Deea are şi ea o poezie

Mirror

O să v-o prezint pe ea, cea care doarme seara cu tine

Care îţi zice că te iubeşte, că face orice din iubire

Ea e cea care are un zâmbet ireal

Care e frumoasă, fără egal

Cea care a fost cândva, prietena mea

Blestemată a fost ziua aceea

Mi-a luat tot ce iubeam cel mai mult

Răzbunare, într-un singur cuvânt

Ambiţie, egoism, o caracterizau

În lume toţi parcă o iubeau

Femeia care te minte

Te răneşte cu cuvinte

Are venin în loc de sânge

Şi otravă pe buze

Magia şi parfumul ei omoară

Încât părea prea perfectă

Toţi ziceau că e binecuvântată

Era de fapt doar un înger căzut

Pe un pământ aşa mărunt

Ea nu cere nimic, nu vrea mult

Dar îi place tot ce e mai bun

Femeia rea, cu inima de gheaţă

Care are în mâini orice viaţă

Cu corp de felină structurat

Şi ochi ca cerul înnoptat

Păr lung, blond şi buclat

Înconjurată de cei pe care îi răneşte

Se joacă şi apoi se plictiseşte

Inimile le sfâşie dintr-o răsuflare

Dar vin înapoi doar cu o chemare

Cu vocea de înger sfânt şi liniştit

E un diavol de neclintit

Aşa ar descrie-o probabil pe ea

Femeile şi alt cineva

Care nu a cunoscut-o ca mine

Aşa de bine, perfect de bine

Ştiu ce poate face, şi face mult rău

Nimeni nu vede asta, nimeni din jurul său