Avram Iancu
Avram Iancu (n. 1824,
Vidra de Sus - d. 10 septembrie 1872, Baia de Criş, Hunedoara) a fost un avocat
transilvănean şi revoluţionar român paşoptist, care a jucat un rol important în
Revoluţia de la 1848 din Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării
Moţilor în anul 1849, comandând armata românilor transilvăneni, în alianţă
cu armata austriacă, împotriva trupelor revoluţionare ungare aflate sub
conducerea lui Lajos Kossuth.
S-a născut în Munţii
Apuseni într-o familie de moţi înstăriţi. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar,
apoi jude domenial. Având o situaţie materială bună, a urmat clasele elementare
la Poiana Vadului şi Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar
gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu anul 1844 a urmat
Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Târgu Mureş.
Îşi ia examenul de avocat în anul 1848.
În preajma
izbucnirii revoluţiei făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti
transilvănene, luptătoare pentru emancipare socială şi naţională de sub unguri şi
imperialii austrieci. A fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii
adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848 şi
conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi de mineri din Munţii Apuseni, în
rândurile cărora şi-a câştigat o mare popularitate.
Punerea greoaie
în practică a legii privitoare la desfiinţarea iobăgiei în Transilvania,
refuzul lui Kossuth şi al guvernului revoluţionar ungar de a acorda drepturi
politice şi libertăţi naţionale românilor transilvăneni şi votarea, în contra
dorinţei majorităţii române, a unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj,
au dus la dezbinarea revoluţionarilor paşoptişti transilvăneni şi la ridicarea ţărănimii
române la lupta pentru rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Acest
curs al revoluţiei române în Transilvania a fost influenţat şi de recunoaşterea
de către austrieci a românilor transilvani ca naţiune politică, fapt refuzat de
guvernul revoluţionar maghiar de la Budapesta al lui Kossuth. Avram Iancu a
devenit conducătorul oştilor ţărăneşti române contra revoluţiei maghiare în
Transilvania, care urmărea aici anexarea ei. În fruntea acestei oşti şi în
colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii
Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare
trimise de guvernul revoluţionar ungar (Comitetul maghiar de apărare a ţării (Országos
Honvédelmi Bizottság)), superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele
de "craiul munţilor".
Pe 4 mai 1849 a
dat o nouă organizare civilă Munţilor Apuseni. În vara anului 1849 a stat timp
de 10 luni la Viena,
unde a ţinut legătura cu autorităţile imperiale austriece.
Luptele din Munţii
Apuseni slăbiseră atât forţele revoluţionare ungureşti cât şi pe cele ale
românilor. Armata ţaristă, chemată în ajutor de împăratul Austriei, Franz
Joseph, a înfrânt armata revoluţionară ungară la Sighişoara.
Copleşite de armatele austriece şi de cele ruseşti, trupele revoluţionare
maghiare au capitulat la Șiria pe 13 august 1849.
În ultimele două
decenii ale vieţii sale a suferit de o boală psihică. A rămas în memoria
colectivă ca umblând din sat în sat înnebunit. În dimineaţa zilei de 10
septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, cu privirea încremenită spre
cer, sub streaşina unei claie de fân, în ograda brutarului Ioan Stupina, zis
Lieber, din Baia de Criş. A fost îngropat pe 13 septembrie 1872 la Țebea, jud. Hunedoara, lângă "Gorunul lui
Horea". La prohod participaseră 23 preoţi, în frunte cu protopopii
Miheljianu (ortodox) din Brad şi Balint (unit) din Roşia Montană. La mormânt
s-a distribuit o odă dedicată memoriei lui Iancu, scrisă de Gheorghe Secula.
Un comentariu:
Excelent. Vidra de sus este in jud.Alba, s-a transformat de muuuulta vreme in comuna Avram Iancu...Da, sint albaiulianca si sint mandra de asta
Trimiteți un comentariu