Pensée de la semaine

            Nu o dată am stat şi m-am întrebat dacă mă deosebeşte ceva de restul mulţimii pentru că de foarte multe ori am impresia că împrumut gândurile celorlaltora şi că nimic nu-mi aparţine. Mi se pare că totul se petrece în turmă şi că puţini sunt cei care au curajul să dea contur gândurilor fără a se lăsa convinşi că trebuie să fie la fel ca restul. Desigur, în adolescenţă începem să ne exprimăm mai des gândurile şi convingerile pentru că aşa este acea perioadă. Dar chiar şi atunci sunt unele persoane cu nişte personalităţi mai puternice care reuşesc să se impună şi astfel îi fac pe restul să fie ca ei. Într-o lume în care majoritatea sunt foarte asemănători este mai greu să evoluezi şi să poţi fii tu însăţi ceea ce eşti fără ca restul să te pună la un zid. Nu aţi avut uneori impresia că atunci când încercaţi să vă exprimaţi o opinie diferită într-un grup care gândeşte la fel toţi vă privesc în acelaşi mod? Mie personal mi se pare că sunt foarte puţine persoane care reuşesc să se înţeleagă pe ei cu adevărat şi tot atât de puţine persoane care nu se feresc să fie aşa cum le place. Pentru că la urma urmelor cu toţii facem parte dintr-o turmă în care cei mai puternici reuşesc, iar cei care ar trebui valoraţi cu adevărat sunt împinşi în jos doar pentru că nu au aceleaşi concepte.
            Ce credeţi cu toţii avem acest instict de turmă? Cu toţii ar trebui să ne lăsăm influenţaţi de restul?
            P.S: „Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului.” de Grigore Moisil