Se numeşte ,, O picătură într-un ocean", are până acum 11 capitole. Rezumat: ,,Viaţa cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor – prezentul este un interludiu…un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim. Dar dacă trecutul vrei să îl uiţi, iar viitorul este pus sub semnul întrebării? Atunci ce ai putea face decât să mori încet? Să vezi cum eşti distrus, să vezi cum fiecare secundă care trece te aruncă din ce în ce mai aproape de prăpastie, dar totuşi nu te arunca acolo ca să scapi? Şi dacă ai vrea să scapi, să rupi odată pentru totdeauna firul vieţii tale şi nu reuşeşti? Atunci trebuie să îţi găseşti un scop în viaţă, ceva pentru care să lupţi şi să uiţi de trecut, să îl laşi să zacă într-un sertar. Dar ce se întâmplă atunci când eşti obligat să deschizi sertarul, să revezi fiecare amintire ucigătoare, să se redeschidă acea rană şi un cuţit să pătrundă din nou în ea? Ce poţi face atunci? Poate doar să îţi dai două palme şi să mergi mai departe, să te ridici din balta de sânge şi să îţi scuturi hainele, să trăieşti cu cuţitul acela înfipt prefăcându-te că nu te doare, doar ca să supravieţuieşti aşa, trăind doar pentru acel scop." Îl găsiţi aici.
vineri, 9 decembrie 2011
Ramo are un fan fic
Se numeşte ,, O picătură într-un ocean", are până acum 11 capitole. Rezumat: ,,Viaţa cu adevărat trăită este în trecut sau în viitor – prezentul este un interludiu…un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca să ne slujească drept mărturie că trăim. Dar dacă trecutul vrei să îl uiţi, iar viitorul este pus sub semnul întrebării? Atunci ce ai putea face decât să mori încet? Să vezi cum eşti distrus, să vezi cum fiecare secundă care trece te aruncă din ce în ce mai aproape de prăpastie, dar totuşi nu te arunca acolo ca să scapi? Şi dacă ai vrea să scapi, să rupi odată pentru totdeauna firul vieţii tale şi nu reuşeşti? Atunci trebuie să îţi găseşti un scop în viaţă, ceva pentru care să lupţi şi să uiţi de trecut, să îl laşi să zacă într-un sertar. Dar ce se întâmplă atunci când eşti obligat să deschizi sertarul, să revezi fiecare amintire ucigătoare, să se redeschidă acea rană şi un cuţit să pătrundă din nou în ea? Ce poţi face atunci? Poate doar să îţi dai două palme şi să mergi mai departe, să te ridici din balta de sânge şi să îţi scuturi hainele, să trăieşti cu cuţitul acela înfipt prefăcându-te că nu te doare, doar ca să supravieţuieşti aşa, trăind doar pentru acel scop." Îl găsiţi aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu