Ion Voicu (n. 8 octombrie 1923, București
- d. 24 februarie 1997) a fost un celebru violonist român, fost elev al marelui
George Enescu. Ion Voicu s-a născut pe 8 octombrie 1923 la București, într-o
familie de muzicieni: bunicul său, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar
tatăl său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci
și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând
pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al
violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5
ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o
vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat
peste măsură micuțul nu s-a desprins toată ziua de vioară, iar până seara deja
reprodusese toate melodiile pe care le cunoștea. Impresionată de talentul lui,
dar mai ales văzându-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a
luat profesor de vioară un student de la Conservator. La șase ani, Ion Voicu a
început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat
câțiva ani, până când tânărul profesor s-a declarat depășit de micul său elev
și le-a recomandat părinților să-i găsească un profesor mai bun. Printre cei
care l-au inițiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian și
Vasile Filip, pentru ca la 14 ani să dea examenul de admitere la "Academia
Regală de Muzică", unde a intrat direct în anul V. Fiind admis la Academia
Regală de Muzică din București, a reușit să absolve cursurile, care durau
șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost
Constantin Niculescu. Primul său loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra
Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg.
Mengelberg nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și
părăsească locul din orchestră și să poftească afară: violonistul cunoștea
foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea și se foia pe scaun.
Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor
Rogalski, care a intuit uriașul pontențial al tânărului Ion Voicu și l-a sprijinit,
rugându-l pe Mengelberg să accepte să-l audă cântând o piesă. După ce Voicu a
interpretat căteva partituri de Bach, Beethoven și Mendelssohn Bartholdy,
Mengelberg a spus: „Acum înțeleg, el nu e făcut să fie component al unei orchestre. Este
făcut pentru o carieră solistică.” A devenit solistul acestui
ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras
atenția lui George Enescu, care i-a oferit lecții gratuite. În anul 1946, Yehudi Menuhin a
organizat la București un concurs muzical, iar Ion Voicu a obținut primul loc. Din
1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violoniști
celebri ca George Enescu și David Oistrakh. În cei 50 de ani de carieră, Ion Voicu a susținut
sute de concerte în întrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo
sau Berlin. Cele peste 100 de LP-uri și CD-uri cu înregistrări ale concertelor
sale i-au adus faima peste tot. De la opere uitate și readuse în actualitate,
până la lucrări noi, scrise special pentru el de compozitori români și străini,
din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cântat alături de Yehudi
Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah. Statul român i-a dat
maestrului în folosință o vioară „Stradivarius”, fabricată în 1702, care a
aparținut lui Joseph Joachim. Ion Voicu a fost primul violonist român care a
cântat la o vioară Stradivarius. Vioara Stradivarius a fost achiziționată de
statul român, în 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la prețul de
80.000 de franci elvețieni. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii și
maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea
în folosință a viorii. Contractul de comodat a încetat în 1986, când Ion Voicu
a restituit instrumentul Filarmonicii "George Enescu".
Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului Național de Artă al României.
În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a rămas
posesia familiei, după moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, după îndelungate
discuții cu Ministerul Culturii și Cultelor, Mădălin Voicu a predat
vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu. Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii
"George Enescu" din București timp de zece ani. A contribuit la
crearea "Orchestrei de Cameră" în 1969 cunoscută în întreaga Europă
și prezentă la cele mai importante festivaluri muzicale internaționale. Aceasta
este în prezent condusă de fiul său, Mădălin Voicu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu