Nu-mi place la ce s-a ajuns şi niciodată nu mi-am închipuit că acesta va fii sfârşitul, dar s-a întâmplat…mi-a plăcut şi în acel moment nu am regretat, dar acum regret anumite părţi şi nu pot să schimb asta pentru că a durut. S-a terminat? Probabil că da. Regretă cineva ceva? Mai mult ca sigur. Regretă că m-a cunoscut? Nu are decât, nu i-am vrut răul şi atunci am visat la o prietenie frumoasă şi cât se putea în situaţia noastră de adevărată, dar nu a fost să fie.
A fost ciudat cum am început această prietenie şi mai ciudat pentru mine este că în ciuda celor întâmplate am reuşit să am încredere în voi, dar totuşi la ce mi-a folosit? La nimic acum, dar la multe în trecut. Ştiu şi am ştiut că nimic nu o să fie real, dar mi-am permis să sper…am sperat că voi cunoaşte nişte persoane care nu o să aibă nici un motiv să mă rănească sau că niciodată nu-mi vor înşela încrederea, dar m-am înşelat.
A fost greu începutul şi la fel şi aşa-zisul sfârşit, totuşi ceea ce a fost între ele a fost frumos…un vis frumos care s-a terminat urât. Am ştiut încă dinainte să vă cunosc destule despre prietenii false şi am trecut prin suficiente, însă nu m-am gândit că voi o să faceţi lucruri asemănătoare. Unele dintre voi v-aţi încăpăţânat să mă cunoaşteţi aşa cum sunt eu în adâncul meu şi nu aşa cum las să se vadă, mă întreb dacă ţi-a plăcut cei ai descoperit sau nu? Îţi mulţumesc pentru că mi-ai acordat şansa pe care alţii nu mi-ar fi acordat-o niciodată şi nici nu o să mi-o acorde vreodată. Alţii oricât am încercat să le fiu alături atunci când credeam că au nevoie, mi-au refuzat ajutorul cu îndârjire. De ce? Nu ştiu, aş fi acceptat probabil mai multe decât şi-au imaginat ei…s-au îndepărtat de nenumărate ori de mine şi apoi au cerut a doua şansă şi dacă stau bine să mă gândesc au fost mai multe şanse. Adă-ţi aminte că în trecut am mai dat şanse prietenie noastre şi rezultatul final a fost aceleaşi, mă întreb dacă îţi mai aduci aminte? Alţi prieteni s-au folosit de noi…alţii s-au hotărât că prietenia noastră nu merită şi au renunţat la ea, s-au îndepărtat de noi atât de tare încât acum suntem nişte necunoscuţi care abia îşi mai adresează două cuvinte sau atunci când ne vorbim ne atacăm reciproc reuşind să ne rănim unii pe alţii. Şi alţii au obosit şi au renunţat la ceea ce ne unea, la acea frumoasă prietenie care acum a lăsat în urma ei doar regrete.
Ştiu că unele dintre noi regretă ceea ce au făcut sau nu? Cine ştie, dar dacă vă cunosc puţin atunci ştiu că cineva regretă că s-a terminat aşa…poate totuşi mă înşel şi toţi se bucură de acest sfârşit.
Eu, una nu ştiu dacă regret sau dacă mă bucur că s-a terminat pentru că am trăit o iluzie frumoasă, dar realitatea a fost mai dură şi a învins, nu? Totuşi sunt curioasă: Voi vă bucuraţi că s-a terminat sau nu? Regretaţi ceva? Vă mai gândiţi câteodată la clipele în care râdeam împreună de chestii banale pentru alţii şi importante pentru noi?
Şi cel mai important vă aduceţi aminte de aceea promisiune? Pe care toate am încălcat-o.
Totuşi nu vreau să cred că acesta este sfârşitul, pur şi simplu refuz să cred…Tot ce am scris sunt amintiri…frânturi din ceea ce am trăit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu