Gib Mihăescu
Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgăşani -
d. 19 octombrie 1935, Bucureşti ) a fost un prozator,
romancier şi un dramaturg român interbelic.
A absolvit cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova.
Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în
1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a
apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi
în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele
şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba. A scris şi piese de teatru
(adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă
corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu,Apriliana Medianu şi
Susanne Dovalova, din Bratislava.
Romanele lui Mihăescu au influente ruseşti, mulţi critici
vorbind despre "dostoievskianism", însă textele sale, deşi
asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de
tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski. El a murit la
vârsta de doar 41 de ani, bolnav de tuberculoză, şi a fost înmormântat la Drăgăşani.
Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihaescu l-a aşezat
între marii nuvelişti români şi printre cei mai importanţi romancieri ai
literaturii noastre. La Drăgăşani un colegiu naţional îi poartă numele, iar
la Râmnicu Vâlcea o stradă este numită în cinstea lui.
La Muzeul Literaturii Române sunt păstrate unele
manuscrise ale sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu