I'm tired of this life

       Stau şi văd cum viaţa îmi fuge prin faţa ochilor şi eu parcă aş vrea să fac ceva, dar mă tem pentru că totul poate aduce complicaţii, dar nici nu o poţi lăsa să treacă aşa doar...Deşi încerc să-mi păstrez cumpătul câteodată lucrurile îmi scapă de sub control şi nu am cum să scap de asta. Am obosit să fac mereu lucrurile în aşa fel încât să fiu pe placul celor din jur şi să încerc să mă supun unor limite impuse de socitate pentru că aşa trebuie să faci şi nu cum simţi tu că trebuie. Să fiu sinceră m-am săturat să mi se spună că o să vină şi rândul meu când o să întâlnesc tipul ideal, pentru că îmi este bine aşa cum sunt şi nu are rost să mă leg la cap dacă nu mă doare corect?
       Mi se tot reproşează că nu fac lucrurile aşa cum le fac restul şi că nu îmi expun viaţa să mă plâng de ea cum fac alţii. Am probleme ca toţi ceilalţi poate mai mari sau poate mai mici, dar sunt acolo în viaţa mea şi nu mă plâng în faţa celorlaltora şi nici nu vreau să mă ştie întreaga facultate ca tipa care suferă din cauza a nu ştiu cărui tip cum fac altele pentru că la urma urmelor nimănui nu îi pasă de mine sau de tine, ci fiecăruia îi pasă de el însuşi. Aşadar, după o săptămână plină de jale dacă aş putea spune încerc şi eu să scap de problemele sentimentale ale prietenelor şi să-mi reîncarc bateriile pentru a o lua de la capăt zilele acestea.
       Astăzi, îmi doresc doar să îmi fac puţină ordine în viaţă şi să încerc să găsesc un echilibru între tot ceea ce se petrece în viaţa mea. În special să mă ocup puţin de blog pentru că a deviat din nou de la orbită.