Pe peluza unde erau asezate mesele cu vesele argintii, se asternea o raza de lumina galbena, cu o concentratie consistenta de caldura si care te ungea pe suflet, lasandu-ti un zambet plin pe buze, indiferent de starea de spirit in care te aflai ca si cand, ai fi vazut paradisul pe care l-ai asteptat dintotdeauna.
Toata familia se asezase la masa admirand razele de soare, care erau din ce in ce mai dense si mai multe ca un semn divin, ca in sfarsit, dupa atata amar de vreme, toti membri familiei Rudbury dejunau in liniste.
Tanara Carolina, domnisoara cea mare din familia Rudbury, in varsta de 18 ani fara o saptamana, dejuna discret asa cum invatase de mica, pentru a nu atrage atentia negativa asupra ei, fiind o fata de familie buna.
Avea o aliura de zana, cu parul blond-saten ondulat, prins in cocul frumos impletit, ca in anii 1920-1930, cu buclele lasate usor pe spate, ce se aninau ca intr-un decor de vis peste rochea plina cu volane, roche de un rosu purpuriu, ce te scotea din minti, tanar sa fi fost.
Cu ochii ei albastri ca seninul cerului si cu coada lor ca de randunica, inebunea toti tinerii din regiune, iar talia ei de viaspa, punea in evidenta trupul ei fraged si tanar, scos parca din tiparele manechinelor de epoca.
Si la acest dejun plin de bucate care mai de care mai felurite si mai delicioase, tanara a comentat ziua ei care se apropia cu pasi marunti, fiind ziua in care domnita avea sa devina o domnisoara din inalta societate, o domnisoara, care curand isi va fauri un viitor alaturi de unul din tinerii necasatoriti de familie buna, la alegerea familiei sale, binenteles cu incuviintarea ei, spunand:
-Scumpule tata, se apropie ziua mea de nastere si prin urmare, ziua in care voi deveni majora!
-Da, Carolina
Si fata isi lasa frau liber imaginatiei si incepu:
-Mi-ar placea sa fie inalt, sa fie bine facut, nici slab, nici gras, nici blond, nici brunet, nici cu ochii albastri, nici negri, sa ma iubeasca si sa ma protejeze, ca sa fiu pentru el cea mai frumoasa, dulce, harnica, tandra si iubitoare sotie.
Tatal ingandurat, incepea sa se gandeasca la cunostintele pe care le avea, sa vada daca vreunul dintre tinerii nobili din familiile acelor aristocrati, se numara printre descrierile facute de fiica lui, dar nu parea ca izbuteste in gandurile sale.
Insa fata de fata sa, compromitandu-se, a continuat cu un zambet pe fata ca din senin aparut, un zambet ce amplifica marimea mustatilor sale stufoase si inelate, ca si cand alegerea fiicei sale ar fi fost foarte usor de implinit si i-a spus:
-O sa ti-l aduc asa cum l-ai descris, cat ai clipi. Vei avea cea mai frumoasa aniversare din intreaga regiune!
Tatal dezorientat pe dinauntru, se ridica brusc de la masa, intra in conac mergand in biblioteca si incepu sa fumeze un trabuc.
Statura sa impunatoare nu lasa ca varsta lui sa-si spuna cuvantul. Era un mosier aristocrat, in varsta de 46 de ani, dar parea de doar 35, cu par brunet si inelat in bucle atarnand pe spate. Era de statura medie, imbracat cu un costum din material lucios, dar rezistent.
Pantofii de culoare negru inchis, luceau in lumina ce batea in geamul din biblioteca.
Era destul fum acolo: fum pe rafturi, fum pe cartile frumos asezate in ordine alfabetica, fum peste bibelourile de portelan pictate in diferite culori, fum pretutindeni.
Afara, atmosfera era una de fericire nemasurata. Cu totii erau bucurosi in special tanara domnita, care radia de fericire; in tot ceea ce facea, se observa o luminita in ochii ei, o lumina ce stralucea intr-un mod aparte.
Timpul trecea, la fel si zilele si iacata veni si ziua cea mare, ziua tinerei Carolina Rudbery.
Fastul era ca la el acasa; o gradina imensa plina cu flori care mai de care mai felurite si frumos mirositoare, incat credeai ca te afli intr-un basm, de la bujori si trandafiri, pana la tuberose si crini imperiali; tot ce nu vazusei vreodata, acolo vedeai, alaturi de crema societatii, intreaga elita.
Tineri si tinere, persoane de varsta a doua si chiar mai in varsta, din aristocratie, cu totii, venisera sa o felicite pe tanara domnisoara, acum, in varsta de 18 ani.
Fata era atat de fericita de cadourile primite, cat si de ambianta din conac, atata lume si printre care, se putea afla si viitorul ei sot…
Dupa un timp de acomodare in care isi primea invitatii si implicit cadourile, fata s-a retras alaturi de familia ei la masa centrala amenajata special pentru ei, invitand toti participantii la festivitate sa ia loc la mesele amenajate pentru acestia.
Totul excela in fast in sala spatioasa si inconjurata de lambriuri invaluite in aur, lustre de cristal stralucind in lumina incaperii, decoruri de-a lungul intregii sali ce o ornamentau intr-un mod specific unui palat, iar scarile de jur imprejur ce duceau spre casa aristocratului Rudbury, erau si ele impodobite cu ghirlande de cristal ce straluceau foarte puternic imbiindu-ti privirea, aidoma unui miraj.
Totul era veselie si bucurie, iar toata lumea petrecea si se desfata de toate bunatatile culinare servite de tinerele ospatarite, incepand de la diverse aperitive destul de bogate incluzand caviarul si delicioasele rulouri umplute in diferite sortimente ce iti lasau gura apa si culminand cu platouri ale caror delicii erau constituite din fripturi cu garnituri si sosuri dintre cele mai selecte.
Ambianta era cea care facea toata distractia, iar melodiile des ascultate in acea epoca rasunau in intreaga incapere accentuand trilurile viorilor care acompaniau piesele cu destul devotement oferind fiecarui barbat galant, o ocazie speciala de a invita femeile si domnisoarele la dans.
Multa lume dansa si se distra pe ritmurile vremii accentuate de valsuri, tango-uri si alte ritmuri cum ar fi slow foxtrot-ul, step-ul si alte genuri, insa cele mai minunate piese erau cele lente in care pianul iti incanta auzul si te invaluia in armonia lui, urmandu-i pasii intr-un mod involuntar dar pe atat de natural, incat dansul parea zbor.
Toti pareau sa uite ca defapt petrecerea era data in cinstea domnitei, iar ea, aproape lacrimand, statea acum pe veranda sclipitoare, intr-un colt in care lumina se reflecta mai putin, adulmecand adierea dulce si rece a aerului, ce parea sa-i calmeze impulsul de a-si da frau lacrimilor amare care incercau sa se strecoare prin ochii ei senini.
Totul era pierdut...nici o speranta nu mai era posibila…fiecare minut care trecea, o facea pe ea mai nefericita, mai plina de convingerea ca nimeni din aceasta incapere nu avea sa-i fie un potential viitor sot, iar timpul ce trecea, ii dadea ei atat de multa neincerdere incat, singura ei optiune era sa astepte ca tatal ei sa-si tina promisiunea facuta cu o saptamana in urma.
Fetele cochete de la petrecere, nu erau nici pe departe prietenoase, ba din contra, pareau destul de aspre in felul in care stateau la mese zambind una la cealalta, ascunzandu-si buzele in evantaiul larg deschis si oferind flirturi inocente, tinerilor care le invitau la dans, insa niciodata nu se apropiau de tanara Carolina.
Ea acum cobora treptele, usor nesigura ca ar putea sa deranjeze atmosfera aceea de incantare maxima a celor din jur fata de marele eveniment si chiar trecand neidentificata prin multime, a iesit afara imbratisand racoarea ce o invaluia.
Tot ce isi dorea mai mult era sa evadeze din acel spatiu inchis si sinistru, pe care il lasa in urma, vrand sa se plimbe prin gradina cu flori in forma de labirint. Astfel, s-a indreptat spre gradina din spatele vilei, admirand florile in lumina neoanelor amplasate in diferite colturi ale ei, ceea ce ii confereau un mister aparte.
Cu cat inainta, cu atat se indrepta mai mult catre iesirea din spate a vilei, desi nu intentiona sa iasa din perimetrul casei sale, dar dorinta de explorare devenea mai accentuata cu cat pasea mai mult.
Deodata, a zarit pe cineva stand in spatele grilajului care forma poarta unind cele doua parti ale zidului inalt de piatra invaluit de ramurile intortocheate ale plantelor.
Era un baiat din cate se parea, stand jos pe prima treapta a portii si cu spatele la ea, imbracat cat se putea de saracacios, caci la prima vedere, parea un simplu vagabond.
Fumul din jurul lui, arata ca era un adevarat veteran in consumul tutunului, dar neatent, nu a auzit pasii ei apropiindu-se de poarta.
Cu ochii mariti de surprindere, ea il analiza cum bombanea de unul singur atunci cand isi stingea rand pe rand tigara sub presiunea pantofilor sai si fara sa vrea, a scapat-o un oftat, care pe el l-a facut sa tresara si apoi sa se calmeze treptat, de indata ce a vazut ca nu putea fi speriat cu adevarat de tanara faptura din spatele lui, stand acum intors cu fata la ea si bolborosind aspru:
-Cine esti si de ce-mi dai tarcoale pe la spate furisandu-te ca si cum a-i fi un zombie?
-Sa presupun ca asta nu ar trebui sa te intereseze, atata vreme cat eu sunt in partea mea de teritoriu, a raspuns ea raspicat, putin tenace avand in vedere tonul pe care el i l-a adresat.
-Teritoriul tau?! Nu ma face sa rad…desi vazandu-te cum esti imbracata, cred ca fitele sunt pe masura staturii tale.
-Emani de aroganta si nici nu esti din aceeasi clasa sociala; ar trebui sa imi acorzi respect, a sarit ea cu gura amara de la nervii pricinuiti de acea stupida conversatie.
-Ma scuzati, domnisoara! A spus el ironic ridicand o spranceana.
-Scuzele sunt acceptate, domnule…sau mai degraba, tinere.
-Ha!Ha!Ha! Tu chiar ai luat asta in serios, nu-i asa? Radea el sarcastic, ca si cand umorul sau negru ar fi facut-o pe ea sa ii inteleaga aluzia.
-Poftim? Vrei sa spui ca nu ti-ai cerut scuze cu adevarat? Ea statea in asteptarea lui ca raspuns.
-Trebuie sa recunosc ca esti atat de proasta…nu inteleg cum poti sa crezi asa dintr-o data, ca un individ pe care abia l-ai cunoscut daca asta se poate numi “a cunoaste”, l-ai crezut la prima tampenie pe care ti-a spus-o.
-Multumesc pentru compliment, natangule! S-a rastit ea la el, cu o furie care ii faceau ochii sa sclipeasca.
-Auzi, made-moi-selle deute, fa-ti calculul mai bine la cum ma tratezi, caci sincer, te-am depasit demult la capitolul inteligenta.
-Bine, ma gandesc ca oricum nu vreau sa-mi pierd timpul cu tine, avand in vedere ca o intreaga petrecere ma asteapta, iar pe tine din cate pot observa, o intreaga “afumare” a constiintei de sine.
-Nu cred ca te-am distras din activitatea ta, dar cred ca daca erai atat de asteptata, nu veneai aici sa te plimbi de una singura si cu atat mai putin, sa te iei de mine.
-Nu e adevarat, a replicat ea. Dar cand m-am luat eu de tine? Tu te-ai luat de mine, iti amintesti?
-Dar daca nu erai prin preajma sau nu oftai atat de stresant, nu m-ai fi deranjat din treaba mea.
-Stii ceva? Afuma-te in continuare! Nu am de gand sa mai asist la asta.
-Nu asista! S-a protejat el.
-Bine, dar sa stii ca esti destul de neispravit, destul de afumat si de lipsit de inteligenta, respect si clasa, incat sa faci fata la o asemenea petrecere.
-Asta nu e petrecere, dar pun pariu ca as fi foarte bun si la porcaria aia dinauntru.
-Pui pariu? Nu cred ca ai vrea! Deja fata era euforica de idea ce i se incoltea in minte, dar desigur, trebuia ca si baiatul sa i se alature in toata aceasta aventura.
-De unde sti tu ca nu as vrea sa pun pariu; nu am pierdut niciodata unul, asa ca pregateste-te! Sunt in stare sa accept pariul, doar sa nu dai inapoi ca racul.
-Bine! Stiu foarte bine ceea ce vreau in caz ca voi castiga.
-Si eu de asemenea. Asa ca spune tu prima, ca sa nu crezi ca nu stiu ce inseamna sa fi un gentleman.
-Gentleman, tu? Nu ma face sa rad! Pun pariu ca nu te vei descurca cu asta, dar daca voi castiga pariul, vreau ca tu sa-mi acorzi valsul meu de 18 ani.
-Ha! 18? Cand azi? Nu-i de mirare ca inca te maturizezi, a dat el sa rada.
-Nu mai face pe interesantul, ca inca nu mi-ai transmis “La Multi Ani!”
-Inca nu mi-am intrat in rol, ti minte? Zambea el strengareste, desi ea nu-i putea vedea inca figura, datorita luminii slabe care ii incadra chipul foarte subtil, ceea ce nu ii dadea fetei ocazia sa-l priveasca asa cum era in regula.
-Si care ar fi prin absurd cerinta ta, in caz ca vei castiga pariul? A intrebat ea sceptica, accentuand cuvantul “absurd”, ca si cand era convinsa ca pariul, era un fapt implinit in favoarea ei.
-Prin absurd? Ce te face sa crezi ca nu voi castiga eu? Mai ales ca voi face totul atat de bine incat sa fie in favoarea mea. Nu ai avea nici o scuza sa-mi refuzi sarutul.
-Sa ce? Deja ea era foarte confuza incat, dupa ce se rastise la el, ar fi dat inapoi cu pariul, mai ales ca ea visa la un print pe cal alb, iar acesta nu era nici pe departe un print, cel putin nu-l vazuse niciodata, ca sa nu mai spuna faptul ca duhoarea avea s-o impietreasca, numai la gandul ca fuma atat de excesiv. Plus de asta, sarutul nu era permis, decat dupa logodna si cu acceptul familiei, iar el deja isi depasea limita...cum putea?
-Nu-mi spune ca dai inapoi? A ranjit el cu toti dintii, ceea ce a enervat-o foarte tare.
-Cum iti permiti sa-mi ceri asta? Stii foarte bine legile! I-a raspuns ea dojenitor, incercand sa ii vare putin respect pe sub nas, ca sa schimbe cerinta pariului.
-Ba nu le stiu si plus de asta, un pariu e un pariu, nu pot sa cred, ca esti atat de lasa incat sa retractezi, ceea ce tocmai tu ai provocat. A adaugat el cu tarie. Ca sa nu mai spun de faptul ca te voi saruta exact la sfarsitul valsului, inainte de tort, ca sa fie toata lumea prezenta. A zambit el, ranjind din nou la fel de sarcastic si umilitor pentru ea.
-Nici nu ma gandesc, ai spus ca ma vei saruta, aceasta este o alta cerinta; nu intra in cadru! A clarificat ea, fara sa-si dea seama ca tocmai acceptase pariul.
-Bun. Pai s-a facut. Asa ramane. Daca eu castig, te voi saruta, iar tu nu vei obiecta si daca tu castigi, ceea ce nu prea cred, a insistat el sa adauge pentru siguranta ei, iti voi acorda valsul de 18 ani. Dar nu iti face atatea iluzii, eu intotdeauna castig.
-Da, da, s-o crezi tu. Nu si de data asta.
-Bine, asta ramane de vazut. Deci, in ce consta planul tau? A intrebat putin surprins de idea ei de a-l invita sa petreaca cei 18 ani alaturi de ea, avand in vedere ca el era un necunoscut pentru ea, dar il incanta nu doar ideea, cat si faptul ca distractia ar putea fi pe masura.
-Intai de toate, ai nevoie de o baie! S-a plans ea, la care el stramba din nas, ca si cum il jignea pentru faptul ca tigara o deranja atat de mult. Iar apoi, a continuat ea, iti voi face rost de un costum si un set de lenjerie, ca sa nu mai spun ca pantofii tai, lasa de dorit. S-a strambat ea, vazand ruptura dintre capacul pantofilor lui si talpa, care mai avea putin si se desprindea in doua.
-Ce sa spun! Nu-mi place sa fiu pe post de manechin! A replicat el nervos.
-Acum cine-i lasul? A spus ea triumfatoare, zambind putin mai mult decat isi putea da singura seama.
El nu s-a mai opus si a urmat-o prin gradina luminata, incercand sa evidentieze fiecare detaliu in mintea lui, pentru o mai buna cunoastere a celei de-a doua zi, in caz ca va mai fi primit macar pentru a admira peisajul pe timpul zilei, dar era un vis.
Ajunsesera in spatele vilei, pe unde intra decat personalul de serviciu si acolo ea l-a rugat pe el sa astepte un moment pana ii va face rost de toate acele lucruri pe care l-a fortat sa le poarte, iar el a incuviintat tacut.
Ea a intrat inauntru solicitand cele necesare uneia din cameriste, pretinzand ca tatal ei necesita toate acele lucruri in mod urgent, deoarece avusese o problema digestiva si nu dorea sa fie vazut in felul acela.
Ce diabolica pot fi! Nici eu nu eram sigura ca as putea ajunge pana aici!He!He!He!
Avusese efect, deoarece servitoarea chiar crezuse toata povestea aceea si nu pusase nici o alta intrebare, facand ceea ce primise ca ordin, fara sa protesteze vreun pic.
Iesind afara cu toate lucrurile, l-a luat cu ea in salonul spa unde se mai relaxa din cand in cand si l-a lasat sa isi faca baia necesara pentru a se echipa de petrecere.
In mai putin de un sfert de ora era gata, iar ei mergeau deja la brat catre vila
In plenitudinea lui, era… perfect.
Nu pot sa cred! s-a lamentat ea in sinea ei. E asa cum l-am visat, inalt, bine facut, cu un piept destul de viguros datorita muschilor care se aliniau atat de sublim pe trupul lui. Avea ochii verzi si parul saten, iar eu oftam in sinea mea de visul pe care il traiam, de doar cateva secunde.
-Sa nu te astepti ca eu sa-mi schimb frizura, deoarece parul este una dintre podoabele mele cele mai de pret si e de-ajuns ca mi-ai asezonat garderoba, insa la parul meu nici nu ma gandesc sa schimb ceva. A spus el nonsalant, trecandu-si mana prin parul cret dezordonat si incercand sa-i dea putina vigoare, sa nu para chiar nearanjat.
-Nici nu ma gandeam la asta, dar acum ca mi-ai dat ideea, insa nu mai e nevoie. Ai facut deja asta pentru mine. A zambit ea lasandu-si gropitele sa i se adanceasca in obraji intr-un mod seducator.
-Mda, banuiesc ca am scapat de inca o tortura. I-a raspuns el la zambet admirand-o pentru prima data cu entuziasm si urmarindu-i liniile subtile ale fetei si privirea ei senina si patrunzatoare care stralucea mai aprins de data asta inrosindu-se.
-Sa nu te astepti insa, sa-ti spun la multi ani acum, pana sa intram.
-De ce? Face parte din pact, nu? A spus ea, putin dezamagita de acea relatare.
-Un cavaler ofera sincerele urari unei domnite careia ii cunoaste si numele, nu crezi? I-a raspuns el, vazandu-i reactia de tristete.
-Oh! A rostit ea, rosind dintr-o data. Imi pare rau ca mi-a scapat ceva atat de esential. Numele meu este Carolina
-Incantat, doamnisoara Carolina
-Eu, nu! A raspuns ea malitios.
-Nu?!?! De ce nu? Oh, am uitat deja ca sunt un neinsemnat, a adaugat el, putin posomorat de relatarea fetei.
-Am vrut sa spun, nu, pentru ca nu stiu numele tau. A adaugat ea repede, pentru a se apara.
-Oh! Asta era. Credeam ca nu sunt important pentru tine…s-a lamentat el, lasand tristetea sa i se adanceasca in glas.
-Binenteles ca esti important pentru mine. Altfel, nu te-as fi invitat sa ma insotesti la aceasta minunata ceremonie. Esti cavalerul meu, iti amintesti? A adaugat ea zambindu-i senzual.
Dupa un scurt moment, el i-a raspuns la zambet si ea a adaugat:
-Deci tot nu mi-ai raspuns. Care este numele tau, “minunate print”? a accentuat ea pe cuvantul print intr-un mod mai aparte, deoarece pentru ea, deja era un adevarat print.
-Print?! A pufnit el in ras. Si eu care credeam ca tu esti printesa.
-De ce crezi ca nu ai putea fi tu printul? A adaugat ea putin nelinistita.
-Pentru ca seman mai mult cu o broasca raioasa decat cu un print. A adaugat el zambind larg.
-Nu-i adevarat. A contracarat Carolina
-Da. A spus el zambind strengareste.
Pentru prima data cand ii zambea asa, fata a rosit foarte profound iar el a observat starea ei de spirit, deoarece involuntar, isi flutura genele uitandu-se timida in directia rochitei volante de clestar cu care era imbracata.
Dupa o analiza minutioasa a sinelui, el deja stia ca ea ar putea fi sufletul lui pereche deoarece, totul parea sa accetueze faptul ca semanau atat de mult la anumite lucruri, cum ar fi aventura, indrazneala, inteligenta si clasa pe care actualmente o experimentau. Stia insa ca era un vis, deoarece, o data ce parintii ei aveau sa il cunoasca, nu numai ca i-ar fi interzis apropierea fata de ea, dar probabil l-ar fi inchis si la puscarie, pentru ca incerca sa o seduca pe fata lor.
Dar avand in vedere faptul ca deja o cunostea, o simtea atat de aproape sufletului sau incat, s-a gandit ca acest pariu era mult mai important decat parea in esenta si daca avea sa fie cu ea toata noaptea, o va face sa se simta cea mai fericita fiinta de pe intreg universul. Nu avea ce pierde.
-Am ajuns, a spus el, ajutand-o sa urce prima treapta, el ramanand pe trotuar. Esti pregatita? A intrebat-o cu o oarecare nerabdare in suflet, deoarece stia ca era luna plina pe cer si isi facuse deja un plan pentru acest prim pas.
-Da, foarte pregatita a spus ea, putin tematoare de reactia parintilor ei, incepand sa tremure usor.
-Vezi luna aceea? A intrebat-o el vazandu-i tremuratul care incepea sa devina agitat si incercand s-o calmeze.
-Da. A raspuns ea, putin nesigura cu privire la ce anume vroia el sa-i evidentieze cu acea remarca.
-Nu-i asa ca e frumoasa?
-Da, e superba. Raspunsese ea, din ce in ce devenind mai calma si mai relaxata cu cat o privea, deoarece acesta era efectul lunii, de a calma.
-Da, e sublima, dar in comparatie cu tine, isi pierde din stralucire. Esti perfecta, a adaugat el imediat, vazand-o cum rosea in lumina lunii si incepand din nou sa tremure.
-Ador sa te privesc asa si tot nu m-as satura, a continuat el, vazand ca ea devenea tot mai agitate si tremurand mai tare, a inteles ca ea il simpatiza la fel de mult ca si el si s-a decis sa ii dea o ultima proba de simpatie, ca ea sa vada intradevar ca el vorbea serios, inainte ca ei sa intre inauntru pentru rolul pe care il aveau de jucat.
-Si tot ce imi doresc mai mult in aceasta clipa, e sa-ti ofer un sarut care sa-ti arate cat de mult te plac, dar…schimband tonul vocii intr-unul mai trist, a nuantat faptul pentru care intr-un fel sau altul ezita si i-a zis, pentru asta, am nevoie de permisiunea ta. Imi ingaduiesti acest minunat gest, scumpa printesa Carolina
O data ce devenise imbujorata ca un trandafir rosu, ea s-a gandit ca ar putea mai degraba sa-l mai tina pe jar, avand in vedere faptul ca se gandea ca era doar un vis, zicandu-si constant in sinea ei ca nu era real, ca visa. Nu! Visez! In mod sigur, asta e un vis. Nu poate sa-mi ceara asta. Nu are cum! Asta ar dovedi faptul ca m-a invins, ca a castigat pariul si pariul de-abia acum incepe. In nici un caz nu-i voi ceda atat de usor.
Vrand sa para nonsalanta, i-a intins mana dreapta in semn de sarut, iar el aproape ca era pufneasca, dar s-a abtinut pe cat posibil. Stia ce insemna asta. Hm!!! Trebuie sa recunosc ca e foarte priceputa! Chiar daca nu asta era intentia mea, e clar ca stie ce inseamna un pariu. Insa nu ma voi da batut. Ii voi demonstra ca nu-mi incalc cuvantul in pariu si ca ii voi oferi si acest simbol al iubirii mele fata de ea.Va trebui sa vada ca nu glumesc cu asta.
Apoi i-a luat mana intre mainile lui si i-a sarutat-o cu mult patos, ceea ce ii oferea ei un fel de electricitate care se misca prin corpul ei, facand-o sa tremure cu mai multa intensitate. Si deodata, i-a cuprins talia cu mana stanga, rezemand-o de talia lui si a afundat-o intr-un sarut pasional care ii facea inima sa-i bubuie in piept, la fiecare incarcatura emotionala produsa de vibratii.
Cealalta mana i se afunda in parul ei, iar ea incepuse sa-i stranga spatele, mainile miscandu-i-se in aceeasi maniera ca si lui, iar placerea conferita de acel moment, o facea sa-si doreasca mai mult si mai mult, insa si-a amintit de ziua ei si nu putea s-o piarda. Ei aveau un aranjament, iar el trebuia sa se tina de cuvant. Wow! Nu-mi vine sa cred! M-a sarutat! Si a facut-o pentru ca a vrut, nu pentru ca aveam un angajament. E atat de pasional. Oh Doamne! As da viata mea de domnita pentru o viata de eternitate in felul acesta alaturi de el. Nu mi-ar pasa, sincer. Oh, asa e… Am uitat! Trebuie sa mergem la petrecere. Nu pot sa-mi trag chiulul tocmai acum. Deja am facut-o in mare parte, iar petrecerea e data in cinstea mea. Parintii mei nu vor suporta atitudinea mea de ignoranta si de nerecunoscatoare, daca nu ma voi prezenta la petrecere. Plus de asta, mai e foarte putin pana la valsul meu de 18 ani si tort si chiar vreau sa petrec toate astea cu printul meu…oh, trebuie sa trecunosc ca e chiar bun la asta. Am uitat faptul ca m-a dus cu vorba, cu privire la numele lui, dar recunosc ca-mi place si ma atrage atat de mult misterul lui, incat nu l-as mai intreba asta, decat daca va vrea el sa-mi spuna…
-Ti-a placut? A intrebat el zambind strengareste, accentuandu-i-se gropitele in obraji atunci cand a facut asta.
-Ce sa-mi placa? A facut ea pe proasta.
Joci dur a? Bine, stai ca vezi tu!
-Asta. Si a invaluit-o din nou intr-un sarut iar imbratisarea lor era mult mai stransa, miscarile mult mai ritmice, iar limba lui a intalnit-o pe a ei, facand-o sa vibreze cu fiecare atingere si mangaiere.
Respiratia lor devenea sacadata si caldura dintre corpurile lor sub presiune, destul de mistuitoare, insa el a lasat ca acest sarut sa devina destul de lin si de relaxant inainte ca buzele lor sa se desparta, iar ea vibra cu atata putere incat inima ei puteai spune, ca-i va iesi oricand din piept. Amandoi zambeau prosteste unul catre celalalt si dandu-si ochii peste cap in acelasi timp, incepand sa pufneasca in ras pana cand vantul a inceput din nou sa le atinga pielea facandu-i sa se imbratiseze, ca sa pastreze caldura din ei.
-Haide! A indemnat-o el inauntru si ea a acceptat bucuroasa.
Se purta atat de galant, incat chiar ai fi crezut ca era din inalta societate. Nimeni n-ar fi crezut ca era un simplu vagabond, pentru ca aparent, nu arata ca unul.
I-a deschis usa vila
-Haide! Lasa asta pe mai tarziu; ai timp, i-a spus ea.
-Da. A aprobat el din cap si a mers alaturi de ea in directia parintilor ei, salutand lumea care se plimba prin preajma lor, in semn de respect.
-Mama, tata? Am venit sa va prezint pe cineva, prietenul meu, accentuand cuvantul “prieten” pentru ca ei sa inteleaga, care era situatia. Mama ei parea fericita si zambitoare, vazand-o pe ea atat de incantata si admirandu-i frumusetea si similitudinile cu fiica lor, insa tatal ei, parea putin sceptic, arcuind o spranceana si masandu-si delicat un capat al mustatii, incercand sa se gandeasca daca cumva l-a mai vazut pe acest tanar pana acum si nereusind.
-Numele tau este…? A intrebat tatal fetei, adresandu-se spre el, parand curios si asteptand ca baiatul sa raspunda.
-Joseph Dare-Devil, domnule. A spus baiatul sincer si serios.
-Pardon? A intrebat el, aproape sa se innece incruntandu-si sprancenele in semn de nervozitate, iar mama ei incepuse sa isi schimbe impresia, devenind un pic la fel de dura ca si el, dar incercand sa salveze aparentele, zambea fortat tuturor, in special invitatilor care pareau sa fie captivati de discutia lor, avand in vedere reactia nervoasa a domnului Rudbury.
-Da domnule. Acesta este numele meu. Nu vreau sa va mint. A nuantat el, aratandu-si sinceritatea si nedisimuland faptul ca era sarac. Nu vroia sa creeze o falsa impresie legat de el, mai ales celor care ar trebui sa fie parintii alesei inimii sale.
-Cum indraznesti? A reactionat tatal ei destul de nervos, incat Carolina
-Tata, iti repet ca el este prietenul meu, indiferent de parerea ta.
Domnul Rudbury se inrosise la fata si era gata-gata sa o loveasca, cand in cele din urma, sotia sa l-a calmat spunandu-i ca e prima si ultima zi din prietenia lor si asta datorita faptului ca era ziua ei si nu puteau trimite invitatii acasa, avand in vedere ca ea era sarbatorita, desi ar fi vrut sa faca asta.
Baiatul se inrosise si se intristase, datorita faptului ca stia ca avea sa fie prima su ultima zi cand se vor vedea si pentru ca simtea cum inima ii sarea din piept de durere, insa nu vroia sa para afectat, pentru a nu-i strica ziua fetei, ea fiind cea mai importanta fiinta pentru care el si de aceea se afla acolo.
Fata incepuse sa lacrimeze si a fugit strecurandu-se prin lungimea salii catre iesire, pentru ca nu dorea sa faca un circ acolo, desi era convinsa ca majoritatea celor de acolo vazuse tot spectacolul.
Acum statea nemiscata pe cea mai de jos treapta a scarii cu mainile in jurul capului ce era asezat pe genunchi si plangea in hohote ca o Magdalena .
El o urmase, mergand incet si asezandu-se langa ea pe treapta si acoperind-o cu sacoul fracului sau, pentru a o incalzi si a-i oferi sprijin.
-Cum te simti? Vazand cum leganarea ei si tremuratul se linisteau sub mangaierea lui catifelata, continuand sa o calmeze.
-Cum sa ma simt, dezamagita…a accentuat ea din nou acest cuvant ca sic and incepea s-o irite ceva, desi el stia mai bine ce anume o deranja.
-Stai linistita, calmeaza-te. E ziua ta, iti amintesti? Ai 18 ani, poti face ce vrei, esti majora. Si i-a ridicat capul de pe genunchi ca sa o imbratiseze cu putere si ii stregea delicat lacrimile de pe obraji, redandu-i zambetul acela care la un momentdat se stinsese din cauza tristetii.
Ea a incuviintat din cap, vazand zambetul lui stralucind in lumina lunii care in tot acest timp nu-si schimbase pozitia si, ridicandu-se energica l-a luat de mana si i-a spus:
-Stii? Mai e foarte putin pana la miezul noptii. Promite-mi ca-mi indeplinesti trei dorinte.
-S-a facut sefa! A zambit el, nonsalant datorita faptului ca reusise sa-i redea buna dispozitie. Deci care sunt aceste trei dorinte? A intrebat el curios.
-Prima, e sa valsezi cu mine valsul de 18 ani. A zambit ea fericita, deoarece stia ca asta va face deoarece era o promisiune inca dinainte de a deveni atat de atasata de el, aveau un angajament.
-Ha! Asta facea parte din angajamentul nostru, de ce a trebuit sa fie prima dorinta?
-Pentru ca, tu ti-ai respectat angajamentul in totalitate. Acum esti eliberat de acest angajament, ti-ai castigat dreptul sa ma saruti, chiar daca ai facut-o si mai devreme. A zambit ea fluturand din ochi si inrosindu-se de emotie.
-Da, ai dreptate, deci acum am dreptul sa te sarut in toata regula. Suntem oficial prieteni. A zambit el strengareste iar ea si-a dat ochii peste cap, zambindu-i cu toata puterea de care era in stare.
-Da, asa e. Nimeni nu are dreptul sa-mi interzica nimic; sunt majora.
-Deci care este cea de-a doua dorinta pe care vrei sa ti-o indeplinesc, scumpa mea? Ea zambea pierduta. Parca nici nu se afla acolo in acel moment. Parca zbura.
-Vreau sa iti pui o dorinta in gand o data cu mine, cand va fi sa suflu in tort. A zambit ea cu toata gura.
-De regula, doar sarbatoritii isi pun dorinte, atunci cand trebuie sa sufle in tort.
-Corect, de regula. Dar noi suntem doua jumatati, un intreg, deci iti vei pune dorinta cu mine. A zambit ea mai larg si mai seducator, incat el era deja vrajit zambind in aceeasi intensitate cu ea si lasandu-se purtat de vise.
-Si care este cea de-a treia dorinta? A intrebat el putin intristat, deoarece stia ca dupa cele trei dorinte si dupa acea zi nu o va mai vedea niciodata.
-De ce te-ai intristat? Nu era vorba ca azi vom parte de un zambet la patrat? Ce-i cu figura asta?
-Scuza-ma! A spus el rusinat. Ai dreptate. Am lasat melancolia sa ma intristeze si nu vreau sa-ti stric ziua de nastere.
-Nu vrei sa ne stricam momentul, a rectificat ea, sa faca asta destul de clar: ca ei erau un singur intreg din acel moment.
-Nu. Ai dreptate. Nu vreau san e stricam ziua, deci care este cea de-a treia dorinta? A intrebat el entuziasmat.
-Eeeee! E secret! Dar promit ca te voi anunta la acel moment. Acum hai inauntru sa le aratam noi ce inseamna acela vals si distractie. Poate ca vor intelege in sfarsit ca noi suntem facuti unul pentru celalalt.
-Ha!Ha!Ha! A ras el cu pofta, pentru prima data dupa acel moment destul de intens si a urmat-o in sala de dans.
Acolo se asternuse atmosfera de mormant si toata lumea steatea la masa si manca din diversele bucate asezate pe farfuriile din portelan, iar muzica devenise din ce in ce mai monotona.
Ea s-a apropiat de persoana care se ocupa de muzica si a pus un vals lent de toata frumusetea, asa ca el era atat de pregatit pentru dans ca si ea.
S-a aplecat cavalereste pe un picior sarutandu-i delicat mana dreapta si rugand-o sa-i acorde valsul atat de asteptat, ea acceptand fericita cu tot entuziasmul din lume.
Cei din jur se holbau la ei cu gura cascata din cauza socului, la fel si parintii ei, iar intr-un fel mama ei era fericita sa o vada fericita pe fata ei, asa cum nu o mai vazuse niciodata.
Dansau atat de delicat si atat de elaborat, incat ai fi zis ca sunt dansatori profesionisti si debordau de fericire, iar piesa era atat de superba incat le inaltau spiritele, parca zburand catre o alta dimensiune, iar toti ramasesera cu gura cascata, privindu-i fara sa comenteze nimic la acel moment.
De indata ce piesa s-a terminat, el a sarutat-o cu patima, iar ea zambea si trepida in bratele lui, iar toti cei din jur uitasera sa aplaude, pentru ca socul pe care il aveau acum, era si mai sufocant decat cel anterior si de-o data, cu totii se uitau la parintii fetei, care pareau destul de incomozi de acea situatie.
Insa timpul era perfect fixat si pana ca domnii Rubury sa reactioneze in vreun fel, a sosit tortul, iar surorile Carolinei, Angela si Paulina, au inceput sac ante la multi ani, asa ca mai de voie mai de nevoie, fiecare invitat s-a vazut in postura sa-i cante fetei “la multi ani!” fara sa obiecteze in vreun fel, de asemenea si parintii ei, care cantau putin jenati si nu din tot sufletul, asa cum ar fi intentionat asta, atunci cand pregatisera petrecerea.
Cand s-a terminat urarea, ea s-a uitat sugestiv spre el si si-au pus dorinta impreuna, inainte ca ea sa sufle in focul lumanarilor.
Acum! E momentul pentru dorinta! Eu imi doresc, sa-mi petrec tot restul vietii alaturi de tine, iubite Joseph, pentru ca te iubesc cu toata fiinta mea!
Da, e momentul! Dorinta mea cea mai arzatoare, e sa-mi petrec tot restul vietii alaturi de tine, dulcea mea Carolina
Dupa ce a suflat in tort, luminile s-au stins si au ramas aprinse decat anumite lumini din colturile salii, pentru a lumina tortul si zonele in care aveau depuse bijuteriile sau hainele, in cazul cand se dadeau spargeri sau ceva de acest gen, iar bubuituri luminiscente se auzeau de-afara asa ca toata lumea a iesit sa vada splendidul foc de artificii, care scria pe cer <<>>.
Era minunat, iar ea era atat de entuziasmata, incat savura fiecare clipa de vis alaturi de Joseph, iar el alaturi de ea, tinand-o in brate si aratandu-i pe cer cu degetul indreptat catre acele cuvinte frumoase si soptindu-i in ureche ceva atat de minunat, incat si ea a ramas uimita la auzul rostit al acelor cuvinte.
-Je t’aime mademoiselle Caroline! Tu est ma vie et ma benediction et je voudrais passer mon destin avec toi pour toute l’eternite!
-Je t’aime aussi, mon prince Joseph! Et ma derniere desir est de m’ai prendre avec toi ou vous allez et passer tout ma vie avec toi.
-Bonne annee, ma cherie! I-a spus el de-odata.
-Avec plaisir, mon cher! S-a grabit ea sa-i raspunda zambindu-i larg.
Amandoi erau complet fericiti zambind unul la altul prosteste si uitand de minunatele artificii date in cinstea ei si el a invaluit-o intr-un sarut lent si destul se delicat si subtil, care ii oferea ei o placere ce parea ca o extazia, iar el era atat de fericit langa buzele ei, sorbind din fiecare clipa de fericire alaturi de ea.
Nimeni nu mai era atent la ei, cu totii admirau focurile de artificii, insa singurele persoane care ii iscodeau cu privirea, erau parintii ei.
Tatal ei era putin trist si protective, insa isi iubea pozitia sociala si nu vroia sa renunte la ea doar pentru un asa crezut capriciu al celor doi, desi nu credea ca baiatul avea intentii serioase fata de fata lui.
Mama ei insa, incepuse sa vada faptul ca ei erau fericiti si stia ca sotul ei nu era de-acord cu aceasta relatie, insa a preferat sa ignore acest lucru, sperand ca nu avea sa fie un lucru atat de grav.
Dupa terminarea focurilor de artificii, ea i-a invitat pe toti inauntru si implicit pe sotul ei, rugandu-l sa insoteasca invitatii in sala de petrecere, ea vrand sa ramana sa vorbeasca cu cei doi.
-Imi cer scuze pentru mai devreme, a spus ea, vrand sa nu ofere mai multe detalii despre acele momente jenante care nu-si aveau rostul acum.
-Nu-i nimic, au spus cei doi in cor, desi pareau oarecum afectati si putin socati de acea scuza.
-Adevarul este ca sotul meu, are anumite idei legate de bunastarea familiei si tine foarte mult la Carolina
-Presupun ca da, doamna Rudbury, a raspuns sa accentueze diferenta dintre numele lor si al lui ca sa arate ca stie ca el era sarac.
-Ma bucur ca intelegi, de aceea cred ca este momentul ca tu sa pleci. A raspuns ea dupa un moment.
Nu pot sa cred ca-i cere asta. Nu are pic de rusine. Nu pot sa cred, chiar nu tin la mine deloc?! S-a lamentat ea socata in sinea ei si se uita cu ochi pierduti in ochii lui care reflectau durere si tristete.
Apoi mama ei vazand ca era momentul perfect, a tras-o dupa ea, tinandu-i umerii strans intre palmele ei incercand s-o directioneze catre sala de petrecere, ea inca urmarindu-i privirea cu ochii salbatici, rugandu-l sa nu o lase sa plece.
Mama ei, incerca sa vada daca iubirea lui fata de ea era atat de puternica incat sa renunte la ea pentru familia ei si el ar fi renuntat, daca stia ca totul ar fi fost doar un joc, un pariu, un angajament, dar nu era...el o iubea mai presus de orice si tristetea ei era tristetea lui, asa ca a oprit-o pe mama ei spunandu-i:
-Ceea ce incercati sa faceti cu ea nu e drept fata de nimeni, nici chiar fata de dumneavoastra. Nu cred ca ati suporta sa o vedeti pe fata dumneavoastra singura si trista, inchisa in lumea ei, pentru ca ii negate fericirea, stiind ca o iubesc cu toata puterea sufletului meu.
Ea nu s-a intors, doar s-a oprit, lasandu-si apasat mainile pe umerii ei si apoi i-a dat drumul incet intorcandu-se sa-i raspunda, deoarece era genul de persoana care avea ultimul cuvant pentru tot.
-Crezi ca as lasa-o pe fata mea sa sufere stiind ca va suferi mult mai mult mizeria si nenorocirile si foamea, doar pentru cateva luni de iubire oarba? Avea o privire sfasietoare care ii sfredeleau in ochi, dar el s-a uitat la Carolina
Ea se uita la el socata si asteptand sa o ia de acolo pentru ca isi dorea cu toata inima prezenta lui.
-Eu nu voi inceta niciodata sa renunta la iubirea ei, pentru ca ea e viata mea si in fapt, e tot ce am. Dumneavoastra aveti o familie si nu spun ca ea nu va mai face parte din familia dumneavoastra, doar ca va face parte si din familia mea. Eu nu o voi lasa niciodata singura si intotdeauna voi lupta pentru ea, pentru ca sa nu-i lipseasca nimic. Voi munci din greu sa ii ofer viata pe care era obisnuita sa o aiba.
Nu voi renunta niciodata la ea, decat daca ea imi va cere asta… si se uita la ea cu ochii cercetatori.
Apoi doamna Rudbury a zambit si si-a mutat privirea spre ea cu o nuanta nonsalanta care o facea sa para ca spunea: “sper ca nu vei fi in stare sa te aliezi cu el si sa ma infrunti, te iubesc, esti viata mea si intotdeauna m-am sacrificat pentru tine, dar nu cred ca esti in stare sa alegi intre el si noi, nu o vei face”.
Cand Carolina a privit-o pe mama ei care era atat de sfidatoare, i-au dat lacrimile pentru ca stia foarte bine ce insemna sa aleaga intre familia ei si el si nu ar fi vrut sa renunte la niciunul din ei, dar in sfarsit si-a sters lacrimile si a raspuns mamei sale cu inversunare:
-Nu credeam ca ma vei pune vreodata sa aleg intre familia mea si iubitul meu. Nu credeam niciodata ca ma urasti atat incat sa-mi faci asta…insa, ca sa stii sit u, iubirea mea fata de el, este incomparabila cu cea pe care o am pentru voi, de aceea il aleg pe el, intelegi, pe el, accentuand din nou cuvantul el, ca sa fie clar faptul ca nu o interesau banii, ci fericire si iubirea.
-Nu poti face asta, s-a uitat ea inmarmurita la fata ei cum era atat de hotarata si de nezdruncinat.
-Ba, binenteles ca pot, am 18 ani si am dreptul sa fac ce vreau si sa-mi aleg viata pe care o vreau si chiar daca stiu ca voi intampina dificultati, sunt hotarata sa lucrez si sa ajut la intretinerea noastra, pentru ca-mi doresc o familie alaturi de el.
-Nu stii ce vrei! A spus ea taioasa si aproape lacrimand.
-Ba uite ca stiu, a raspuns ea la fel de taioasa si s-a dus langa el, pregatita sa-l urmeze.
Cand era pe punctual sa plece, mama ei a ingenunchiat si a inceput sa planga cum n-o facuse niciodata in viata ei si nu a lasat-o niciodata pe Carolina sa o vada plangand, dar asta era o lovitura sub centura, desi nu era intentia ei s-o impresioneze, dar o durea foarte tare alegerea ei.
-Te rog! A spus ea cu vocea vibranda si tremurand din toate incheieturile.
Ei erau socati de reactia ei, deoarece credeau ca i se va face rau.
-Mama, stii bine ca nu vreau sa va parasesc, dar nu am incotro, pentru ca sunteti prea orbiti de bani, i-a retezat-o ea taios mamei sale.
-Crede-ma ca nu-i adevarat, i-a raspuns ea fiicei sale.
-A, nu? Si poti tu oare sa-l convingi pe tata sa-l accepte pe Joseph aici in casa noastra, alaturi de noi? A intrebat ea, pentru ca stia aproape cat de mult o sa nege el si era aproape convinsa ca nu va reusi s ail convinga.
-Lasa-ma sa incerc, a raspuns ea increzatoare, desi era aproape convinsa ca va fi implacabil.
-Bine, te asteptam aici, a raspuns fata, iar mama ei si-a sters lacrimile si s-a indreptat in sala de petreceri sa vorbeasca cu sotul ei.
-Multumesc iubi! I-a spus ea lui. Multumesc ca nu m-ai lasat!
-Si eu iti multumesc dulceata! M-am simtit atat de pierdut cand ma gandeam ca te voi pierde pentru totdeauna.
-Si eu la fel, a raspuns ea.
In tot acest timp, mama ei vorbea cu tatal ei in biblioteca, deoarece se scuzasera pentru un moment de la petrecere, iar ceilalti sarbatoreau petrecerea fara sa le pese de gazda, daca era sau nu prezenta.
-Nu! A spus el foarte raspicat, lovind biroul dur cu palma
-Cum s-o aduc cu forta? E fata noastra, ti-aduci aminte? Si tocmai a implinit 18 ani, e un adult, din punct de vedere legal, nu avem dreptul sa ii ingradim alegerile. Te rog din tot sufltul meu, nu o indeparta de noi! S-a plans ea cazandu-i in genunchi si rugandu-se lui cu lacrimi in ochi.
-E o nerecunoscatoare! Dupa cate am facut pentru ea si uite cum ne rasplateste. Nici nu ma gandesc! Nu vreau sa mai aud de asta! Daca ea vrea sa plece cu el, n-are decat. Cand vor indura suferinte, ea il va parasi si se va intoarce la noi si atunci ma va auzi!
-Chiar nu intelegi, nu-i asa? Ii intoarcem spatele noi, care suntem familia ei, noi in care are incredere. Acum are nevoie de noi si e fata noastra…daca renunti la ea, renunti si la mine. S-a ridicat ea sa-l priveasca in ochi cu o hotarare pe care nu o vazuse in intreaga lui viata si intotdeauna au fost foarte fericiti si niciodata nu aveau nici macar o cearta, iar asta insemna despartire.
-Si te anunt, a continuat ea, nu ma pierzi numai pe mine, ci sip e fetele noastre pentru ca eu nu imi voi abandona copiii cand au nevoie de mine, doar pentru ca tu esti bolnav dupa avere. I-a trantit-o brusc si el se uita la ea cu furie si cu durere incat s-a ridicat din scaunul sau mergand spre ea, dar nu catre ea, desi ea credea ca vroia sa o loveasca insa, el a luat coniacul din vitrina si unul din pahare si s-a asezat in scaunul sau umplandu-si paharul si lasandu-se linistit in el.
A stat acolo pe putin doua zeci de minute asteptand ca el sa-I dea un raspuns, care in final a venit.
-Sunt un om mort daca vestea despre acest “neinfricat” se va raspandi in toate ziarele. Nu voi mai putea face afaceri cu niciuna din familiile regale, deoarece fata mea l-a preferat pe el, iar averea noastra se va diminua vazand cu ochii, insa, nu renunt la familia mea pentru ca lor oricum nu le pasa daca eu “cad”, sau sunt in “aer”. Poti fi fericita, fata mea nu va pleca, insa cheama-i sa le vorbesc inainte sa le arat cum stau lucrurile.
-Desigur, a raspuns ea fericita! Acum ma duc sa ii aduc. Deja zambea si se indrepta victorioasa catre iesirea din sala petrecerii, cand, nu i-a mai vazut. A incremenit ea trista si cazandu-i lacrimile siroaie si ingenunchind uitandu-se in toate partile dar fara puterea necesara de a continua.
Dupa un timp a incercat sa ii strige, dar abia se auzea pentru ca vocea ii era slaba de la durerea din suflet:
-Caroline! Joseph! Joseph! Caroline!
In tot acest timp ei se plimbau prin gradina si valsand uitandu-se la luna si admirand privelistea si spunandu-si cuvinte dulci cand s-au gandit ca deja era tarziu si trebuiau sa il infrunte ei amandoi, o data pentru totdeauna, iar daca nu va accepta, vor pleca amandoi fericiti.
Cand au ajuns in fata scarii, au vazut-o pe mama ei intinsa pe trepte inconstienta si s-au speriat si au tipat dupa ajutor si au inceput sa o ajute sa o duca in casa acolo und ear fi trebuit sa fie camera ei.
Servitoarele au chemat ambulanta, iar ei s-au dus la tatal ei sa-i spuna de accidentul ei si el a devenit incordat si a asteptat ambulanta, dar aceea era o ambulanta particulara care aveau grija de pacient acasa, asa ca le-au pregatit camerele de oaspeti pentru fiecare din personalul echipajului si i-au lasat sa aiba grija de pacienta, pana cand au stabilizat-o si au lasat-o sa se odihneasca.
-Ce are domnule doctor? Au sarit toti trei in cor, ca si cum s-ar fi pus de-acord sa faca asta toti deodata.
-A suferit un lesin, pe baza de stres cred, asa ca cel mai bine e sa o lasati sa se odihneasca si sa ma sunati in caz ca ceva nu este in regula.
-Dar va rugam sa ramaneti la noi peste noapte, v-am pregatit si camera dumneavoastra si ambulantei; e destul de tarziu, a insistat tatal fetei.
-Multumim inca o data pentru ospitalitatea dumneavoastra, insa repet, nu are nimic grav, iar noi trebuie sa mergem sa asistam de garda in caz ca vor mai fi si alte urgente.
-In regula atunci, a finalizat domnul Rudbury. Va vom suna daca ceva nu merge bine.
-La revedere, domnule Rudbury!
-La revedere, domnule Curck!
-Deci cum ati gasit-o? A insistat el aspru, catre cei tineri.
-Pai ne intorceam sa vorbim cu tine despre ce presupun ca ti-a vorbit mama si atunci am zarit-o pe ea intinsa pe trepte.
-Legat de asta, v-as ruga sa ma insotiti in birou.
Cei doi se uitau unul la celalalt si au incuviintat urmandu-l sa vorbeasca cu el.
-Luati loc. Parea el destul de iritat ca trebuia sa faca pe gentilul, mai ales in asemenea circumstante.
Dupa ce s-au asezat, el a inceput:
-Deci, sa va fie foarte clar, eu nu sunt de accord cu alegerea voastra, insa pentru ca sotia mea a fost atat de binevoitoare sa vi se alature alaturi cu intreaga familie doar sa ma forteze pe mine sa va accept relatia, am hotarat ca nu era cazul sa faca asta.
Cei doi au schimbat un sir de priviri dupa care au continuat sa-l priveasca si sa-l asculte cu tot ce mai avea de adaugat, pentru ca nu parea sa fi terminat.
-Cat privesc afacerile, va spun de-acum ca suntem ruinati, asa ca daca ati hotarat sa munciti alaturi ca sa va fauriti un viitor, va trebui sa va cautati de lucru, pentru a putea sa tinem aceasta familie cat se poate, ca sa se ridice din nou la rangul care a fost candva, asa ca v-as fi recunoscator ca incepand de maine, sa va cautati de lucru, in orice job se cauta si sa va pregatiti pentru a intra si la studii, deoarece doar cu diplomele acelea puteti sa va calificati in domenii mai bine platibile.
Asa ca, pana nu veti depasi acest obstacol al terminarii scolii / liceului / facultatii pe care o veti incepe in paralel cu serviciul, nu veti avea acordul meu pentru casatorie.
Deodaca cei doi isi zambeau cu gurile pana la urechi si se priveau atat de senzual ca niste magneti care se atrageau constant si aproape cand erau sa uite ca se mai afla cineva in acea incapere, o tuse fortata i-a iesit dumnului Rudbury din piept, vrand parca sa le atraga privirea asupra lui pentru a-si continua idea.
-Deci, asta nu e tot, a continuat el. Sa va fie foarte clar, ca nu accept mai mult de zece saruturi pe zi si nu in locuri publice, ca sa nu mai spun, ca nu aveti voie sa va apropiati mai mult de maxim zece imbratisari pe zi.
Amandoi mai aveau putin si pufneau dar s-au abtinut, cand el s-a ridicat si le-a spus:
-Asta era tot ce aveam sa va spun si nu aveti voie sa va atingeti! A spus asta dur lasand clar impresia ca nu vroia sa auda de faptul ca puteau incalca regulile. Apoi a iesit si s-a indreptat spre camera sotiei sale care acum se simtea mai bine si se trezise, asa ca i-a relatat tot ceea ce vorbise cu ei si ea devenise radianta la auzul acestei vesti.
Desi insistase sa-i vada, el i-a spus ca va avea tot timpul sa vorbeasca cu ei si sa se relaxeze pentru ca el sa mearga sa se justifice in fata invitatilor, anuntandu-i ca petrecerea deja se sfarsise, iar ea a incuviintat.
In tot acest timp, cei doi radeau si se imbratisau patimas sarutandu-se si zambindu-si unul altuia. Fericirea pentru ei, niciodata nu atinsese acele culmi pe care le atingea in acel moment si in acel moment si-au facut planurile necesare referitoare la ziua urmatoare in care vor merge sa-si caute locuri de munca.
Dupa cateva saptamani de cautare intensiva, in care amandoi doreau sa lucreze alaturi, n-au reusit decat sa-si gaseasca separat: el in domeniul artei, ca dansator si ea in domeniul educatiei, ca profesoara de limbi straine. Iar studiile si le faceau tot separat, el isi facea liceul de arta care se afla langa facultatea ei de lingvistica si timpul parea sa se scurca cu pasi repezi, astfel incat fiecare din ei ajunsese la finalul studiilor lor si erau emotionati cu privire la terminarea lor, pentru ca intr-un fel, asta insemna unirea lor ca o adevarata familie, asa cum le promisese tatal ei.
El tocmai terminase liceul si isi astepta rezultatele de la examenul final pentru atestarea cunostintelor, iar ea scapase de sesiunea istovitoare a sfarsitului de an si ca si el, astepta cu nerabdare rezultatul examenului pentru finalizarea facultatii. Era destul de aglomerata strada in acea zi, iar ei stateau la cozile infernale pentru a putea ajunge sa vada afisele cu rezultate.
-Am reusit! A sarit ea in sus de bucurie si s-a dus sa-si astepte iubitul de la coada de liceeni care se diminua vazand cu ochii.
Deodata, a sarit si el in sus de bucurie si sa napustit asupra ei invaluind-o intr-un sarut patimas care a facut-o sa vibreze si imbratisand-o cu ardoare.
-Hmm! Se pare ca te-ai descurcat pana la urma, dar mai ai decat trei saruturi si trei imbratisari pentru toata ziua, asa ca ai grija cum le folosesti. I-a spus ea nonsalanta, de parca o interesa in vreun fel numerotarea lor.
-Ha! Se pare ca stii sa numeri pana la urma. A raspuns el la fel de trufas.
-Deci cat ai luat? Pentru ca de admis, e clar ca ai fost admis, chiar si in bratele mele, i-a facut ea cu ochiul.
-Nici nu ma indoiam ca ma vor primi. Eu sunt singurul pe care ele au dreptul sa il primeasca in imbratisarea lor.
-De ce ma ti pe jar cu raspunsul? A zambit ea printre gene.
-Poi…8,20 se incadreaza in baremele fixate de bratele si buzele tale?
-Hmmm! Nu-i rau. Desi trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam la o asemenea evolutie din partea ta, avand in vedere rezultatele penultimului an.
-Sa inteleg ca tanara domnita si scumpa mea viitoare sotie m-a depasit cu mult?
-Pai, care va sa zica, doar cu 1,40 mai mult. A pufnit ea in ras cand amandoi si-au dat ochii peste cap la reactia lor fata de rezultatele lor excelente.
Dupa o promenada prin parcul care ii conducea catre serviciul lor, acestia si-au fixat ora la care sa se intalneasca la terminarea rutinei pentru a merge acasa.
Erau epuizati, dar cu zambetul pe buze atunci cand s-au revazut, deoarece stiau ca relatia lor era pe cale sa se schimbe datorita bunastarii prin care trecea familia in ultimele perioade.
Surorile ei se casatorisera in ultimii doi ani, iar acum parea sa vina randul lor, asa ca in acest moment se aflau in biroul tatalui sau pentru a-i aduce stirea cea mare.
-Bine-ati venit copii! Cum a fost? Ce stiri mi-aduceti? Parea destul de nerabdator.
Amandoi se tineau de mana si se priveau in ochi cu o stralucire aparte, pregatindu-se sa-i dea vestea cea buna.
-Eu am luat un calificativ de 8,20, a spus Joseph primul, lasand-o pe ea sa-l calmeze cu media ei mai favorabila decat a lui.
-Satisfacator as zice eu…isi masa barbia rasucindu-si silentios mustata in asteptarea rezultatului fiicei sale.
-Ei bine, eu am luat licenta cu 9, 60, a raspuns ea in cele din urma.
-Reacunosc ca mi-as fi dorit sa termini cu zece, insa ma bucur foarte mult pentru voi. Cum merge cu serviciul?
-Eu am fost avansat la statutul de cel mai bun dansator al timpului si pot preda lectii de dans si la domiciliu, asa ca m-am gandit sa investesc putin din banii stransi intr-un spatiu care va fi o sala de dans in curand si sa predau in afara serviciului. Voi incepe o adevarata cariera iar cu banii rezultati imi voi plati pregatirile de nunta.
-Hmm! Frumos. Ai de gand sa faci si o facultate in afara domeniului?
-M-am gandit si la asta, dar cred ca o voi lasa dupa nunta, pentru ca sa imi pot planifica mai bine fiecare activitate. Nu vreau sa-mi neglijez viitoarea sotie. A terminat acele cuvinte privind-o gales cu coada ochiului pe tanara.
-Asa si tie cum iti merge la servici?
-Destul de bine. Mi-au spus ca imi vor mari salariul daca termin facultatea cu peste 9,50 la licenta si mi-au garantat ca imi pot incepe activitatea didactica si in afara orelor de curs. Si m-am gandit sa-mi tin cursurile de meditatie, intr-una din camerele de oaspeti pentru a nu mai investi si in alte lucruri. Oricum avem o casa destul de mare. Asa ca ma gandesc ca si Jo, ar putea foarte bines a predea lectii de dans intr-una din ele, ca sa fim mai aproape. Se necesita decat putina renovare si nimic mai mult.
-Pai ma bucur pentru voi ca aveti atatea planuri, insa…
In acel moment amandoi au ramas muti si cu ochii atintiti asupra lui vazand ca vrea sa dea inapoi, au raspuns amandoi la unison:
-Insa ce? Avand fiecare o expresie a fetei destul de ciudata de uimire.
-Insa nu mi s-a facut oficial cererea in casatorie…a raspuns el ofensat, iar ei au rasuflat usurati.
-Domnule Rudbury , va
Asa ca a continuat, ca urmare a acelui fapt:
-Deci domnule Rudbury, imi acordati mana fiicei dumneavoastra in casatorie pentru a o respecta si a o iubi pe vecie asa cum v-am promis acum cativa ani la prima noastra intalnire? Imi acordati va rog din inima, privilegiul sa va numesc “tata”?
La auzul acestor cuvinte atat de asteptate, tatal fetei a raspuns cu cea mai adanca emotie din suflet, ca si cum ar fi fost din nou in fata primarului la starea civila asteptand un raspuns:
-Da fiule! Ti-o dau pe fata mea in casatorie ca simbol al iubirii ce va port amandurora in toti acesti ani, cu o singura avertizare:
-Care? A intrebat el derutat, asteptand urmatoarea replica cu sufletul la gura.
-Cea esentiala: fa-o fericita! Si neapucand sa-i raspunda, l-a imbratisat parinteste si i-a urat bun venit in familie, mergand cu totii sa sarbatoreasca acest eveniment ce urma sa vina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu