Lunea de colecţie (40)

Prinţesa Ana Brâncoveanu

Prinţesa Ana Brâncoveanu, contesa de Noailles, s-a născut la Paris în anul 1876, unde a şi decedat în anul 1933, slujba de înmormântare ţinându-se la Biserica ortodoxă din Paris, la care au participat cei mai importanţi politicieni şi literati ai epocii. S-a născut din familia Brâncovenilor, dintr-o mamă de origine greacă, Raluca Musurus, fiica lui Musurus-paşa, ambasador al Turciei la Londra în anul 1850 şi a Anei Vogoride, fiind cunoscută ca muziciană şi un tată român, prinţul Grigore Brâncoveanu. Ana Vogoride era admiratoarea compozitorului polonez Paderewski. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în anul 1897, iar după aproape un secol, Anna de Noailles a devenit celebră pentru rolul ei de "femeie de societate şi aristocrată", considerată vedetă a saloanelor mondene din Parisul începutului de secol XX, fiind prietenă a unor literaţi celebri, astfel că era mai cunoscuta pentru pozitia ei în societate, decât pentru poemele sale de influenţa " parnasiană" . Debutul ei poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp, în 1901, publicând un volum antologic intitulat "Le coeur innombrable", care a avut un succes remarcabil, fiind aleasă imediat membră a prestigioasei " Academie Royale Belge de Langue et de Littérature Française"  şi mai târziu a " Académie Française" , care i-a acordat Marele Premiu pentru literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Anna de Noailles era vara prinţilor Bibescu şi se înrudea cu toti aristocraţii români care au avut resedinţa la Paris. A purtat o corespondenţă inedită cu Maurice Barrčs, publicată post mortem, în 1986. Era admirată şi apreciată de Jean Cocteau fiind prezentată şi lui Pierre Lotti, un alt mare scriitor francez şi prieten al Reginei Maria a României.
Pe Ave.Foche din Paris se afla Salonul Anei de Noailles, care a atras precum un magnet, pe unii din cei mai mari scriitori francezi ai Parisului secolului XX, anume Pierre Lotti, Francis Jammes, André Gide, Gabrielle Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, François Mauriac, fratii Daudet, Robert de Montesquieu, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob. Dat fiind ca dupa primul Razboi Mondial societatea si gusturile literare s-au modificat si Anna de Noailles s-a trezit ca scena literara este ocupata de curentul epocii, anume de Dadaism si Tristan Tzara, precum si de avangarda suprarealista a lui André Breton, pe care ea nu i-a înteles. Desi era prietena cu Colette, Anna a ramas o reprezentanta a ceea ce criticii francezi ai timpului au numit " La Belle Époque de la Littérature" , opera ei fiind comparata cu cea a lui Swinburne si d'Annunzio, textele fiindu-i considerate drept "Dionysiac-ecstatice, senzuale, erotice, câteodata chiar violente si mereu marcate de un tragic curent subteran". Se spune ca Joseph Reinach, i-ar fi spus cu o anumita ocazie, urmatoarele: "Doamna, în Franta sunt numai trei miracole - Jeanne d'Arc, râul Marne si Dumneavoastra".
Marele istoric al României - Nicolae Iorga, o considera pa Anna de Noailles drept "cel mai mare poet francez, care era dinspre partea tatălui o Româncă", adaugând ca... "şi-a câştigat un loc unic în literatura franceză şi în a lumii întregi". Anna de Noailles a fost modelul personajului lui Marcel Proust - contesa Gaspard de Reveillon - din romanul "Jean Santeuil", ea însăşi considerându-se " cea mai mare poetă de limba franceză şi regina literară neîncoronata a Franţei" . A fost prietena intima cu Elena Văcărescu şi Sarina Cassvan.