realiza mecanic. Dacă vrei să-ţi creezi un blog şi să ai vizualizări cel mai important este să ştii să comunici cititorilor exact ceea ce vrei şi să nu pari o persoană ipocrită. Cel mai important pentru un blogger este să recunoască faptul că totul se datorează cititorilor lui pentru că dacă ei nu ar intra pe blog şi nu ar citi ceea ce scrie,atunci blogul ar fi un mare eşec. Şi totuşi a fi blogger nu înseamnă că trebuie să vânezi aceste lucruri, ci să le meriţi. Cel mai greu este să găseşti o metodă de mijloc între a oferii cititorilor ceea ce-şi doresc ei şi ceea ce îţi place ţie ca blogger.
         Mereu trebuie să existe un mic detaliu care te diferenţiază de restul, care te face să fii mai special decât ceilalţi bloggeri. Aţi observat atunci cât de plictisitor poate fi atunci când mai multe bloguri tratează acelaşi subiect şi de multe ori totul seamănă? Ei bine, ideea este ca atunci când abordezi acelaşi subiect care apare pe alte bloguri,tu să-l tratezi diferit, să-l faci mai special decât restul. Se ştie că primul lucru pe care un cititor îl vede la un articol este titlul, ei bine acesta trebuie conturat în aşa fel încât să îl atragă să-i citească şi continuarea.
         Ca blogger v-aş sfătui să nu uitaţi niciodată bucuria pe care o ai la începutul primelor postări când observi câte vizualizări ai şi cea mai mare dintre ele este primul comentariu primit de la o persoană străină vouă. Nu uita să scrii pentru tine pentru că aşa o să te simţi mult mai împlinit şi o să-ţi satisfaci cititorii.
         Povestea blogului a început cu nişte volume care continuă să trăiască în sufletele noastre şi cum povestea celor doi îndrăgostiţi continuă pentru eternitate şi o să continue mult timp de acum înainte pentru că încă nu am ajuns la momentul în care să ne spunem rămas bun.

5 comentarii:

coco spunea...

multe postari inainte!

Ellie Angel Hope spunea...

Multumesc :)

Geoorgiana Monea spunea...

te apreciez mult pentru ca nu ai renuntat la blog...e primul lucru pe care il fac atunci cand aprind calculatorul,sa intu pe blog,sa vad ce ai mai postat si daca au mai aparut noi capitole ale fanficurilor...pasiunea pentru twilight s-a mai stins si e normal,am mers mai departe,dar multe persoane au abandonat ficurile,nu mai scriu,nu mai traduc sau cel putin nu mai posteaza..nu judec pe nimeni...dar tu cumva nu ne-ai lasat balta,si asta e foarte important.ai gasit o modalitate....si te felicit pentru asta

Ellie Angel Hope spunea...

Intr-adevar foarte multe persoane au renuntat la ficuri si probabil cu multi am pierdut si eu legatura :(

Geoorgiana Monea spunea...

se vede...adica nu mai sunt asa multe persoane care contiuna sa posteze,sau noi ficuri..nu mai sunt promovate pe bloguri.

Trimiteți un comentariu

 
 
Blogger Templates