Presupunem că ştim atâtea lucruri despre tot ce ne înconjoară, despre viaţa noastră şi a celor din jur, despre natură şi toate fenomenele ei...Atât de multe lucruri ştim şi tot atâtea avem să descoperim de a lungul vieţii noastre, poate chiar şi când viaţa noastră pământească se termină mai învăţăm câte ceva.
Într-adevăr am evoluat mult de a lungul istorie nu pot să contrazic asta, s-au schimbat multe lucruri...gândiţi-vă puţin la cum erau dacii şi romani, cum se luptau între ei. Şi nu mă refer în ce scop pentru că acesta a rămas acelaşi, setea pentru putere şi avere este aceeaşi, poate doar intensitatea cu care dorim aceste lucruri este alta...mă refer la tehnicile cu care se luptau şi armele lor erau diferite faţă de cele de acum, în zilele noastre dispunem de tehnologie mult mai avansată ce ar putea probabil să distrugă planeta sau măcar o parte din populaţia ei. Stau şi mă gândesc câte victime au fost în urma războaielor, în urma Primului Război Mondial au fost după 10.000.000, iar în urma celui De Al Doilea Război Mondial cel puţin 60 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. Şi toate astea pentru ca setea conducătorilor să fie satisfăcută. Mă întreb ce s-ar întâmpla în caz de Al treilea Război Modial, ar fi sfârşitul lumii de care toţi se tem?
Am avansat mult, dar tot nu ştim totul şi nu am avansat doar în bine...violenţa este din ce în ce mai răspândită, fie ea fizică, fie psihică. Acesta este un prim pas spre distrugere.
Chiar şi distrugerea pădurilor este tot o distrugere şi una foarte gravă, tăiem copacii să construim moll-uri...singuri distrugem mediul înconjurător. Ce ar fi dacă din când în când am mai planta şi noi câte un pom pe ici pe colo ca să nu lăsam natura să se distrugă, gândiţi-vă cât de plăcut este să stai vara la umbra unui copac şi să citeşti sau poate doar stai şi visezi la ceva mai bun? Nu sunt o ecologistă staţi liniştiţi, pur şi simplu sunt o persoană care într-un moment al vieţii a conştientizat ce se întâmplă în jurul ei.
Nu distrugerea a ceea ce ne înconjoară ne răneşte atât de tare încât să ne pună la pământ şi să nu ne mai putem ridica de pe jos. Cel mai tare ne distrugem noi singuri pentru că nu ne respectăm pe noi înşine şi probabil tot ceea ce se întâmplă cu noi. Fără să ne dăm seama noi îi distrugem pe cei din jurul nostru, îi rănim cu orice gest sau vorbe dure...la un moment dat toate acestea se întorc împotriva noastră atunci când ne dăm seama ce se întâmplă într-adevăr în jurul nostru. Când vedem că cei care ne iubeau şi pe care îi iubeam încep să se îndepărteze de noi...
Într-adevăr am evoluat mult de a lungul istorie nu pot să contrazic asta, s-au schimbat multe lucruri...gândiţi-vă puţin la cum erau dacii şi romani, cum se luptau între ei. Şi nu mă refer în ce scop pentru că acesta a rămas acelaşi, setea pentru putere şi avere este aceeaşi, poate doar intensitatea cu care dorim aceste lucruri este alta...mă refer la tehnicile cu care se luptau şi armele lor erau diferite faţă de cele de acum, în zilele noastre dispunem de tehnologie mult mai avansată ce ar putea probabil să distrugă planeta sau măcar o parte din populaţia ei. Stau şi mă gândesc câte victime au fost în urma războaielor, în urma Primului Război Mondial au fost după 10.000.000, iar în urma celui De Al Doilea Război Mondial cel puţin 60 de milioane de oameni şi-au pierdut viaţa. Şi toate astea pentru ca setea conducătorilor să fie satisfăcută. Mă întreb ce s-ar întâmpla în caz de Al treilea Război Modial, ar fi sfârşitul lumii de care toţi se tem?
Am avansat mult, dar tot nu ştim totul şi nu am avansat doar în bine...violenţa este din ce în ce mai răspândită, fie ea fizică, fie psihică. Acesta este un prim pas spre distrugere.
Chiar şi distrugerea pădurilor este tot o distrugere şi una foarte gravă, tăiem copacii să construim moll-uri...singuri distrugem mediul înconjurător. Ce ar fi dacă din când în când am mai planta şi noi câte un pom pe ici pe colo ca să nu lăsam natura să se distrugă, gândiţi-vă cât de plăcut este să stai vara la umbra unui copac şi să citeşti sau poate doar stai şi visezi la ceva mai bun? Nu sunt o ecologistă staţi liniştiţi, pur şi simplu sunt o persoană care într-un moment al vieţii a conştientizat ce se întâmplă în jurul ei.
Nu distrugerea a ceea ce ne înconjoară ne răneşte atât de tare încât să ne pună la pământ şi să nu ne mai putem ridica de pe jos. Cel mai tare ne distrugem noi singuri pentru că nu ne respectăm pe noi înşine şi probabil tot ceea ce se întâmplă cu noi. Fără să ne dăm seama noi îi distrugem pe cei din jurul nostru, îi rănim cu orice gest sau vorbe dure...la un moment dat toate acestea se întorc împotriva noastră atunci când ne dăm seama ce se întâmplă într-adevăr în jurul nostru. Când vedem că cei care ne iubeau şi pe care îi iubeam încep să se îndepărteze de noi...
2 comentarii:
frumoase cuvinte,Winter Girl
Mulţumesc, Alina
Trimiteți un comentariu