Social Icons

marți, 1 februarie 2011

Cupidon 22

-Iubituleee! Haideee! Pierdem trenuul! a strigat Cristal din hol, stand langa bagaje, si asteptandu-l pe Brian, sa iasa din baie.
-Imediat scumpoooo!a zis el tare, apoi dupa cateva secunde a iesit zambind. -Gata! Mergem? a zis luand bagajele in maini. Aveau noroc ca aveau de mers doar cinci minute pana la gara.
-Mergeeem! Muntee! Pazea ca veniim! au ras amandoi, au iesit, au incuiat, si au pornit spre gara. -Friiig! a spus ea incepand sa tremure. In cateva minute au ajuns la gara, si au asteptat trenul.
Dupa un drum destul de lung au ajuns la munte, acolo unde aveau sa-si petreaca vacanta de iarna, acolo unde el vroia sa o ceara de sotie.
-Ce draguta e cabanaa! a zis Brian venind in bucatarie, dupa ce facuse o inspectie rapida peste tot.
-E maree! a spus ea invartindu-se in mijlocul sufrageriei, si aterizand pe jos, unde era un covor pufos.. -Doua sapatamani aici! O sa fie supeeeerb! el a venit la ea, si s-a pus peste ea.
-Trei! a ranjit, si a sarutat-o. A inceput sa se sarute din ce in ce mai pasional,dar ea l-a impins usor cu mana, iar el a stiut ca trebuia sa se opreasca.
-Da... pana cand ne casatorim! a soptit el zambindu-i si sarutandu-o inca o data,
-Stiu ca... mna, e o conditie stupida.. dar, stii.. vreau sa fie ceva special. Promit ca dupa o sa recuperam tot timpul pierdut! a spus ea razand.
Brian a zambit, apoi s-a ridicat usor de pe ea, ajutandu-o sa se ridice.
-Ce zici? Mergem pe partie? a zis el chicotind.
-O conditie mai intai! l-a tras putin mai aprope de ea. -O ciocolata calda si un... pupic! s-a oprit in fata buzelor sale zambind.
-Si 10! a zis el zambind, unindu-si buzele cu ale ei. -Ciocolata calda luam de pe partie.
-Dap. Urcam cu telecabina! Urcam cu telecabina! si-a unit buzele cu ale lui, si au stat asa cateva secunde.
-Daca tu vrei...a zis el zambindu-i. -Hai sa mergem! a luat-o de mana si au pornit spre partie.
Intr-un sfert de ora, erau pe partie, asteptand sa ia o ciocolata calda. -Luam bilet sa mergem in varf, da? a spus ea cu placa de snowboard in mana.
-Orice vrei tu! a zis el zambindu-i.
Ea s-a intins spre el si l-a sarutat. Le venisera randul, au luat doua cani cu ciocolata calda, si s-au dus spre partie, sa cumpere bilet. Dupa 30 de minute, erau in varf. Zambeau, si se tineau amandoi de mana.
-O facem? a tipat ea, pt ca era multa lume si nu se auzea.
-daaa! a tipat Brian la randul lui, razand
-Te iubesc! A soptit ea si l-a strans de mana, si si-au dat drumul, coborand in acelasi timp pe partie, tipand.
Dupa multe ture,s-au hotarat ca ar cam trebui sa se intoarca la cabana,avand in vedere ca era deja noapte.
S-au dus la coada pentru telecabina, unde nu au asteptat foarte mult, pentru ca nu era asa de multa lume. Erau ultimii, si au nimerit singuri. S-au asezat amandoi spre aceiasi parte si priveau spre cer, imbratisati.
-E superb.. si sunt cu tine! a soptit ea, zambind.
-Suntem impreuna...si asa vom fii pentru o vesnicie! a zis Brian zambind-i, mangaindu-i usor parul. Dintr-o data, telecabina s-a oprit, ramanand suspendata in aer.
-Ce s-a intamplat? a zis ea speriata,prinzandu-l strans de mana
El s-a intors spre ea, si i-a soptit. -Nu te panica.. si nu te misca, te rog. s-a ridicat si s-a dus pana la usa. S-a uitat in jur.. era bezna, si doar ei erau in telecabina. S-a intors la ea, a luat-o de mana, si s-a apropiat de urechea ei. -Suntem.. blocati. a lasat o lacrima calda sa cada pe gatul ei.
-Poftimmmmm????? a tipat ea prinzandu-se de gatul lui. -Brian, cum adica blocati? De ceee??? a inceput sa planga in hohote.-Si acum ce facem? Cat vom fii aici?? O sa se faca frig.... ce ne facemm? Cat mai e pana jos? Nu putem sarii?
-Iubito... te rog. Iti promit ca o sa fim bine. O sa rezistam.. trebuie sa sesizeze cineva.. sunt aici. Calmeaza-te.. i-a sters lacrimile, dar altele isi faceau aparitia. Si-a scos telefonul, si a vrut sa sune. Nu aveau semnal. L-a bagat la loc, si i-a luat usor chipul in maini, si a inceput sa-i sarute obrajii, buzele, ochii, nasul.. sperand sa-i mai ia putin din teama.
-Iti jur ca nu ma voi mai urca niciodata intr-o telecabina! a soptit ea cu lacrimile pe obraji. S-au asezat amandoi pe jos, ca sa nu miste prea mult telecabina si au asteptat... au asteptat... dar nimeni nu venea dupa ei, iar frigul isi punea din ce in ce mai mult amprenta asupra lor. -Mi-e frig! a soptit Cristal adunandu-se langa iubitul ei El i-a luat mainile. Erau inghetate.
-Doamne! Unde ai tinut mainile astea? era ingrijorat. Daca ar fi putut, ar fi luat tot raul asupra lui, numai sa stie ca ea va scapa in viata. Mai aveau o singura solutie.. dar, nu avea cum sa o intrebe asta. Sigur, va spune nu.
-Brian... dar... mai exista o posibilitate de a ne incalzi! a zis ea incet, rosind. -Stiu ca... nu asta am zis... dar imi e prea frig! Pun pariu ca buzele imi sunt vinete... mainile imi sunt rosii, iar picioarele nu mi le simt... dar... ai putea sa... ma.. incalzesti tu... cu... sarutarile... tale.. a zis ea balbaindu-se. Ochii lui au sclipt, dar stia ca nu vor face nimic mai mult. S-a intors spre ea, si i-a zambit.
-Orice pentru tine, orice! s-a pus usor peste ea, si a inceput sa-i sarute buzele, in timp ce-i mangaia mainile, sperand sa i le incalzeasca. Intr-o fractiune de moment mainile ei, le-au tras pe ale lui peste sanii ei, fortandu-le sa ii maseze prin hainele groase. El a vrut sa comenteze, dar buzele ei nu i-au dat voie..
Au urmat alte atingeri, el i-a sarutat gatul, mainile au explorat corpurile, gemetele au fost prezente, iar placerea se pare ca poate fii de folos, atunci cand vremea poate sa atinga si -15 grade Celsius. Dar jocul le-a fost intrerupt de un elicopter, ce zbura deasupra telecabinelor. Cei doi s-au ridicat in picioare, dar prea brusc, provocand o miscare a telecabinei. S-a auzit cum ceva s-a rupt, iar cei din elicopter, i-au vazut si le-au facut semn sa nu se mai miste.
-Brian... a soptit Cristal speriata si inghetata -si de frig si de frica. -Te iubesc! l-a prins strans de mana puternic cu lacrimile pe obraz. In adancul inimii stia ca.. nu mai scapau vii de acolo... a inceput sa planga necontrolat. -Stii... vreau sa sti ca... ca esti cel mai bun lucru din viata mea si ca te voi iubii mereu, inidiferent unde voi fii! a simtit ea nevoia sa-i spuna..
-Shhh.. nu se termina aici! Nu poate sa se termina aici! a spus el, nu foarte convins, desi.. stia ca aici, vietile lor se vor incheia. A bagat mana in buzunar, dupa inel.. dar nu a gasit nimic altceva.. decat aer. S-a aplecat usor, dar au simtit cum unul dintre firele care sustineau telecabina, s-a rupt. Brian, a pus mana pe cutie, si s-a pus in genunchi. -Cristal Brown.. esti singura femeie care a reusit sa ma fac sa zambesc cu adevarat. Esti singura care mi-ai atins inima.. dorinta ta, a fost mereu dorinta mea. Inchide ochii, si gandest-te la miile de stele de pe cer. Una dintre ele, a fost cazatoare. Si uimtiro.. a cazut in viata mea. Te rog.. accepta ca simbol al iubirii noastre, acest inel. Accepta, si asa voi stii ca vei vrea sa fii cu mine, si dupa moarte! Te rog.. spune da. Amandoi aveau lacrimi pe obraji. Mainile celor doi tremurau. Ochii lui Cristal erau inca inchisi. Brian, s-a ridicat, si alt cablu s-a rupt. Au mai ramas doar doua, si poate doar cateva secunde. poate.. prea putine
-Brian... a soptit ea. -Viata noastra e pe punctul de a... se rupe... Dar vreau sa stii ca... acolo unde vei fii tu, voi fii si eu si mereu... mereu te voi iubi. Si... da! Accept sa fiu sotia ta!
Lacrimile le-au impanzit ochii... Cristal a luat cutiuta mica intre degetele sale si l-a imbratisat puternic, incepand sa planga mai tare. -Te iubesc! a soptit ea, dar nu au mai apucat sa faca ceva, pentru ca si cele doua cabluri s-au rupt, sub ochii echipei de salvare, care priveau neputinciosi cum acestia se transforma in... nimic.
Telecabina, a facut contact cu pamant, acum fiind doar niste fiare. Cei din elicopter, au anuntat Paza Montana..
-a doua zi-
Trupurile fusesera scoase din telecabina.. erau imbratisati.Cei doi au fost identificati, iar familiile au fost anuntate. Unul dintre cei care o scosesera pe Cristal, a gasit cutiuta cu inelul, la ea in mana. A zambit trist, a deschis cutia, si i l-a pus pe deget.
Asa s-a terminat o frumoasa poveste de dragoste. Nu risca.. fa azi, ce crezi ca maine ar fi mai bine! Fiecare secunda conteaza..

6 comentarii:

Myuuki spunea...

Nici nu stiu de unde sa incep. Mi se pare cam fortata povestea, dar am de gand sa punctez cele mai importante detalii ce ies in evidenta intr-un mod...nu prea bine definit.
Cati ani aveau cei doi? Dupa cum se poarta la inceput inclin sa cred ca nu au mai mult de 15, dar avand in vedere ca el vrea sa o ceara in casatorie...
Ma intreb cati ani ai tu, pentru ca e un detaliu important in crearea detaliilor povestii.
Imprevizibilul si-a pus amprenta asupra lor intr-un mod stupid. Chiar zilele trecute discutam cu cineva despre un caz in care un avion a trecut printr-o zona in care erau telecabine si a rupt cu aripa cablul ce o sustinea. Evident, au murit cei din telecabina, dar pilotul nici nu si-a dat seama.
A, apropo de asta, cum de la sfarsit le-au scos trupurile [daca zici trupurile inseamna ca erau intregi, ca altfel ai fi zis ramasite], din moment ce mai devreme mentionasei ca ramasesera doar fiarele din telecabina?
Iar elicopteru` ala de ce mai venise acolo daca nu i-a putut salva? Astia se misca destul de repede, aveau destule posibilitati sa-i salveze.

Ok, ai vrut sa fie o poveste trista. Ai dat detalii si despre modul in care ei s-au incalzit. Da, in acele momente nu prea mai gandeau coerent, dar totusi, sa se pipaie de parca ar fi fost pe o paturica pufoasa langa semineu...
Bine ca erau singuri, ca daca traiau dupa asta ajungeau la OTV.

Dar mie-mi place ideea. E o tragedie veritabila, dar poate ar fi trebuit sa te axezi mai mult pe modul cum o scrii, pe ce ti-ai ales sa scrii de fapt.
Desi pot sa spun ca nici macar nu te-ai gandit cum sa o termini la inceput. Cred doar ca te-a luat valul si ti-ai zis: de ce nu?

Nu ar trebui sa fi suparata pe comentariul meu, e doar o parere. Oricum vad ca multora le place povestea ta, deci felicitari.

xoxo,miku

gaby spunea...

Ideea e buna si sfarsitul e chiar romantic cum mor cei doi, dar... pentru ca exista si un dar, restul pare cam fortat. Plus scena cu incalzitul, nu cred ca niste persoane care sunt in pericol de moarte, suspendati intr-o telecabina, la -15 grade le sta capul la "nebunii". Oricum poate asta e viziunea ta, despre ceva romantic, dar a cam stricat povestea. Oricum bafta.

Anonim spunea...

Bun....ma pun cu anonim,ca sa nu fie nici o problema si sa pot lamurii cateva lucruri.
Asa...in primul rand,este o poveste..iar intr-o poveste,autorul are dreptul sa scrie lucrurile asa cum vrea el,corect?Ei bine...eu asa am vazut si asa am vrut sa fac aceasta poveste.
Si....ca sa-ti raspund la intrebari,in primul rand,varsta nu influenteaza mereu ceea ce scri.Vreau sa spun:daca ai 12 ani si capul te duce sa scrii lucruri marete,sau daca ai 21 si tu doar atat poti...Nu inseamna ca daca eu am 12 ani personajele mele sunt copi,sunt de 12 ani,si daca am 21 la fel.
Asa...mai departe...povestea nu trebuie luata asa..."Ba..in realitate asta se intampla,deci asta trebuie sa se intample."nu...povestea in viziunea autorului,poate sa se intample altfel..intelegi?Depinde cum isi imagineaza el lucrurile...
In ultimul rand...tin sa te anunt ca pe mine nu ma "ia valul"cum zici tu..Eu stiu foarte bine la inceput,cum se va sfarsii poveastea...asa ca aici,te contrazic.
Nu ma supara comentariul tau...este parerea ta,dar daca tie nu-ti place,asta e.Oriunde e o parte,carora nu le place.Asta nu ma impiedica sa scriu,asta nu ma descurajeaza.Vad ca sunt persoane care citesc..si asta e cel mai important.

Bun...Gaby...stiu ca vrei sa castigi concursul de comentarii,dar cu siguranta nu-l vei castiga daca o sa continui sa "adaptezi"cele ce altii le-au zis inaintea ta.Stiu eu sigur!

Cam atat am avut de zis...am vrut doar sa clarific unele nelamuriri...

Succes celorlalte fete si multumesc tuturor pentru voturi!

gaby spunea...

imi pare rau sa te anunt nu vrea sa castig nici un concurs:-p plus ca nu adaptez ce au spus altii inaintea mea, pentru ca atunci cand am dat eu dat comentariul cel dinainte nu era aprobat. Nu aveam de unde sa stiu ce era scris in el. Oricum stai linistita nu ma intereseaza nici un concurs de comentarii, chiar le rog pe fete sa nu ia in considerare comentariile mele in concurs. Vreau sa fie in afara concursului. Imi spun doar parerea, si fiecare o ia asa cum vrea el.

Myuuki spunea...

Mie-mi place atat de mult cat de tare te-a enervat comentariul meu. O sa negi, stiu.
Ma gandeam...tu zici ca nu-mi place, pe ce baza? Am mentionat asta undeva? Nu am facut decat sa critic povestea din afara. Mentionez, critica este adesea constructiva, dar tie nu-ti place. E normal, nu multora le place.

Nu am mers niciodata pe ideea realitate-fictiune in legatura stransa, si nici tie nu ti-am zis cum ar fi trebuit sa se intample. Diferenta e ca tu ai luat anumite detalii si le-ai hiperbolizat atat de tare ca aproape au inceput sa crape.

Ok, sunt ironica. Honore de Balzac spunea ca oamenii de seama sunt intotdeauna proprii lor critci. De aceea, ar trebui mai intai sa accepti, eventual sa creezi critica interioara pentru a pueta fi bine apreciat din exterior.

E un sfat, nu o intepatura.
Mult success in continuare.

xoxo,miku

P.S. si nici macar nu m-am legat de toate aspectele importante linie de dialog in mijlocul propozitiei pentru a arata continuarea discutiei de catre acelasi personaj - pe bune, unde ai vazut tu asta in carti? ; literele lungite de la inceput pentru arata entuasmul si strigatul care confera un aspect stilistic dezolant...)

Anonim spunea...

Nu m-a enervat comentariul tau...cei care ma cunosc stiu ca apreciez criticile lor si stiu ca ele ma fac sa devin mai experimentata in ceea ce fac.Eu scriu din pasiune si atata timp cat sunt 2-3 care ma citesc,sunt fericita...stii de ce?Pentru ca stiu ca ei apreciaza munca mea.
In fine...ideea e ca...ti-am mai zis,nu m-a deranjat ca ti-ai spus parerea...nu m-au deranjat criticile...oki...am gresit...recunosc si asta e.Pe viitor nu o sa mai fac greselile astea.
E adevarat...nu am avut o baza cand am zis ca nu-ti place...daca am gresit,imi cer scuze inca o data.

Oricum...lucrul cel mai important e ca...nu ma deranjeaza critica si esti binevenita sa-ti exprimi parerea,daca ai o baza a ceea ce spui.

Multumesc pentru urare,iti doresc si tie succes!

Gaby...asta mi s-a parut...daca e asa sau nu,tu sti..

Trimiteți un comentariu

 
 
Blogger Templates