Cupidon 3

Viata nu merge ,ereu în picioare : cade , se ridica, de-a busilea, e rea, artagoasa, nesuferita, mincinoasa, plina de praf, tavalita prin gunoaie.

Dar într-o zi, o veni din nou, frageda si duioasa ca un ied din râu. Si atunci te întrebi : „Unde sunt gunoaiele? Când viata e frumoasa , e cu mult mai mult napraznic decât în clipele ei murdare” Merg, respir, suspin , rupi o frunza , te simti mai puternic decât Dumnezeu.

Pe aripile gândului si al imaginatiei, acum o sa zburam peste orase , peste fluvii si sa ne pogorâm în anul 1930.

Era o dimineata rece de noiembrie, când firea întrega era lucitoare, sticloasa si tare ca cristalului. Copacii acoperiti cu promoroaca parca asudau gheatas pamântul suna sub picior; aerul uscat ducea departe cele mai mici zgomote, cerul alb parea lucitor ca oglinzile si soarele trecea în vazduh , luminos si rece el însusi , alunecând asupra creatiei înghetate raze care nu încalzeau nimic. Iarna începuse sa-si ceara drepturile. Frigul intrase si în casa de chirtici de la baza dealului.

De la vârful coastei coborau încet moasele. În întâmpinarea lor apare o fetita care parea îngrijorata si plina de sânge.

-Bunico! Haide mai repede, ca nu mai stiu ce sa-i fac mamei, tipa de durere. Copilul îi face rau!

Batrâna nu spunea nimic, stia ca trebuie sa astepte pâna ce o va ajuta pe propria ei fiica sa nasca. Asistase la multe nasteri, dar niciodata la nasterea unei rude si acum era viata fiicei ei si a nepotului. Stia ca unica sa fiica va avea baietel dupa forma de nuca a burtii ei.

Inima de mama te poate face din cel mai de încredere aliat al vietii. Esti dispus sa faci compromisuri sa înduri orice tortura, atâta timp cât viata permite sa-ti scuteasca copii.

.........

- Luca! Unde esti?

Departe, dincolo de copaci, raspunse el cu o voce joasa si visatoare. Acolo iarba înalta si deasa acolo sunt flori albe, albastre si rosii.

- Maria.

- Sa stii ca cele mai puternice suflete s-au nascut nascut din suferinte, cele mai puternice caractere caractere sunt pline de cicatrici. Nu o sa-ti spun ca totul va fie bine, dar eu o sa fiu lânga tine , la bine si la rau.

Asa s-a creat legatura dintre noi. Împreuna am trecut peste atâtea lovituri. Îl admir si mai mult decât înainte, desi a trecut peste moartea mamei si a surorilor lui, acum venise o alta lovitura. Floarea, iubita lui sora, împreuna cu mine, am aflat ca Printul venea sa viteze orasul . Era vina mea, eu am insistat sa mergem, pe drum ne-a prins ploaia, ea era deja racita. A facut pleumonie. Pâna la urma, el m-a consolat pâna la urma pe mine, în loc sa fie invers.

În atât de multe milenii, oamenii nu au înteles niciodata dragostea. Cât de mult era ceva fizic, cât se leaga de mental? Cât de mult este ceva accintal, cât tine de soarta? De ce cuplurile perfecte se despart, iar cele imposibile razbat? Nu cunosc raspunsurile mai bine decât ei. Dragostea pur si simplu exista acolo unde exista.

Luca pdv

Viata m-a lovit din toate directiile, moartea a lovit din nou, dar de data aceasta, dupa multi ani. Parca si uitasem sentimentul, dar din paacate era imposibil.

Pe parcursul casatoriei noastre am simtit un sentiment nou, era ceva asemanator cu furia, cu o urma de dorinta si o doza de disperare : Gelozia.

Dupa un an de casatorie, Maria, scumpa mea sotie, mi-a daruit cel mai minunat dar, un fiu. Mi-am dorit sa mosteneasca ochii ei, parul ei, tot ce avea ea, pentru mine era perfect.

Am îmbatrânit împreuna, fiul nostru a avut si momente de glorie: era fotbalist, dar nu toate . Îmi amintesc ca acum când am acceptat sa îi asist un meci de fotbal, a cazut si si-a rupt piciorul, pe vremea acea nu erau spitale, noroc ca eu eram medic. Când am ajuns acasa, EA s-a asezat lânga el si nu s-a miscat desi îi era rau de la sânge si mai ales s-a luptat cu sine sa nu ma opreasca în timp ce îi asezam oasele la locul lor. O durea pe ea mai mult decât pe oricine.

Octavian, fiul nostru ne-a daruit doi nepoate : Bianca si Mihai. Pentru Ea, Bianca era lumina ochilor ei, o durea foarte tare ca noi nu avusesem o fiica. Daca Bianca cerea ceva , Maria era prima care o ajuta. Din aceasta dorinta poate a gresit , i-a însamântat fetei idee ca numai ea o iubeste.

Ajuns astazi aici, îmi dau seama ca viata mea ar fi putut fi altfel în niciun sens. Nici mai linistita , nici mai simpla, sau dimpotriva mai agitata. Viata mea a fost perfecta! Absolut perfecta. Iar viitorul se arata în fata ochilor nostrii ca un cer senin, spre care cu placere îti deschizi ochii.

- Ne vom revedea! Ne vom revedea negresit , acolo unde iubirea va fi întru împaratia sa, fara restrângeri, fara obsatcole si fara lanturile acestui corp întunecat. Acestea au putut sa fie unicele vorbe pe care i le-am putut spune înainte sa plece de lânga mine.

- Bunu(asa ma alinta Bianca), te rog manânca.

EA ar fi vrut sa manânc!

- Ce zici , mergem la o plimbare? EA si-ar fi dorit sa merg.

......................

- Bianca, lasa-l , sufera.

- Nu mami, m-am saturat. Bunu, stiu ca doare, nu o sa-ti spun ca totul va fie bine, dar eu o sa fiu lânga tine , la bine si la rau.

- EA mi-a spus aceste vorbe.

- Stiu ca o iubesti , dar încearca sa faci altceva decât sa te uiti pe pozele bunicii si sa te gândesti la ce ar fi vrut ea sa faci. O sa te îmbolnavesti, Nu vreau sa te pierd si pe tine. De ce îmi faci asta?

Stiam ca EA ar fi vrut sa o ascult pe Bianca. Într-o zi i-am pregatit ceva de mâncat , Ea se pricepea atât de bine la gatit.Când a pus mâna pe farfuria care fusese la încalzit a început sa plânga si sa tipe de durere.Abia atunci am înteles de ce Maria a suferit mai mult decât mine când fiul nostru si-a rupt piciorul. Ea si-ar fi dorit ca eu sa o ajut dar am fugit ca un las.

................

-Maria, esti aici?

- Ce cauti aici? Trebuie sa fii acolo pentru Bianca si Mihai. Du-te! Îmi doresc sa nu vii aici pâna când ei nu vor fii mari

...............

Bianca pdv

Lumânarile ardeau, lumea arde, s-a dus si el, a luptat pâna în ultima clipa dorind sa-si îngheie misiunea data de bunica Sa aiba grija de mine si de Mihai. De ce s-a dus? Probabil si bunicii îi era dor de el, dar ei au trait o viata cu el, dar eu. ÎI VREAU ÎNAPOI.

Cât de dor îmi e de sfaturile lor, de bucuria cu care ne asteptau sa ne i-a acasa de la scoala. Acum nu mai am pe nimeni învârsta cu care sa vorbesc . De ce ei? De ce tocmai ei?

Ce n-as da pentru câteva ore alaturi de ei. Ce n-as da.....

Dar stiu ca ei si.-ar fi dorit sa îmi continui viata ........... Si-ar fi dorit.