Dimitrie Gusti
Dimitrie Gusti (n. 13 februarie 1880, Iaşi; d. 30 octombrie 1955), a fost un filosof, sociolog şi estetician român. Membru al Academiei Române din 1919, preşedintele Academiei Române (1944 - 1946), ministru al învăţământului între 1932 şi 1933, profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti. A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. A fondat şi condus Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939 - 1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice(1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936). În domeniul literar-ştiinţific, Gusti a înfiinţat şi a condus revistele „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919 - 1943) şi „Sociologie românească” (1936 - 1944). A avut o contribuţie deosebită la formarea Muzeului Satului. După invadarea şi ocuparea României de către Armata Roşie (1944), Partidul Comunist din România a încercat, în zadar, să-l câştige pe Gusti de partea sa, cu oferte de colaborare; cu toate acestea, Dimitrie Gusti a devenit membru al ARLUS şi a fost invitat în Uniunea Sovietică pentru a participa la ceremonii oficiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu