Un foc…Un zambet…O cale pe care sa o urmezi…Stau uneori langa bataia cea calda a focului, arzand pentru placerea de a-l privii…Si stau…Si stau…Pana ce o scanteie se duce in a mea inima…O scanteie ce niciodata nu va fi stinsa de apa rece si cruda a raurilor…O scanteie ce va fi al meu vis…A mea incantare…Dar stai! Nu mai sunt acolo, langa acel foc feeric…Zbor prin inaltul cerului , printr-un vis in care nimeni nu poate intra, un vis pentru care ai vrea sa ucizi…
Dar ce se intampla? O mica infiorare ma cuprinde…Ma ating de spinii unui brad, iar dintr-o data ma prefac intr-o veverita, incep sa sar si “spintec” ramurile brazilor cu labutele mele…Si ,in timp ce alerg , cad pe pietrele ascutite ale potecii, iar intr-o fractiune de secunda ma preschimb intr-o fiinta mirifica ,fara de limite…Si privesc in inaltul cerului : o stea ce sclipeste profound…In final: o scanteie…
Dar ce este acea scanteie pe care o privesc? Ce poate fi?...Un Inger?O fata? Un om?...Nu! Este doar imaginatia mea…Imaginatia mea care o ia la fuga mereu…Dar stai ,ma opresc!Nu mai pot rezista! Trabuie sa vad ce este ,sa pornesc inspre ea…Cu ale mele aripi albe ,pornesc spre acea stea - spre acel taram presupus ca fiind de dragoste si de iubire…Sunt din ce in ce mai aproape si simt…Simt cum ating stralucirea stelei cu varfurile aripilor, dar ce vad?E real?Nu poate fi! Nu poate exista asa ceva ! Ma apropii si simt cum flacarile demonice ale acelei creaturi cum aproape imi ating obrazul ca gheata…Si…In acel moment de suspin , niste ochi de demon ma cuprind …Incerc sa-i evit …Dar nu pot … Vin mai aproape ..Iar cu propria-mi aripa cu pene de catifea ,incerc sa ma apar…Incerc sa evit lupta ,dar un strigat cu pulbere de foc vine catre mine si rasufla un cuvant fara de inteles :’’Razboi!”
…Incerc sa evit ,dar focul e prea puternic , parca imi intra in suflet…In cele din urma trebuie sa ripostez! Nu mai pot evita, e prea tarziu , prea tarziu pentru a mai face ceva…Ma indrept cu putere catre acel Demon de foc , si il atac cu puteri pe care numai unele fiinte le cunosc: curaj, iubire, speranta…Dar acel Demon scapa si imi distrage atentia cu putina gelozie…”Nu merge! Nu-mi pasa!Pot sa rezist! Nu sunt o fiinta geloasa!”…Imi tot ziceam in propriul gand in timpul luptei…In timpul razboiului…
...Razboiul crunt dintre bine si rau, dintre un Inger si un Demon ...Un razboi fara de sfarsit...Un razboi la care ma voi gandi neincetat ,pana la sfarsitul vietii...Pana cand sufletu-mi va fi liber... Pana cand ura se va incheia...Pana cand ura dintre noi doi -noi ,cei doi ingeri -se va stinge, cu apa din raurile involburate ce stau acum si le privesc...Raurile reci ca gheata si dulci ca mierea...Ca polenul florilor...
...Stau uneori si ma gandesc la secrete adanci...La secretele Ingerilor si Demonilor...La cum pasiunea ii va dobandi...Si cand o sa vrea sa se opreasca...Ei bine...O sa fie prea tarziu...Demonul o sa aiba suflet de Inger , iar Ingerul sufletul dulce...Dulce ca mierea...Asa cum il avea si inainte...Inainte de razboi...Inainte de lupta cea crunta dintre cei doi , inainte de pasiunea pentru aceasta...Inainte de lupta infinita ce a fost...
...Ganduri reci si calde imi apar in minte, dar tot nu pot sa uit acest Infern...Acest Infern ce ne desparte...Acest Infern ce ma cuprinde putin cate putin...Si ce incepe sa ma transforme intr-o scanteie...O scanteie ce s-a dovedit ca fiind o stea ...O stea ce-mi este propriul adversar...Adica un demon...
...Nu-ti pot descrie aceste cuvinte draga cititorule...Nu-ti pot explica aceste sentimente ce ma cuprind...Aceste sentimente crude cu care trebuie sa ma lupt...Acest Demon...Acest cuplu provenit dintr-un razboi...In final...Acest Infern dintre doi Ingeri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu